2rac-122/19 — Cu privire la înlaturarea parcarilor auto din zona de protectie a retelelor termice

Dosarul nr. 2rac-122/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: A. Cucerescu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: N. Simciuc, I. Țurcan, I. Cotruță)

ÎNCHEIERE

27 martie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Mariana Pitic

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de

Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica”,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe Acțiuni

„Termoelectrica” împotriva Consiliului mun. Chișinău, Primăriei mun. Chișinău și

Direcției Generale Transport Public și Căi de Comunicare a Consiliului mun. Chișinău

cu privire la obligarea înlăturării parcărilor auto din zona de protecție a rețelelor termice

și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 31 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” și a fost

menținută hotărârea din 09 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă:

La data de 29 martie 2016 reclamanta SA „Termoelectrica” a depus cerere de

chemare în judecată împotriva Consiliului mun. Chișinău și Primăriei mun. Chișinău

cu privire la obligarea înlăturării parcărilor auto din zona de protecție a rețelelor termice

și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, în urma controlului efectuat la

conductele termice din mun. Chișinău, str. A . Doga 19/1 și 23, a fost depistată

amenajarea pe rețelele termice a unor parcări pentru automobile, care a fost organizată

de administrația autorității publice locale.

A susținut că, pavajul pentru parcarea unităților de transport a fost instalat pe str.

A . Doga 19/1 și 23, mun. Chișinău, în zona de protecție a rețelelor termice cu diametru

de 500 mm și respectiv 150 mm.

A specificat că, prin instalarea pavajului pentru parcarea automobilelor, îi sunt

încălcate drepturile ce ține de descoperirea, deservirea și exploatarea conductelor

1

termice, precum și sunt în imposibilitate de a-și onora obligațiunile față de

consumatori, de a înlătura operativ și eficient situațiile de avariere, în corespundere cu

pct. 36 și pct. 54 din Regulamentul cu privire la furnizarea și utilizarea energiei termice,

aprobat prin hotărârea Guvernului nr. 434 din 09 aprilie 1998.

A afirmat că, instalarea pavajului pentru parcarea automobilelor pe str. A . Doga

19/1 și 23, mun. Chișinău, în zona de protecție a rețelelor termice, contravine

prevederilor art. 17 din Legea cu privire la energetică nr. 1525 din 19 februarie 1998,

art. 31 din Legea cu privire la energia termică și promovarea cogenerării nr. 92 din 29

mai 2014 și pct. 40, 41 din Regulamentul cu privire la furnizarea și utilizarea energiei

termice, aprobat prin hotărârea Guvernului nr. 434 din 09 aprilie 1998.

A subliniat că, au fost încălcate și cerințele specificate în documentul normativ

NCMG.04.07:2014 „Rețelele termice”, aprobat prin ordinul Ministerului Dezvoltării

Regionale și Construcțiilor nr. 202 din 31 decembrie 2014 (M.O. nr. 22-28 din 30

ianuarie 2015), care în tabelul A.2 „Pozarea subterană a rețelelor termice” stabilește

că, distanța pe orizontală de la rețelele termice subterane cu diametrul mai mic de 500

mm, până la clădiri și instalații, este necesar a fi nu mai mică de 2 m, iar cu diametrul

de la 500-800 mm, este necesar a fi nu mai mică de 5 m. De altfel, cu ei nu a fost

coordonată amenajarea parcărilor auto în zona menționată supra.

A solicitat obligarea înlăturării parcărilor auto din zona de protecție a rețelelor

termice din str. A. Doga 19/1 și 23, mun. Chișinău, pentru a fi creată zona de protecție

a rețelelor termice, nu mai mică de 5 m pentru rețelele termice cu diametrul de 500

mm, și nu mai puțin de 2 m pentru rețelele termice cu diametrul de 150 mm, din ambele

părți ale conductelor termice, precum și încasarea de la pârâți în beneficiul său

cheltuielile de judecată.

Prin încheierea protocolară din 20 aprilie 2016 a Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău, a fost admisă cererea Consiliului mun. Chișinău și Primăriei mun. Chișinău

și a fost atras în proces în calitate de intervenient accesoriu Direcția Generală Transport

Public și Căi de Comunicare a Consiliului mun. Chișinău (f.d. 25, 27 verso, vol. I).

La data de 20 martie 2017 reclamanta SA „Termoelectrica” a depus cerere de

concretizare a pretențiilor, prin care a solicitat obligarea asigurării accesului la

deservirea și reparația rețelelor termice, prin înlăturarea parcărilor auto din str. A. Doga

19/1 și 23 și, str. T. Vladimirescu 10/1, mun. Chișinău, edificate pe conductele termice

ce tranzitează terenul pe adresele menționate, precum și încasarea de la pârâți în

beneficiul său taxa de stat în mărime de 100 de lei.

Concomitent, prin cererea de concretizare a pretențiilor, reclamanta SA

„Termoelectrica” a concretizat cercul participanților la proces, indicând în calitate de

copârât Direcția Generală Transport Public și Căi de Comunicare a Consiliului mun.

Chișinău (f.d. 113, 114, vol. I).

Prin hotărârea din 09 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

acțiunea depusă de SA „Termoelectrica”, a fost respinsă ca nefondată.

Prin decizia din 31 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de SA „Termoelectrica” și a fost menținută hotărârea din 09 februarie

2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Instanța de apel și-a motivat concluzia prin faptul că, amenajarea terenului

2

adiacent drumurilor publice cu pavaj, ca și oricare alt tip de amenajare a teritoriului

municipal nu îngrădește sau limitează accesul la rețele termice și nu încalcă drepturile

întreprinderilor energetice privitor la descoperirea, deservirea și exploatarea

conductelor termice. De altfel, amenajarea teritoriului nu se încadrează în termenul de

„lucrări” în sensul normelor legale aplicabile speței.

Totodată, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții de

Apel Chișinău a menționat că, faptul că pe aceste suprafețe se află rețele termice nu

înseamnă că aceste teritorii urmează a fi lăsate în paragină, autoritatea publică având

obligația de a le amenaja, inclusiv de a planta flori, plante sau chiar să amenajeze

parcări.

Această concluzie este desprinsă și din analiza art. 42 Cod funciar, care prevede

că, terenurile din intravilan se află în administrarea autorităților administrației publice

locale, iar din municipii - în proprietate municipală, iar conform art.315 Cod civil,

proprietarul are drept de posesiune, de folosință și dispoziție asupra bunului.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că, administrația publică locală avea tot

dreptul de a amenaja terenul dat ca parcare pentru automobile.

În concluzie, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții de

Apel Chișinău a statuat că, prin procesul-verbal de cercetare nr. 83-115 din 01

decembrie 2015, întocmit de reprezentanții SA „Termoelectrica”, la rubrica

„caracteristica construcției” este indicat nisip, pietriș și pavaj, deci însăși SA

„Termoelectrica” a constatat prin procesul-verbal menționat că, la adresa indicată nu

este amplasată o construcție în sensul prevederilor legale la care face trimitere. Or,

pavajele și pietrele de bordură instalate nu reprezintă o construcție și nu afectează

rețelele termice.

La data de 21 ianuarie 2019 SA „Termoelectrica” a declarat recurs împotriva

deciziei din 31 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea

acestuia, casarea integrală a deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe, și

pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii, precum și încasarea taxei de stat

achitată în prima instanță, instanța de apel și instanța de recurs în sumă totală de 225

de lei.

În motivarea recursului recurenta a reiterat aceleași argumente care au fost

susținute și în instanțele ierarhic inferioare, insistând asupra faptului că ultimele au

interpretat în mod eronat legea și nu au aplicat legea ce urma a fi aplicată.

A afirmat că, opinia instanțelor ierarhic inferioare precum că, pavajele și pietrele

de bordură instalate nu reprezintă o construcție și nu limitează sau îngrădesc accesul la

rețelele termice, contravine prevederilor art. 14 din Legea privind autorizarea

executării lucrărilor de construcție nr. 163 din 09 iulie 2010.

A specificat că, admițând edificarea parcărilor pe conductele termice, autoritatea

publică locală, în comun cu instanțele de judecată, își asumă riscul responsabilității în

cazul situațiilor de avariere, când se pot aduce prejudicii unităților de transport ce

staționează, cât și persoanelor ce se pot afla în aceste unități de transport.

A subliniat că, concluziile instanțelor ierarhic inferioare referitoare la faptul că,

acțiunea este neîntemeiată și urmează a fi respinsă din considerentul că Consiliul local

are dreptul și chiar obligația de a dezvolta infrastructura orașului, iar amenajarea

3

parcărilor auto se încadrează în planul de dezvoltare a mun. Chișinău, sunt în

contradicție cu prevederile art. 17 din Legea cu privire la energetică nr. 1525 din 19

februarie 1998, mai mult ca atât, un astfel de plan în instanță ,3de către autoritatea

publică nu a fost prezentat.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 31 octombrie

2018.

Recurenta a recepționat decizia instanței de apel la data de 21 noiembrie 2018

(f.d. 10, vol. II).

Astfel, recursul, declarat la data de 21 ianuarie 2019, este în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

4

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de SA „Termoelectrica” nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie

să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere,

la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri

(cauza Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în recursul declarat de

SA „Termoelectrica”, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de SA „Termoelectrica” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Mariana Pitic

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

5