2ra-2110/18 — incasarea platilor salariale

Dosarul nr. 2ra-2110/18

prima instanță: Judecătoria Strășeni, sediul central (S. Osoianu)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (V. Negru, A. Pahopol, A. Bostan)

ÎNCHEIERE

21 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Ala Cobăneanu

Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Pavel

Staver, reprezentat de avocatul Constantin Chira,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Pavel Staver

împotriva Primăriei satului Negrești, intervenientul accesoriu Direcția Finanțe

Strășeni cu privire la încasarea plăților salariale restante, a dobânzii de întârziere și

repararea prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei din 22 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Pavel Staver și a fost menținută hotărârea din 02 august

2017 a Judecătoriei Strășeni, sediul central,

c o n s t a t ă:

La data de 15 decembrie 2016, Pavel Staver a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Primăriei satului Negrești, raionul Strășeni, intervenient

accesoriu Direcția Finanțe Strășeni prin care a solicitat obligarea Primăriei satului

Negrești să-i achite restanțele salariale conform legislației în mărime de 22596 de

lei și repararea prejudiciului material și moral în mărime de 20000 de lei.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că după o perioadă de activitate în

funcție de contabil - șef al Primăriei s. Negrești r-nul Strășeni, la data de 21 iulie

2016 a demisionat din funcție conform cererii depuse la 05 iulie 2016.

A indicat că la data de 27 iunie 2016 a atins stagiul de 15 ani în funcție

publică, motiv pentru care a solicitat să-i fie achitată indemnizația unică în proporție

de 15% din salariul lunar pentru fiecare an de funcție.

Totodată a menționat că primarul l-a ignorat și nu i-a achitat pentru perioadele

rechemării din concediu de la 03 mai 2016, conform dispoziției de rechemare, de

asemenea solicitând și garanțiile sociale a funcționarului public în baza Legii nr.

158 cu privire la salarizarea funcționarului public și sporul de performanță colectivă

a funcționarului, compensarea concediilor anuale nefolosite.

A solicitat reclamantul obligarea Primăriei s. Negrești să-i achite restanțele

salariate conform legislației în mărime de 22 596 de lei și a prejudiciului material și

moral în mărime de 20000 de lei (f.d.1).

Prin cererile de concretizare a pretențiilor Pavel Staver a solicitat încasarea

sumei restante de 5316 lei cu titlu de indemnizație unică la eliberare, a sumei

restante de 17 557 de lei cu titlu de concediu nefolosit pe perioada de activitate din

23.03.2009 - 20.07.2016, a sumei de 3292 de lei cu titlu de salariu în conformitate

cu dispoziția primarului nr. 13.p din 03 mai 2016 cu privire la rechemarea din

concediu în luna mai 2016, a sumei de 4906 lei cu titlu de premiu anual în

conformitate cu art. 10 alin. (1) din Legea nr. 48 din 22 martie 2012 cu privire la

sistemul de salarizare a funcționarilor publici, premiul anual pentru anul 2015

planificat în buget, a sumei de 2740,59 de lei cu titlu de premiu anual pentru anul

2016, în conformitate cu art. 10 alin. (1) din Legea nr. 48 din 22 martie 2012 cu

privire la sistemul de salarizare a funcționarilor publici, încasarea sumei de 6319 lei

cu titlu de dobândă legală de întârziere, a sumei de 20000 de lei cu titlu de

prejudiciu material și moral (f.d.167, 194-195).

Prin hotărârea din 02 august 2017 a Judecătoriei Strășeni, sediul central, a fost

admisă parțial acțiunea depusă de Pavel Staver, a fost încasat din contul Primăriei

satului Negrești, raionul Strășeni în beneficiul lui Pavel Staver cu titlu de

indemnizație unică la eliberare în conformitate cu Legea nr. 158-XVI din

04.07.2008, art. 42 alin. (3) și (4) suma de 5316 lei. În rest, acțiunea a fost respinsă

ca neîntemeiată.

Invocând ilegalitatea hotărârii instanței de fond, la 22 august 2017, Pavel

Staver a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Strășeni, sediul central din 02

august 2017, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe în

partea respingerii acțiunii cu emiterea în această parte a unei noi hotărâri de

admitere integrală a acțiunii.

Prin decizia din 22 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de Pavel Staver și a fost menținută hotărârea din 02 august 2017 a

Judecătoriei Strășeni, sediul central.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că conform carnetului de

muncă și confirmarea eliberată de către Primăria s. Negrești unde a activat în

funcție de contabil șef, indemnizația unică în proporție de 15% din salariul de

funcție la momentul depunerii cererii de încetare a raportului de serviciu urma a fi

calculat pentru 15 ani în mărime de 8640 de lei, iar suma achitată constituie 5316

lei.

Acest fapt a fost recunoscut și de Primăria Negrești și prin urmare, instanța de

apel a reținut drept corectă soluția primei instanțe cu privire la obligarea Primăriei s.

Negrești, raionul Strășeni la achitarea în beneficiul lui Staver Pavel a sumei de 5316

lei cu titlu de indemnizație unică la eliberare în conformitate cu art. 42 alin. (1)-(3)

din Legea nr. 158 din 04 iulie 2008.

La fel instanța de apel a concluzionat că instanța de fond corect a stabilit că la

actele cauzei reclamantul nu a prezentat probe care să ateste legalitatea pretențiilor

care le invocă, or din conținutul actului privind corectitudinea calculelor efectuate la

retribuirea muncii angajaților Primăriei Negrești din 03 februarie 2017 rezultă clar

2

că reclamantului i-au fost achitate în luna septembrie, în urma recalculului total la

eliberare, suma totală de 16777,09 lei.

În acest context, instanța de apel a stabilit că reclamantului-apelant la eliberare

i-au fost achitate toate plățile salariale. Cât privește cuantumul sumelor solicitate de

reclamant, instanței de apel nu i-au fost prezentate probe pertinente care să

demonstreze temeinicia justificată a formării acestor datorii la plățile salariale

solicitate.

A mai reținut instanța de apel că obligația angajatorului de a recupera

prejudiciul moral cauzat salariatului apare în legătură cu îndeplinirea obligațiilor de

muncă și ca rezultat al privării ilegale de posibilitatea de a munci.

Astfel, pentru a angaja răspunderea patrimonială pentru daune morale este

necesar să se regăsească elementele răspunderii civile, respectiv fapta ilicită a

angajatorului, prejudiciul și legătura de cauzalitate. În speță, apelantul nu a făcut

referință la careva probe care să ateste obligația angajatorului pentru pretinsele

daune materiale sau morale aduse salariatului, iar simpla mențiune despre existența

unor presupuse prejudicii materiale sau morale nu constituie temei de a admite

asemenea pretenții.

La data de 15 august 2018 Pavel Staver, reprezentat de avocatul Constantin

Chira, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând casarea

integrală a deciziei instanței de apel și parțială a hotărârii primei instanțe în partea

pretențiilor respinse cu emiterea în această parte a unei noi hotărâri de admitere

integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat că nu este de acord cu decizia instanței de

apel deoarece instanța de apel la emiterea deciziei a aplicat eronat normele de drept

material și procedural, a aplicat o legea care nu trebuia să fie aplicată, a interpretat

în mod eronat legea și a apreciat arbitrar probele.

La data de 02 octombrie 2018 Primăria satului Negrești, raionul Strășeni a

depus referință prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei

instanței de apel.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Completul denotă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost emisă la data de 22

mai 2018, dar date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurent la dosar

lipsesc.

Astfel, recursul, declarat la data de 15 august 2018, este în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Pavel Staver, reprezentat de

avocatul Constantin Chira, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

3

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Pavel Staver, reprezentat de

avocatul Constantin Chira, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

4

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Pavel Staver, reprezentat de avocatul

Constantin Chira.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Codul de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Pavel Staver, reprezentat de avocatul Constantin Chira, se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Ala Cobăneanu

Iurie Bejenaru

5