2rac-347/18 — inlaturarea obstacolelor

Dosarul nr. 2rac-347/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: A.Catană)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: E.Palanciuc, V.Buhnaci, V.Clima)

Î N C H E I E R E

3 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Nicolae Craiu

Tamara Chișca-Doneva

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea pe Acțiuni

,,Termoelectrica”,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe

Acțiuni ,,Termoelectrica” împotriva Consiliului mun. Chișinău și Primarului

General al mun. Chișinău, intervenient accesoriu Direcția Generală Transport

Public și Căi de Comunicație a Consiliului mun. Chișinău cu privire la înlăturarea

obstacolelor prin demontarea parcării auto,

împotriva deciziei din 21 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins apelul declarat de Societatea pe Acțiuni ,,Termoelectrica” și s-a

menținut hotărârea din 13 iulie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă:

La 25 martie 2016, SA ,,Termoelectrica” a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Consiliului mun. Chișinău și Primarului General al mun.

Chișinău, intervenient accesoriu Direcția Generală Transport Public și Căi de

Comunicație a Consiliului mun. Chișinău cu privire la înlăturarea obstacolelor prin

demontarea parcării auto.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că în urma unui control a

conductelor termice în mun. Chișinău a depistat faptul amenajării pe rețelele

termice cu diametrul de 80 mm și 125 mm din str. Hîncești 58, mun. Chișinău, a

unei parcări pentru automobile, organizată de administrația publică locală.

SA ,,Termoelectrica” a menționat că prin instalarea pavajului pentru parcarea

automobilelor se încalcă drepturile întreprinderii energetice referitoare la

descoperirea, deservirea și exploatarea conductelor termice, inclusiv generează

imposibilitatea onorării obligațiunilor față de consumatori, de înlăturare operativă

și eficientă a situațiilor de avariere, în corespundere cu pct. 36 și 54 ale

Regulamentului cu privire la furnizarea și utilizarea energiei termice, aprobat prin

hotărârea Guvernului nr. 434 din 9 aprilie 1998.

1

Societatea a considerat că, prin acțiunile pârâților sunt încălcate cerințele

expuse la art. 17 al Legii cu privire la energetică și art.31 al Legii cu privire la

energia termică și promovarea cogenerării, acțiunile respective constituind abateri

și de la pct. 40 și 41 ale Regulamentului cu privire la furnizarea și utilizarea

energiei termice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 434 din 9 aprilie 1998,

nefiind respectate cerințele specificate în documentul normativ NCMG.04.07:2014

„Rețelele termice”, aprobat prin ordinul Ministerului Dezvoltării Regionale și

Construcțiilor nr.202 din 31 decembrie 2014 care, în tabelul A.2 - pozarea

subterană a rețelelor termice, stabilește că distanța pe orizontală de la rețelele

termice subterane cu diametrul mai mic de 500 mm, până la clădiri și instalații,

este necesar a fi nu mai mică de 2 m.

Reclamanta a susținut că, amenajarea parcării auto nu a fost coordonată cu

întreprinderea energetică.

SA ,,Termoelectrica” a solicitat obligarea Consiliului mun. Chișinău și

Primăriei mun. Chișinău să înlăture din zona de protecție a rețelelor termice

parcarea auto de pe str. Hîncești 58, mun. Chișinău, astfel ca să fie creată zona de

protecție a rețelelor termice, nu mai puțin de 2 m, din ambele părți ale conductelor

termice și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 13 iulie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

cererea de chemare în judecată depusă de SA „Termoelectrica” împotriva

Consiliului mun. Chișinău și Primarului General al mun. Chișinău, intervenient

accesoriu Direcția Generală Transport Public și Căi de Comunicație a Consiliului

mun. Chișinău cu privire la înlăturarea obstacolelor prin demontarea parcării auto a

fost respinsă, ca fiind nefondată.

La 19 iulie 2017, SA „Termoelectrica” a declarat apel împotriva hotărârii din

13 iulie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Prin decizia din 21 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de SA ,,Termoelectrica” și a fost menținută hotărârea din 13 iulie

2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut prevederile art. 17 alin. (1) și

(2) al Legii cu privire la energetică (în vigoare la data organizării parcării auto),

art. 31 alin. (1), (2) al Legii cu privire la energia termică și promovarea

cogenerării, art.1 alin. (4), 2 alin. (1) lit. a), 3 alin. (1) pct.1) lit. a) și (3) al Legii

drumurilor, art.42 Cod funciar, pct. 40 și 41 ale Regulamentului cu privire la

furnizarea și utilizarea energiei termice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 434

din 9 aprilie 1998, art. 2 al Legii cadastrului bunurilor imobile.

Curtea de Apel Chișinău a evidențiat că în temeiul art. 315 alin. (1) și (3) Cod

civil, proprietarul are drept de posesiune, de folosință și de dispoziție asupra

bunului. Dreptul de proprietate poate fi limitat prin lege sau de drepturile unui terț.

Astfel, a conchis Colegiul că atât drumurile publice, cât și rețele termice

dispun de zone de protecție, legislația instituind interdicții de instalare în aceste

zone a construcțiilor, precum și alte interdicții prevăzute expres de Lege, ce nu pot

fi depășite decât cu acordul titularului rețelelor termice respective.

Prin urmare, reieșind din circumstanțele cauzei se atestă că pentru punerea în

aplicare a interdicțiilor instituite de Lege cu privire la instalarea obiectelor de

imobil în zonele de protecție a rețelelor termice, SA ,,Termoeletrica”, în calitate de

2

titular al acestora din urmă, în baza art. 118 alin. (1) Codul de procedură civilă, are

obligația legală de a demonstra prin probe pertinente și admisibile, conform art.

121 și art. 122 Codul de procedură civilă, că obiectul vizat în speță poate fi atribuit

la categoria construcțiilor, în privința cărora acționează interdicția de instalare și că

acesta constituie un impediment în accesul unității termoenergetice la rețelele

termice.

Mai mult ca atât, Colegiul a menționat că SA ,,Termoelectrica” urmează să

dovedească că parcarea auto organizată de către intimați este legată solid de

pământ și, concomitent, că strămutarea acesteia este imposibilă fără cauzarea de

prejudicii destinației ei, conform conținutului noțiunii de prescripție instituită de

Lege. Or, potrivit materialelor prezentate, s-a constatat insuficiența probelor ce ar

dovedi posibilitatea atribuirii parcării auto vizate la categoria construcțiilor,

deoarece potrivit înscrisurilor prezentate parcarea auto este organizată din nisip,

pietriș și pavaj, ceea ce denotă, pe de o parte, lipsa unei legături solide cu

pământul, iar pe altă parte posibilitatea înlăturării acestor materiale fără a

prejudicia destinația acestora.

Ca urmare din cumulul celor expuse, Colegiul a conchis că speței sunt

inaplicabile prevederile art. 376 Cod civil, deoarece organizarea parcării auto, în

lipsa unor probe contrare ce ar fi prezentate de către apelantă, nu constituie o

încălcare a drepturilor apelantei în calitate de proprietar al rețelelor termice

respective, înlăturarea cărora ar cădea sub incidența normei indicate.

La 20 iunie 2018, SA ,,Termoelectrica”, a declarat recurs împotriva deciziei

din 21 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului a invocat că instanțele de judecată au interpretat în

mod eronat legea și nu au aplicat legea ce urma a fi aplicată, situație care se

încadrează în prevederile art. 432 alin. (2) lit. a), și c) Cod de procedură civilă.

Recurenta a susținut că instanțele de judecată prin amplasarea pe rețelele

termice cu diametrul de 80 mm și 125 mm și în zona de protecție a acestora a

parcării-auto, sunt încălcate drepturile organizației energetice privind accesul la

descoperirea, deservirea și exploatarea conductelor termice, inclusiv se pune

imposibilitatea de a-și onora obligațiile față de consumatori, de înlăturare operativă

și eficientă a situațiilor de avariere, nu au aplicat prevederile pct. 36 și 40 ale

Regulamentului cu privire la furnizarea și utilizarea energiei termice, aprobat prin

hotărârea Guvernului nr. 434 din 9 aprilie 1998.

Mai mult, au fost ignorate și prevederile art. 17 din Legea cu privire la

energetică nr. 1525 din 19 februarie 1998, care prevede că orice lucrare în zona de

protecție se efectuează numai cu acordul întreprinderii sau organizației energetice.

SA ,,Termoelectrica” a considerat că parcarea-auto continuă să fie amplasată

neregulamentar pe rețelele termice deținute în proprietate de SA ,,Termoelectrica”

și în zona de protecție a acestora, fiind încălcate prevederile art. 27 din Legea cu

privire la energetică nr. 174 din 21 septembrie 2017.

Recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și

hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii, cu

încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin referința din 20 septembrie 2018, Consiliul mun. Chișinău și Primarul

General al mun. Chișinău, au solicitat recunoașterea recursului inadmisibil.

3

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 21 februarie 2018,

dar date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurent la dosar lipsesc.

Astfel, recursul declarat la 20 iunie 2018, este în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de SA ,,Termoelectrica”, în raport

cu materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SA ,,Termoelectrica”, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

4

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură

civilă, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă

a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de SA ,,Termoelectrica”.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de Societatea pe Acțiuni ,,Termoelectrica”, se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Nicolae Craiu

Tamara Chișca-Doneva

5