2rac-279/17 — înlăturarea obstacolelor

prima instanță: L. Barbos dosarul nr. 2rac-279/17

instanța de apel: N. Budăi, I. Muruianu, V. Efros

Î N C H E I E R E

19 iulie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valentina Clevadî

Judecătorii Luiza Gafton

Tamara Chișca-Doneva

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Societatea pe Acțiuni ,,Termoelectricaʼʼ,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe

Acțiuni ,,Termoelectricaʼʼ împotriva Consiliului municipiului Chișinău, Primăriei

municipiului Chișinău și Direcției Generale Transport Public și Căi de Comunicație

privind înlăturarea obstacolelor,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 06 aprilie 2017, prin care a

fost respins apelul declarat de Societatea pe Acțiuni ,,Termoelectricaʼʼ și menținută

hotărârea Judecătoriei Centru, municipiul Chișinău din 24 octombrie 2016 prin care

acțiunea a fost respinsă,

c o n s t a t ă :

La data de 13 mai 2016 SA ,,Termoelectricaʼʼ a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Consiliului municipiului Chișinău, Primăriei municipiului

Chișinău și Direcției Generale Transport Public și Căi de Comunicație privind

înlăturarea obstacolelor.

În motivarea cererii, a indicat că în urma unui control a conductelor termice

în mun. Chișinău, efectuat de reprezentanții SA ,,Termoelectricaʼʼ s-a depistat faptul

amenajării în zona de protecție a rețelelor termice cu diametrul de 400 mm din str.

Miron Costin 2 – Miron Costin 10, a două parcări pentru automobile, iar pe rețelele

termice cu diametrul de 250 mm din str. Miron Costin 5, mun. Chișinău a fost

amenajată o altă parcare auto.

Reclamantul a menționat că prin amenajarea parcărilor sus menționate, se află

în dificultate la onorarea obligațiunilor avute față de consumatori.

Totodată, a invocat că parcările vizate se află în zona de protecție a rețelelor

termice, iar pentru efectuarea unor lucrări de construcție în zonele respective este

necesar acordul organizației energetice.

Întru argumentarea faptului că parcările se află în zonele de protecție a

rețelelor termice, reclamantul a prezentat procesul-verbal de cercetare nr. 83-116 din

04 decembrie 2015, fapt care ar fi contrar prevederilor Tabelului A.2 al

documentului normativ NCMG.04.07:2014, aprobat prin ordinul Ministerului

Dezvoltării Regionale și Construcțiilor nr. 202 din 31 decembrie 2014, care prevede

că distanța pe orizontală de la rețelele termice subterane cu diametrul mai mic de

500 mm, până la clădiri și instalații, e necesar a fi nu mai mică de 2 m.

Reclamantul mai consideră că, prin amenajarea parcărilor auto în zona de

protecție fără acordul acestuia, s-a încălcat legislația în vigoare precum și se încalcă

interesele sale.

Solicită obligarea Consiliului municipiului Chișinău, Primăriei municipiului

Chișinău și Direcției Generale Transport Public și Căi de Comunicație să înlăture

din zona de protecție a rețelelor termice cu diametrul de 400 mm, două parcări pentru

automobile amenajate pe str. Miron Costin 2 – Miron Costin 10, precum și parcarea

pentru automobile din str. Miron Costin 5, mun. Chișinău, amenajată pe rețelele

termice cu diametrul de 250 mm și în zona de protecție a acestora.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 24 octombrie 2016

acțiunea a fost respinsă.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 06 aprilie 2017 a fost respins apelul

declarat de SA ,,Termoelectricaʼʼ și menținută hotărârea Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău din 24 octombrie 2016.

Instanța de apel a reținut că contrar art. 118 alin. (1) CPC, SA

,,Termoelectricaʼʼ nu a prezentat un plan desfășurat al rețelelor termice ce se află în

zona indicată de acesta, aflate în gestiunea SA ,,Termoelectricaʼʼ, or, prin probele

anexate la dosar este imposibil de a stabili circumstanțele invocate, precum că,

parcările auto vizate sunt construite în zona de protecție a rețelelor termice, adică la

mai puțin de 2 m de la acestea.

În drept, instanța de apel a reiterat că potrivit pct. 40 din Regulamentul cu

privire la furnizarea și utilizarea energiei termice, aprobat prin Hotărârea Guvernului

nr. 434 din 09 aprilie 1998, este interzis ca pe traseele conductelor termice, inclusiv

pe culoarele de acces, să se ridice construcții, să se depoziteze materiale, să se

execute lucrări subterane sau orice alte lucrări care ar dăuna exploatării și ar bloca

accesul la conducte și la stațiile termice. Iar, astfel, apelantul SA ,,Termoelectricaʼʼ

nu a demonstrat faptul că prin amenajarea parcărilor auto se dăunează exploatării

sau se blochează cumva accesul la conductele și stațiile termice.

Instanța de apel a subliniat că nu există careva temeiuri de fapt și de drept

pentru admiterea acțiunii reclamantului SA ,,Termoelectricaʼʼ, or, reieșind din

sensul art. 2 din Legea privind autorizarea executării lucrărilor de construcție nr. 163

din 09 iulie 2010, prin lucrări de construcție se înțelege ansamblul de operații

efectuate cu ajutorul mecanismelor, mașinilor, precum și manopera, în vederea

realizării, reconstruirii, restaurării sau consolidării unei construcții.

Prin urmare, instanța de apel a considerat că amenajarea unei parcări auto de-

a lungul carosabilului nu poate fi calificată drept o veritabilă lucrare de construcție,

mai ales o lucrare care ar putea în vre-un mod să limiteze ori să îngrădească accesul

la rețeaua termică a unității termoenergetice.

Instanța de apel a confirmat concluzia primei instanțe precum că prevederile

specificate în Tabelul A.2 al documentului normativ NCM G.04.07:2014, aprobat

prin ordinul Ministerului Dezvoltării Regionale și Construcțiilor nr. 202 din 31

decembrie 2014, nu pot fi reținute, deoarece acestea se referă la distanțele pe

orizontală de la construcțiile rețelelor termice sau învelișul izolației conductelor, în

cazul pozării fără canale, până la clădiri, instalații și rețele inginerești. Astfel, dat

fiind faptul că rețelele termice se află subsol, iar pretinsa construcție se află deasupra

solului, nu pot fi luate în considerație distanțele stabilite pe orizontală, ci pe verticală.

La data de 02 iunie 2017 SA ,,Termoelectricaʼʼ a declarat recurs împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 06 aprilie 2017, solicitând admiterea acestuia,

casarea deciziei instanței de apel și hotărârea primei instanțe cu emiterea unei noi

hotărâri de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel a aplicat în mod eronat

legea materială, ceea ce de fapt constituie și temei de casare a hotărârii judecătorești.

Reiterează că instanțele ierarhic inferioare nu au ținut cont de faptul că în urma

unui control a conductelor termice în mun. Chișinău, efectuat de reprezentanții SA

,,Termoelectricaʼʼ s-a depistat faptul amenajării în zona de protecție a rețelelor

termice cu diametrul de 400 mm din str. Miron Costin 2 – Miron Costin 10, a două

parcări pentru automobile, iar pe rețelele termice cu diametrul de 250 mm din str.

Miron Costin 5, mun. Chișinău a fost amenajată o altă parcare auto.

Susține că acest fapt încalcă drepturile organizației energetice privind accesul

la descoperirea, deservirea și exploatarea conductelor termice, inclusiv generează

imposibilitatea onorării obligațiunilor față de consumatori, și anume a obligației de

înlăturare operativă și eficientă a situațiilor de avariere.

Insistă că au fost ignorate prevederile art. 17 din Legea cu privire la energetică

nr. 1525 din 19 februarie 1998, care stipulează că obiectivele energetice au grad

sporit de pericol. Pentru asigurarea exploatării lor în siguranță, se stabilesc zone de

protecție. Modul de delimitare a acestor zone, dimensiunile și regimul lor se stabilesc

prin regulamente și acte normative aprobate de Guvern. Orice lucrare în zona de

protecție se efectuează numai cu acordul întreprinderii sau organizației energetice.

Iar, la caz nu a fost solicitat acordul SA ,,Termoelectricaʼʼ.

Menționează că argumentele instanțelor ierarhic inferioare precum că pavajele

și pietrele de bordură instalate nu reprezintă o construcție și nu afectează rețelele

termice, sunt nefondate și vin în contradicție cu prevederile din Legea cu privire la

energetică.

Consideră că prin prisma art. 14 alin. (1) lit. g) a Legii privind autorizarea

executării lucrărilor de construcție nr. 163 din 09 iulie 2010, parcarea reprezintă o

construcție, în care s-a folosit nisip, pietriș și pavaj.

Insistă că pe traseul termic permanent vor staționa unități de transport atât ziua

cât și noaptea și este evident că în situații de avarii acestea vor bloca accesul

echipelor de intervenție la descoperirea și reparația rețelelor termice.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

La caz, se constată că decizia instanței de apel din 06 aprilie 2017, a fost

expediată în adresa recurentei la data de 02 mai 2017, fapt ce se confirmă prin

scrisoarea de însoțire nr. 5275-4 (f. d. 115).

Astfel, instanța de recurs consideră că recurenta s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul la data de 02 iunie 2017 în termen.

La data de 15 iunie 2017, în adresa intimaților Consiliului municipiului

Chișinău, Primăriei municipiului Chișinău și Direcției Generale Transport Public

și Căi de Comunicație a fost expediată copia recursului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței.

Însă, intimații nu și-au valorificat dreptul procedural respectiv și nu a depus

referință în termenul stabilit.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat

de către SA ,,Termoelectricaʼʼ este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art.432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către SA ,,Termoelectricaʼʼ, nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) CPC, or recurenta

nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel.

Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei,

constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin.(2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO,

recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației

prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod

direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în

recursul declarat de către SA ,,Termoelectricaʼʼ, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de către SA ,,Termoelectricaʼʼ, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Societatea pe Acțiuni ,,Termoelectricaʼʼ, se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Valentina Clevadî

Judecătorii Luiza Gafton

Tamara Chișca-Doneva