2rac-180/18 — repararea prejudiciului material

2rac-180/18 — repararea prejudiciului material (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr.2rac-180/18

prima instanță: Judecătoria Strășeni ( T. Andronic)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (I. Muruianu, V. Efros N. Budăi)

DECIZIE

04 iulie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Ala Cobăneanu

Galina Stratulat

Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

examinând recursul declarat de Societatea cu răspundere limitată „Agrodor CV”,

reprezentată de avocatul Ion Căpățînă,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Gospodăria Țărănească

„Neceaev Valeriu Boris” împotriva Societății cu răspundere limitată „Agrodor CV” cu

privire la repararea prejudiciului material, încasarea venitului ratat și a cheltuielilor de

judecată,

și la cererea reconvențională depusă de Societatea cu răspundere limitată „Agrodor

CV” împotriva Gospodăriei Țărănești „Neceaev Valeriu Boris” cu privire la încasarea

datoriei contractuale, a dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 14 decembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Societatea cu răspundere limitată „Agrodor CV” și a fost

menținută hotărârea din 10 martie 2017 a Judecătoriei Strășeni, prin care acțiunea inițială

a fost admisă parțial, iar acțiunea reconvențională a fost respinsă,

c o n s t a t ă:

La data de 17 martie 2014, GȚ „Neaceaev Valeriu Boris” a depus cerere de

chemare în judecată împotriva Societății cu răspundere limitată „Agrodor CV” cu privire

la repararea prejudiciului material, încasarea venitului ratat și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii GȚ „Neceaev Valeriu Boris” a indicat că la 01 noiembrie

2012, GȚ „Neceaev Valeriu Boris” a încheiat cu SRL „Agrodor CV” contractul de

vânzare-cumpărare nr.33/C privind vânzarea materialului săditor de căpșuni.

A menționat faptul că la aceeași dată, a fost întocmită o anexă la contractul de

vînzare-cumpărare nr.33/C privind vânzarea materialului săditor de căpșuni, semnată de

părți, potrivit căreia, pârâtul s-a obligat să procure de la reclamant toată cantitatea de

căpșuni produsă pe perioada anului 2013-2014 la un preț de minim 30 lei/kg.

1

Astfel, la 01 noiembrie 2012, GȚ „Neceaev Valeriu Boris” a achitat un avans de

180 000 de lei, iar la 16 aprilie 2013 a achitat suma de 80 000 de lei pentru materialul

săditor.

A invocat că SRL „Agrodor CV” a transmis material săditor de căpșuni, soiul San

Andreas, 100 000 de bucăți în valoare de 450 000 de lei, iar marfa fiind livrată împreună

cu copiile certificatelor de calitate și de origine pentru soiurile Charlotte și Elsanta,

eliberate de producătorul „Pepinieres Martaillac” din Franța.

A susținut că certificatele de calitate se refereau la alte soiuri, care nu fac obiectul

contractului încheiat. Astfel, soiul San Andreas a fost vândut în lipsa certificatului de

calitate și de origine, iar în scurt timp după plantare, căpșunile sădite au început să se

usuce în masă în mod rapid.

A mai susținut că la 30 august 2013, Agenția Națională pentru Siguranța

Alimentelor a efectuat un control asupra terenului ce aparține GȚ „Neceaev Valeriu

Boris”, cu întocmirea actului de control, în care s-a indicat că soiul San Andreas nu este

înregistrat în Catalogul soiurilor de plante al Republicii Moldova, iar certificatul de

calitate lipsește. În rezultatul controlului s-a stabilit că din numărul total de plante, au

rămas vii pe 60 de benzi, în mediu cate 213 plante, iar în total 12 780, pe 35 de benzi, în

mediu câte 306 plante, iar în total 10 710, pe 25 benzi în mediu câte 231 de plante, iar în

total 5775.

A comunicat că la 30 august 2013 doar 29 265 de plante, din cele 100 000 mai erau

vii, iar restul plantelor erau pierite sau bolnave.

La fel, a susținut că înainte de plantarea căpșunilor, au fost prelevate probe de sol de

pe terenul cu plantație, în scopul verificării indicilor agrochimici. Astfel, în perioada 30

ianuarie 2013 - 05 februarie 2013, laboratorul de încercări „Agrochim” a analizat probele

și a emis un aviz prin care a constatat că solul analizat este relativ optim pentru cultivarea

căpșunilor la 26 august 2013, iar ca urmare a pieirii în masă a plantației, au fost prelevate

plante și transmise la laborator în scopul determinării cauzei pieirii acestora.

A mai susținut că la 12 septembrie 2013, ÎS „Centrul de Carantină Identificare

Expertize de Arbitraj și Dezinfectare a Producției” a eliberat Certificatul expertizei de

carantină nr.30, potrivit căruia în materialul săditor de căpșuni s-a depistat virusul:

Fusarium oxysporium, Verticilium albo-atrum.

A menționat că Compania pârâtă a fost informată în mod repetat despre starea

plantației și rezultatele expertizei, însă soluționarea problemei pe cale amiabilă nu a avut

nici un rezultat, astfel că ulterior, a făcut o interpelare Ministerul Agriculturii și Industriei

Alimentare, Direcția Politici de Producție și Reglementări de Calitate pentru Produsele

Vegetale cu privire la necorespunderea calității fitosanitare a materialului săditor de

căpșuni, fapt pentru care, la 30 octombrie 2013 Ministerul Agriculturii și Industriei

Alimentare a expediat răspunsul nr. 18/2-5, în care s-a indicat că Comisia de experți a

identificat simptomele unor maladii criptogamice a materialului săditor de căpșuni

procurat de la pârât, astfel fiind sesizat organul de urmărire penală al Serviciului Vamal

care până la moment investighează cazul.

A mai comunicat că la data de 24 octombrie 2013, Serviciul Vamal, Direcția

Urmărire Penală s-a adresat Camerei de Comerț și Industrie cu o cerere privind

determinarea soiului și stării de facto a plantelor de căpșuni.

A precizat că la data de 17 decembrie 2013, a fost întocmit Raportul de expertiză nr.

0341126, prin care s-a constatat că pierirea plantațiilor se datorează prezenței virusului

2

Phytophthora sp. și Penicilium expansum înainte de plantare. Expertiza a stabilit că 60%

din plante au pierit, iar restul continuă să se usuce.

De asemenea, a susținut că expertul a indicat că dezvoltarea rapidă a bolii, nu într-

un focar localizat, dar pe toată plantația odată, duce la pierirea în masă a plantelor de

căpșuni după câteva luni de la plantare în primul an de vegetație. Mai mult, infectarea

solului cu resturile vegetale ale plantelor bolnave, nu permite folosirea acestuia în

următorii ani.

În drept, reclamantul GȚ „Neceaev Valeriu Boris” și-a întemeiat pretențiile pe

prevederile art.572 alin.(2), art.753 alin.(2), art.763 alin. (1) și (2), art.765 alin.(2),

art.610 alin.(1) și (2) Codul civil.

Prin urmare, a solicitat GȚ „Neceaev Valeriu Boris” încasarea din contul SRL

„Agrodor CV” a pierderilor suportate de GȚ „Neceaev Valeriu Boris” în mărime de

316 580 de lei cu titlu de prejudiciu efectiv, a venitului ratat pentru 3 ani în mărime de 6

300 000 de lei și a cheltuielilor de judecată.

Ulterior, SRL „Agrodor CV” a depus cerere reconvențională împotriva GȚ

„Neceaev Valeriu Boris” cu privire la încasarea datoriei și a dobânzilor de întârziere.

În motivarea acțiunii reconvenționale SRL „Agrodor CV” a indicat că în baza

contractului de vânzare-cumpărare nr.33/C din data de 01 noiembrie 2012, SRL

„Agrodor CV” în calitate de vânzător a vândut, iar cumpărtorul GȚ „Neceaev Valeriu

Boris” a cumpărat material săditor de căpșuni în cantitate de 100 000 de plante, în

valoare totală de 450000 de lei.

A menționat că vânzătorul SRL „Agrodor CV” și-a onorat integral obligațiunile

contractuale asumate, livrând cumpărătorului GȚ „Neceaev Valeriu Boris” marfa în

cantitatea și de calitatea convenită de părți, însă din conținutul Actului de verificare din

14 mai 2014, rezultă că cumpărătorul nu a achitat integral pentru marfa procurată, datoria

contractuală restantă fiind de 190 000 de lei.

A considerat că pe lîngă datoria contractuală restantă în mărime de 190 000 de lei

mai urmează a fi încasat din contul cumpărătorului GȚ „Neceaev Valeriu Boris”

penalitatea în mărime de 34 200 de lei, dobânda de întârziere în mărime de 128 093,73 de

lei și cheltuielile de judecată.

A solicitat SRL „Agrodor CV” încasarea datoriei restante în sumă de 190 000 de lei,

penalitatea în mărime de 34 200 de lei și dobânda de întârziere în mărime de 128 093,73

de lei, precum și cheltuielile de judecată.

Prin hotărârea din 10 martie 2017 a Judecătoriei Strășeni a fost admisă parțial

acțiunea inițială depusă de GȚ „Neceaev Valeriu Boris”, a fost încasat din contul SRL

„Agrodor CV” în beneficiul GȚ „Neceaev Valeriu Boris” prejudiciul material cauzat în

mărime de 316 580 de lei, venitul ratat în mărime de 6 300 000 de lei și taxa de stat,

achitată la depunerea acțiunii în mărime de 5000 de lei. În rest, cererea privind încasarea

cheltuielilor de asistență juridică a fost respinsă ca neîntemeiată, a fost încasat de la SRL

„Agrodor CV” în beneficiul statului diferența taxei de stat în sumă de 45 000 de lei. A

fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea reconvențională depusă de SRL „Agrodor CV”

împotriva GȚ „Neceaev Valeriu Boris” cu privire la încasarea datoriei contractuale, a

dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 15 martie 2017, SRL „Agrodor

CV” a contestat-o cu apel, solicitând admiterea apelului, casarea integrală a hotărârii

Judecătoriei Strășeni din 10 martie 2017, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a

acțiunii reconvenționale și respingere a acțiunii inițiale.

3

Prin decizia din 14 decembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău apelul declarat de

SRL „Agrodor CV” a fost respins și a fost menținută hotărârea din 10 martie 2017 a

Judecătoriei Strășeni.

La data de 12 februarie 2018, SRL „Agrodor CV”, reprezentat de avocatul Ion

Căpățînă, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu restituirea

cauzei spre rejudecare în prima instanță.

În motivarea recursului s-a indicat că instanța de fond și instanța de apel la

judecarea pricinii și pronunțarea hotărârilor au încălcat și au aplicat eronat normele de

drept material și au dat o apreciere greșită probelor administrate.

La data de 19 martie 2018, SRL „Agrodor CV”, reprezentată de avocatul Ion

Căpățînă, a depus cerere de recurs suplimentară indicând că atât instanța de fond, cît și

instanța de apel nu au motivat suficient admiterea integrală a cererii de chemare în

judecată depusă de intimat, instanța de apel a încasat venitului ratat, fără a lua în

considerație cheltuielile care urmau a fi suportate în cadrul prelucrării recoltei pe întreaga

perioadă de 3 ani, pentru care se solicită încasarea venitului ratat neobținut, bazându-se

doar pe motivele prezentate de GȚ „Neceaev Valeriu Boris”.

A considerat că este neîntemeiată și încheierea protocolară a instanței de apel prin

care a fost respinsă cererea apelantului din 14 decembrie 2017 pentru a fi audiați unii

martori și specialiști.

La data de 27 martie 2018, SRL „Agrodor CV” a depus o altă cerere suplimentară la

recurs prin care a indicat că instanțele inferioare de judecată nu au aplicat legea care

trebuia să fie aplicată și că au dat o apreciere arbitrară probelor administrate la dosar. A

invocat recurentul că atât prima instanță, cît și instanța de apel, nu au dorit să constate

dacă din materialul săditor de căpșuni procurat a fost dobândit o cantitate oarecare de

fructe și dacă intimatul a pus la dispoziția recurentului fructele așa cum a fost înțelegerea

îmtre părți.

În conformitate cu art.434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Conform scrisorii Curții de Apel Chișinău decizia instanței de apel din 14 decembrie

2017 a fost expediată părților în data emiterii acesteia, inclusiv recurentului, iar la 12

februarie 2018 SRL „Agrodor CV”, reprezentat de avocatul Ion Căpățînă, a declarat

recurs.

Prin urmare, Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este declarat în termen.

În conformitate cu art.440 alin.(2) Codul de procedură civilă, completul din 3

judecători prin încheierea din 23 mai 2018 a considerat recursul admisibil și a dispus

examinarea fondului de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art.444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără

înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat și care

urmează a fi admis, cu casarea integrală a deciziei instanței de apel și restituirea cauzei

spre rejudecare în instanța de apel din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Codul de procedură civilă, instanța, după

ce judecă recursul, este în drept să să admită recursul, să caseze integral decizia instanței

4

de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură dată dacă eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, săvârșirea altor

încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în

cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a

pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 239 Codul de procedură, hotărârea judecătorească trebuie să

fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe circumstanțele

constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de judecată.

În conformitate cu art. 122 alin. (1) Codul de procedură civilă, circumstanțele care,

conform legii, trebuie confirmate prin anumite mijloace de probațiune nu pot fi dovedite

cu nici un fel de alte mijloace probante.

Conform art. 6 alin. (1) dreptul la un proces echitabil, din Convenția pentru

Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, orice persoană are dreptul la

judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de

către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra

încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei

acuzații în materie penală îndreptată împotriva sa.

Pe parcursul examinării cauzei s-a stabilit că la 01 noiembrie 2012, SRL „Agrodor-

CV” și GȚ „Neceaev Valeriu Boris” au încheiat contractul de vînzare-cumpărare nr.

33/C, obiectul căruia îl constituia, materialul săditor de căpșuni, soiul „San Andreas”, în

cantitate de 100 000 de bucăți, în valoare totală de 450 000 de lei convenind asupra

faptului ca vânzătorul să livreze cantitatea materialului săditor de căpșuni, nu mai târziu

de 15 aprilie 2013, iar cumpărătorul să achite în avans suma de 260 000 de lei, restul

sumei urma a fi achitat la ridicarea mărfii (vol. I, f.d. 16).

Tot la data de 01 noiembrie 2012, contractul de vînzare-cumpărare nr. 33/C a fost

completat cu o Anexă semnată de ambele părți, în baza căreia SRL „Agrodor CV” s-a

obligat să procure de la GȚ „Neceaev Valeriu Boris” toată cantitatea de căpșuni, care va

fi produsă de acesta în perioada anilor 2013-2014, la un preț minim de 30 de lei/kg (vol.

I, f.d. 17).

Ca urmare, GȚ „Neceaev Valeriu Boris” a achitat SRL „Agrodor CV” la 01

noiembrie 2012 un avans în sumă de 180 000 de lei și la 16 aprilie 2013 a mai achitat

suma de 80 000 de lei, pentru materialul săditor de căpșuni procurat (f.d.45, vol.I).

La data de 01 noiembrie 2012, după semnarea contractului de vînzare-cumpărare nr.

33/C , SRL „Agrodor CV” a transmis GȚ „Neceaev Valeriu Boris”, - 100 000 bucăți,

material săditor de căpșuni, soiul „San Andreas” în valoare de 45 000 de lei, marfa

respectivă fiind livrată împreună cu copiile certificatelor de calitate și de origine pentru

soiurile de căpșuni „Charlotte” și „Elsanta”, care au fost eliberate de producătorul

„Pepinieres Martaillac” din Franța (vol. I, f.d. 18-19).

Astfel, rezultă că certificatele de calitate și de origine respective se referă la alte

soiuri de material săditor de căpșuni, care nu făceau obiectul contractului de vînzare-

cumpărare nr. 33/C, încheiat între părți la data de 01 noiembrie 2012, iar soiul de căpșuni

„San Andreias” a fost vândut reclamantului fără prezentarea certificatului de calitate și de

origine, pentru acest soi de căpșuni, iar în scurt timp după plantare, materialul săditor de

căpșuni a început să se usuce în masă, în mod rapid.

5

Din materialele dosarului rezulta că conform actului întocmit la 30 august 2013 de

către Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor s-a constatat că GȚ „Neceaev

Valeriu Boris” are plantat pe teritoriul Primăriei s. Colibaș, r-nul Cahul, 2 ha de căpșuni.

În timpul controlului au fost depistate următoarele momente. Materialul săditor de

căpșuni a fost procurat de la SRL „Agrodor CV”, în baza contractului de vânzare-

cumpărare nr.33/C din 01 noiembrie 2012. A fost plantat soiul de căpșuni „San Andreas”,

care nu este în catalogul soiurilor de plante a Republicii Moldova, iar certificatul de

calitate lipsește. Pe 60 de benzi au fost numărate doar 213 plante în mediu; pe 35 de

benzi din cele 1000 de plante sunt numai 306 de plante sănătoase, 78 de plante sunt

bolnave, rădăcinile cărora sunt pierite, iar restul plantelor sunt moarte; pe 25 de benzi în

mediu sunt cîte 231 de plante vii, restul sunt goluri. În timpul controlului s-a observat că

stolonurile de înmulțire, nu se prind (f.d.26).

În legătură cu constatările făcute în baza Actului de control, la 30 august 2013

întocmit de Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor, asupra lotului de teren, GȚ

„Neceaev Valeriu Boris”, înainte de a sădi materialul săditor de căpșuni, au fost prelevate

probe de sol de pe acest lot de teren, în scopul verificării indicilor agrochimici, iar de

către Laboratorul de încercări „Agrochim”, a fost eliberat un Aviz, din conținutul căruia

rezultă că solul supus analizei este relativ optim pentru cultivarea căpșunilor (f.d.25).

Ulterior, au fost prelevate plante, în scopul determinării cauzei pieirii în masă a

materialului săditor de căpșuni, fiind expediate la întreprinderea de Stat Centrul de

Carantină Identificare Expertize de Arbitraj și Dezinfectare a Producției, care în data de

12 septembrie 2013, în urma analizelor materialului săditor de căpșuni, a eliberat

Certificatul expertizei de carantină nr.30, din conținutul căruia rezultă că, în materialul

săditor de căpșuni s-a depistat virusul: Fusarium oxysporium, Verticilium albo-atrum

(f.d.27).

La data de 30 octombrie 2013, Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare, a

expediat GȚ „Neceaev Valeriu Boris” răspunsul nr. 18/2-5, în care se menționează că

Comisia de experți a identificat simptomele unor maladii criptogamice a materialului

săditor de căpșuni procurat de la SRL ,,Agrodor CV”, iar în legătură cu acest fapt a fost

sesizată Direcția Urmărire Penală, din cadrul Serviciului Vamal al Republicii Moldova,

care până la moment investighează cazul (f.d.28-29).

Iar, conform Raportului de expertiză nr.0341126, efectuat de către Camera de

Comerț și Industrie, la data de 17 decembrie 2013, s-a stabilit că pierirea plantației se

datorează prezenței virusului „Phytophthora sp.” și „Penicilium expansum”, înainte de

plantare. De asemenea, din Raportul de expertiză nr.0341126, mai rezultă că 60% din

plante au pierit, iar restul continuă să se usuce. Suplimentar, expertul a mai stabilit că

dezvoltarea rapidă a bolii, nu are loc într-un focar localizat, ci pe toată plantația odată,

care a dus la pierirea în masă a plantelor de căpșuni după câteva luni de la plantare în

primul an de vegetație. Mai mult ca atât, expertul a mai constatat că infectarea solului cu

resturile vegetale ale plantelor bolnave, nu permite folosirea acestuia în următorii ani

(f.d.34-36).

Totodată, se mai reține că în Catalogul Soiurilor de Plante a Republicii Moldova,

ediția anului-2013, soiul de căpșuni „San Andreas” nu se regăsește în listele acestuia,

astfel rezultă că soiul de căpșuni „San Andreas” nu este admis spre vânzare în Republica

Moldova (f.d.21-24).

Înaintând acțiunea în judecată împotriva SRL „Agrodor CV”, GȚ „Neceaev Valeriu

Boris” a solicitat încasarea pierderilor directe suportate în sumă de 316 580 de lei, a

6

venitului ratat pentru perioada de 3 ani în mărime de 6 300 000 de lei, precum și

încasarea cheltuielilor de judecată.

Ulterior, SRL „Agrodor CV” a depus acțiune reconvențională solicitând încasarea

de la GȚ „Neceaev Valeriu Boris” a datoriei contractuale în mărime de 190 000 de lei,

penalitatea în mărime de 34 200 de lei, dobânda de întârziere în mărime de 128 093,73 de

lei, precum și încasarea cheltuielilor de judecată.

Fiind investită cu judecarea cauzei în fond, prima instanță a ajuns la concluzia

admiterii parțiale a acțiunii inițiale cu încasarea de la SRL „Agrodor CV” în beneficiul

GȚ „Neceaev Valeriu Boris” a prejudiciului material cauzat în mărime de 316 580 de lei,

venitul ratat în mărime de 6 300 000 de lei și taxa de stat achitată la depunerea acțiunii în

mărime de 5000 de lei. În rest, pretenția cu privire la încasarea cheltuielilor de asistență

juridică a fost respinsă și a fost încasat de la SRL „Agrodor CV” în beneficiul statului

diferența plății taxei de stat neachitată în sumă de 45 000 de lei. Totodată, prima instanță

a ajuns la concluzia respingerii acțiunii reconvenționale înaintată de SRL „Agrodor CV”

ca fiind neîntemeiată. Soluție care a fost menținută și de instanța de apel.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel SRL „Agrodor CV” a declarat recurs.

În conformitate cu art. 390 alin. (1) lit. e), (2) Codul de procedură civilă, decizia

instanței de apel trebuie să conțină motivele concluziilor instanței de apel și referirea la

legea guvernantă.

În cazul respingerii apelului, instanța de apel este obligată să indice în decizie

motivele respingerii.

Respingând cererea de apel și menținând în vigoare prin decizia sa, hotărârea primei

instanțe, Curtea de Apel Chișinău și-a bazat concluziile pe faptul că prima instanță a

examinat litigiul dat sub toate aspectele, corect a apreciat probele anexate la dosar,

inclusiv și argumentele invocate de apelant în cererea de apel.

Însă, atare concluzie este prematură și nu corespunde cerințelor prevederilor

legislației procedurale civile în vigoare și anume art. 373 și 390 Codul de procedură

civilă.

Mai mult, Colegiul studiind actele pricinii și verificând legalitatea și temeinicia

deciziei instanței de apel, constată că contrar prevederilor art. 118 alin. (3) Codul de

procedură civilă, la adoptarea deciziei în cauza dată nu au fost constatate și elucidate pe

deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii în fond și respectiv

au fost aplicate eronat normele de drept material și procedural, ce constituie temei de

casare a deciziei pronunțate și restituire a pricinii spre rejudecare.

Conform art.513 Codul civil, debitorul și creditorul trebuie să se comporte cu bună-

credință și diligentă la momentul nașterii, pe durata existenței, la momentul executării

stingerii obligației. Este nulă clauza prin care se derogă de la prevederile alin.(1).

Art.514 Cod civil, consfințește că obligațiile se nasc din contract, fapt ilicit (delict)

din orice alt act sau fapt susceptibil de a le produce în condițiile legii.

Iar, art. 572 alin. (2) Codul civil prevede că, obligația trebuie executată în modul

corespunzător, cu bună-credință, la locul și în momentul stabilit.

Astfel, în temeiul celor expuse supra, Colegiul menționează că instanța de apel nu a

stabilit dacă SRL „Agrodor CV” a încălcat clauzele contractuale la vînzarea materialului

săditor, sau dacă la vînzarea materialului săditor de căpșuni, a avut un comportament de

rea-credință, și asta deoarece potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr.33/C din 01

noiembrie 2012, vînzătorul SRL „Agrodor CV” s-a obligat să livreze material săditor de

7

căpșuni de soi „San Andreas”, anexând certificate de calitate și origine la soiurile de

capșuni „Charlotte” și „Elsanta”.

Mai mult, nu a stabilit instanța de apel dacă SRL „Agrodor CV” era obligat să

informeze cumpărătorul GȚ „Neceaev Valeriu Boris”, despre faptul că soiul procurat de

căpșuni San Andreas”, nu este admis spre vânzare liberă în Republica Moldova și dacă

GȚ „Neceaev Valeriu Boris” cunoștea despre riscurile care ar putea surveni, în cazul

procurării unui asemenea soi de material săditor de căpșuni.

Or, conform pct.4.1 al contractului de vînzare-cumpărare nr.33/C din 01 noiembrie

2012, calitatea mărfii trebuie să corespundă standardelor stabilite de către legislația din

domeniu și trebuie să fie confirmată și certificată de organele abilitate din Republica

Moldova.

Astfel, numai la stabilirea circumstanțelor expuse supra, Colegiul consideră că

instanța de apel urma să determine dacă sunt aplicabile cazului din speță prevederile

art.765 alin.(2) Cod civil, care precizează că cumpărătorul poate beneficia numai atunci

de drepturile care rezultă din viciul pe care nu 1-a cunoscut în urma unei culpe grave

când vânzătorul a trecut sub tăcere în mod dolosiv viciul sau a preluat o garanție pentru

existența unei caracteristici.

După cum rezultă din cererea de apel și recurs, recurentul/apelant și-a exprimat

dezacordul cu soluția instanței de fond/apel, care a pus la baza admiterii parțiale a

acțiunii inițiale și respectiv respingerea acțiunii reconvenționale, Raportul de Expertiză

nr. 0341126 din 17 decembrie 2013 considerând că acest raport poate servi ca probă doar

la intentarea unui dosar penal și face parte din mijloacele de probă și de procedee

probatorii în cadrul unui proces penal intentat.

În atare situație, Colegiul remarcă că din conținutul deciziei instanței de apel nu

rezultă cu certitudine faptul că instanța de apel la examinarea cauzei a ținut cont de

prevederile art. 158 alin. (4) Codul de procedură civilă, care stipulează că, raportul de

expertiză este examinat în ședință de judecată și evaluat în ansamblu cu celelalte probe.

La fel, SRL „Agrodor CV” în cererea de apel și-a exprimat dezacordul cu hotărârile

instanțelor de judecată în ceea ce privește încasarea venitului ratat în mărime de

6 300 000 de lei în beneficiul intimatului GȚ „Neceaev Valeriu Boris” și că încasând

venitul ratat instanța de fond de fapt a încasat costul roadei posibile calculat în baza

Anexei încheiate la contractul de vînzare-cumpărare a materialului săditor de căpșuni nr.

33/C din 01 noiembrie 2012, dar nu a venitului posibil.

La acest capitol, instanța de recurs reține prevederile art. 14 alin. (1)-(3) Codul civil

care prevede că, persoana lezata într-un drept al său poate cere repararea integrală a

prejudiciului. Se consideră prejudiciu inclusiv beneficiul neobținut prin încălcarea

dreptului (venitul ratat). Dacă cel care a lezat o persoană într-un drept al ei obține ca

urmare venituri, persoana lezata este în drept să ceară, pe lângă repararea prejudiciilor și

partea din venit rămasă după reparație.

Instanța de recurs relevă, că norma de drept indicată conține reglementări la

capitolul reparare a prejudiciului rezultat al lezării drepturilor persoanei. Constituie

metodă de apărare a drepturilor civile în baza principiului reparării integrale a

prejudiciului și constă în despăgubirea titularului dreptului încălcat pentru prejudiciul

efectiv, precum și pentru venitul ratat.

Venitul ratat este venitul, care ar fi fost posibil în condițiile unui comportament

normal din partea autorului prejudiciului în împrejurări normale de executare a

obligațiilor sale contractuale, fiind demonstrată obligator legătura cauzală între încălcarea

8

exprimată prin neexecutarea obligației și paguba cauzată. Pentru recunoașterea ratării

venitului este necesar ca persoana prejudiciată să presupună că va obține acest venit în

condiții normale ale circuitului civil, adică în condiții tipice de funcționare a pieții asupra

cărora nu influențează circumstanțele imprevizibile sau împrejurările de forță majoră.

La fel, instanța de recurs reține și prevederile art. 610 alin.(1) și (2) Codul civil

despăgubirea pe care o datorează debitorul pentru neexecutare cuprinde atît prejudiciul

efectiv cauzat creditorului, cît și venitul ratat. Ratat se consideră venitul care ar fi fost

posibil în condițiile unui comportament normal din partea autorului prejudiciului în

împrejurări normale.

Analizând împrejurările speței prin prisma prevederilor legale enunțate, Colegiul

atestă că la calcularea mărimii venitului ratat important este stabilirea realității acelor

venituri, care persoana prejudiciată presupunea că le va obține în condițiile normale ale

circuitului civil. Prin condiții normale ale circuitului civil se înțelege acele condiții tipice

de funcționare a pieții, asupra cărora nu influențează circumstanțele imprevizibile sau

împrejurările considerate ca forță majoră.

În acest sens, este apreciată drept corectă referirea recurentului cu privire la costul

capșunilor și cantitatea produsă în primii ani de recoltă, pentru ca GȚ „Neceaev Valeriu

Boris” să poată solicita încasare a venitului ratat. În acest sens, intimatul nu a dovedit

incontestabil că cultivarea căpșunilor pe terenul cu suprafața de 2 ha în condiții normale

pe parcursul a trei ani, ar duce la obținerea unui venit în sumă de 6 300 000 lei, or, la caz,

intimatul urma să dovedească prin probe pertinente și admisibile posibilitatea obiectivă,

reală și nu închipuită, a obținerii unor venituri de pe acest teren, cît și comportamentul

ilicit din partea autorului ilicit.

Or, la înaintarea pretențiilor cu privire la încasarea venitului ratat, sarcina

probațiunii existenței, precum și mărimii venitului ratat, revine creditorului, care trebuie

să demonstreze că ar fi putut și ar fi trebuit să obțină anumite venituri, în consecință însă,

probe în acest sens instanței nu au fost prezentate.

Prin urmare, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia că instanța de apel a examinat insuficient

circumstanțele pricinii, nu a supus examinării depline cumulul circumstanțelor

importante pentru soluționarea pricinii, iar conținutul deciziei Curții de Apel Chișinău

din 14 decembrie 2017 nu reflectă motivarea desfășurată a concluziilor instanței în ceea

ce privește respingerea tuturor argumentelor invocate în apelul declarat de SRL „Agrodor

CV”.

Iar, în conformitate cu art. 373 alin. (1) și (2) CPC, instanța de apel verifică, în

limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea și temeinicia

hotărîrii atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în

primă instanță. În limitele apelului, instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile

juridice stabilite în hotărîrea primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar

care au importanță pentru soluționarea cauzei, apreciază probele din dosar și cele

prezentate suplimentar în instanță de apel de către participanții la proces.

Reieșind din limitele judecării apelului consfințite în norma enunțată, instanța de

recurs reține că contrar acestor prevederi, instanța de apel judecând apelul a trecut în mod

superficial asupra circumstanțelor pricinii, referindu-se doar la susținerile intimatei

Valentina Popa și probelor prezentate de ultima, fără a examina legalitatea și temeinicia

hotărârii supusă apelului sub toate aspectele, în raport cu regulile și legislația ce

guvernează litigiul în cauză.

9

Astfel, instanța de apel la rejudecarea cauzei, urmează a lua în considerare

circumstanțele expuse supra, după caz a verifica suplimentar probele prezentate și a le

supune aprecierii, or, cele descrise cert indică la examinarea superficială a cauzei,

aprecierea arbitrară a suportului probatoriu, deoarece prezintă relevanță și folosirea

criteriilor pentru determinarea corectă a naturii juridice a litigiului dat, rezultând din

specificul acestui și care presupune în sine lămurirea completă și pe bază de dovezi certe,

pertinente și concludente a situației de fapt.

Or, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în practica sa constantă subliniază rolul

pe care motivarea unei hotărâri îl are pentru respectarea art. 6 § 1 CEDO și arată că

dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă susținerile părților

sunt examinate de către instanță, aceasta având obligația de a proceda la un examen

efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de a proba sau cel puțin de a le

aprecia.

În consecință, raportând circumstanțele stabilite la normele de drept procedurale

enunțate supra, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție conchide că examinarea pricinii în ordine de apel a avut loc în mod

arbitrar, incomplet, deoarece soluția instanței de apel, nu întrunește condițiile unui proces

echitabil în sensul art. 6 CEDO.

Din considerentele menționate, pornind de la faptul că această eroare admisă la

judecarea cauzei în instanța ierarhic inferioară nu poate fi corectată de instanța de recurs,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de avocatul Igor Ciuru, în

interesele SRL „Amonti-Agro” și a casa integral decizia instanței de apel, cu trimiterea

cauzei spre rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel, pentru a concluziona sub aspectul

temeiniciei/netemeiniciei acțiunii, urmează să verifice cerințele prin prisma argumentelor

și probelor atât a părții reclamante, cât și a părții pârâte, intervenienților principali,

rezultând din prevederile art. 130 alin. (1) Cod de procedură civilă, conform cărora

instanța judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea

multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în

ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege, ca în consecință soluția adoptată

să fie certă și coerentă. Caracterul peremptoriu al concluziei instanței de judecată,

urmează a fi stabilit în coraport cu argumentele părților, circumstanțele pricinii, probele

administrate și cercetate și normele de drept material aplicabile raportului litigios.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Societatea cu răspundere limitată „Agrodor CV”,

reprezentată de avocatul Ion Căpățînă.

Se casează integral decizia din 14 decembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, în

cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Gospodăria Țărănească

„Neceaev Valeriu Boris” împotriva Societății cu răspundere limitată „Agrodor CV” cu

privire la repararea prejudiciului material, încasarea venitului ratat și a cheltuielilor de

judecată, și la cererea reconvențională depusă de Societatea cu răspundere limitată

„Agrodor CV” împotriva Gospodăriei Țărănești „Neceaev Valeriu Boris” cu privire la

10

încasarea datoriei contractuale, a dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată, cu

restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Ala Cobăneanu

Galina Stratulat

Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

11