2rac-246/17 — inlaturarea obsatcolelor

Dosarul nr. 2rac-246/17

Prima instanță: Judecătoria Centru, mun.Chișinău (jud. S. Stratan)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.Iu. Cimpoi, I. Secrieru, I. Cotruță)

ÎNCHEIERE

28 iunie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

Judecători Luiza Gafton

Nicolae Craiu

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe

Acțiuni „Termoelectrica” împotriva Consiliului municipal Chișinău, Primăria

mun.Chișinău, Direcția generală transport public și căi de comunicație cu privire la

înlăturarea obstacolelor,

împotriva deciziei din 07 martie 2017 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 13 mai 2016, SA „Termoelectrica” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Consiliului municipal Chișinău, Primăriei mun. Chișinău și Direcției

generale transport public și căi de comunicație solicitând obligarea Consiliului

municipal Chișinău, Primăriei mun. Chișinău și Direcției generale transport public

și căi de comunicație de a înlătura parcările-auto din str. I. Pelivan, nr.11, str. I.

Pelivan, nr. 15, mun.Chișinău, de pe rețelele termice și încasarea cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că în rezultatul controlului a

conductelor termice din mun. Chișinău, efectuat de către reprezentanții SA

„Termoelectrica”, s-a depistat amenajarea de către administrația publică locală a

două parcări pentru automobile pe rețelele termice cu diametrul de 108 mm din str.

I. Pelivan, nr. 11 și nr. 15, mun. Chișinău.

Susține reclamantul că, prin instalarea pavajului pentru parcarea

automobilelor se încalcă drepturile întreprinderii energetice referitoare la

descoperirea, deservirea și exploatarea conductelor termice și pune reclamantul în

imposibilitate de a-și onora obligațiunile față de consumatori, de a înlătura operativ

și eficient situațiile de avariere conform pct. 36 și pct. 54 ale Regulamentului cu

privire la furnizarea și utilizarea energiei termice, aprobat prin Hotărârea Guvernului

nr. 434 din 09 aprilie 1998.

Indică reclamantul că, s-au încălcat prevederile art. 17 al Legii cu privire la

energetică, conform cărora obiectivele energetice au grad sporit de pericol. Pentru

1

asigurarea exploatării lor în siguranță, se stabilesc zone de protecție. Orice lucrare

în zona de protecție se efectuează numai cu acordul întreprinderii sau organizației

energetice, precum și prevederile art. 31 al Legii cu privire la energia termică și

promovarea cogenerării, care statuează că pentru a se asigura protecția și

funcționarea normală a rețelelor termice, pentru a se evita punerea în pericol a

persoanelor, bunurilor și mediului se stabilesc zone de protecție a rețelelor termice.

În scopul protecției rețelelor termice, persoanelor fizice și juridice li se interzice să

efectueze lucrări de construcții de orice fel în zonele de protecție ale rețelelor termice

fără acordul prealabil al unității termoenergetice, să limiteze ori să îngrădească prin

împrejurări, prin construcții ori în orice alt mod accesul la rețeaua termică a unității

termoenergetice.

Declară reclamantul că, au fost admise abateri, inclusiv de la Regulamentul

cu privire la furnizarea și utilizarea energiei termice, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 434 din 09 aprilie 1998, pct. 40, conform căruia este interzis ca pe

traseele conductelor termice, inclusiv pe culoarele de acces, să se ridice construcții,

să se depoziteze materiale, să se execute lucrări subterane sau orice alte lucrări care

ar dăuna exploatării și ar bloca accesul la conducte și la stațiile termice.

Amenajarea parcărilor auto nu a fost coordonată cu SA „Termoelectrica”.

Prin hotărârea din 27 octombrie 2016 Judecătoriei Centru, mun. Chișinău s-a

respins cererea de chemare în judecată depusă de SA „Termoelectrica” împotriva

Consiliului municipal Chișinău, Primăria mun.Chișinău, Direcția generală transport

public și căi de comunicație cu privire la înlăturarea obstacolelor.

Prin decizia din 07 martie 2017 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

depus de SA „Termoelectrica” și s-a menținut hotărârea din 27 octombrie 2016 a

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău.

La 26 aprilie 2017, SA „Termoelectrica”, prin intermediul reprezentantului

Anatolie Golban, a declarat recurs împotriva deciziei din 07 martie 2017 a Curții de

Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și a hotărârii din 27 octombrie 2016 a

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a

cererii de chemare în judecată, cu obligarea Consiliului municipal Chișinău,

Primăriei mun. Chișinău și Direcției generale transport public și căi de comunicație

să înlăture parcările-auto din str. I. Pelivan, nr.11, str. I. Pelivan, nr. 15,

mun.Chișinău, de pe rețelele termice și încasarea cheltuielilor de judecată în mărime

de 225 lei, constituite din taxa de stat în mărime de 100 lei la înaintarea acțiunii în

instanța de judecată, taxa de stat în mărime de 75 lei- la depunerea apelului, taxa de

stat în mărime de 50 lei-la depunerea recursului.

În susținerea recursului s-a invocat că decizia instanței de apel și hotărârea

instanței de fond sunt adoptate cu aplicarea eronată a normelor de drept material, or,

aplicarea unei legi care nu trebuia aplicată și interpretarea în mod eronat a

prevederilor legale, constituie temei de casare a hotărârii judecătorești.

Afirmă recurentul că, la respingerea acțiunii și apelului, instanța de fond și

cea de apel nu au luat în considerare că admițând edificarea parcărilor pe conductele

termice, autoritatea publică locală, în comun cu instanțele de judecată, își asumă

riscul responsabilității în cazul situațiilor de avariere, fiind posibilă prejudicierea

unităților de transport ce staționează, cât și persoanelor aflate în acestea.

Consideră că, hotărârea instanței de fond, precum și decizia instanței de

2

apel, sunt în contradicție cu circumstanțele pricinii, normele de drept material au fost

interpretate în mod eronat.

În conformitate cu art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Decizia Curții de Apel Chișinău a fost adoptată la 07 martie 2017, iar SA

„Termoelectrica”, prin intermediul reprezentantului Anatolie Golban, a declarat

recurs la 26 aprilie 2017, ceea ce denotă că recursul este în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de SA „Termoelectrica”, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SA „Termoelectrica”, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

3

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de SA „Termoelectrica”.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Societatea pe Acțiuni

„Termoelectrica” împotriva deciziei din 07 martie 2017 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

Judecători Luiza Gafton

Nicolae Craiu

4