VICTOR TĂUȘANU c. ROUMANIE

Publicată pe 17 octombrie 2022 SECȚIUNEA 4 Cerere nr. 27797/19 Victor TĂUȘANU împotriva României, introdusă la 9 mai 2019, comunicată la 27 septembrie 2022 CU PRIVIRE LA LUXEMBURG condamnarea reclamantului în cadrul unei cauze în care își prestează serviciile de arhitecți. Mai exact, reclamantul a fost acuzat că a comis o încălcare a legii penale, și anume: dreptul de a construi ilegal (art. 24 alineatul (1) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea lucrărilor de construcție). La 26 ianuarie 2017, Tribunalul de Primă Instanță din București l-a numit pe reclamantul acestui șef, considerând că lucrările în cauză (înălțarea acoperișului unei clădiri și închiderea terasei prin pereți) fuseseră executate de o întreprindere (din care L.M.

făcea parte), la cererea expresă a beneficiarului lucrărilor (E.A.) și nu de către reclamant. Judecătorii de primă instanță au constatat, printre altele, că martorul L.M., audiat de două ori în cursul procesului de instrumentare și care a făcut declarații contradictorii, nu a putut fi ascultat în persoană. Prin hotărârea din 28 martie 2018, Curtea de Apel din București a clasat hotărârea din 26 ianuarie 2017 și l-a condamnat pe reclamant al șefului de mină la construcții ilegale la o pedeapsă de patru luni de închisoare cu suspendare.

(...) în ceea ce privește acuzarea V.T., instanța de apel constată că legea cea mai favorabilă este vechea lege penală și primește cererea de judecată (...) lacult fiind condamnat la închisoare, dar ținând cont de modul în care a comis infracțiunea respectivă, de personalitatea acuzatului și de scopul preventiv al pedepsei, el va beneficia de o suspendare a executării [...], s-a stabilit că, astfel cum reiese din dovezile din dosar, inclusiv din cercetarea la fața locului, aceste construcții există, motiv pentru care inculpații [inclusiv reclamantul] vor fi condamnați. În special, reclamantul se plânge de răsturnarea verdictului din data de recurs, fără o examinare directă a probelor dosarului (inclusiv a mărturiilor), motivarea insuficientă a hotărârii din 28 martie 2018 a Tribunalului de apel din București, de posibilitatea de a auzi în persoană martorul L.M.

și de aprecierea probelor făcute de această instanță, care ar fi făcut să fie incriminată procedura penală diligentă împotriva sa [art. 6 alineatul (1) din Convenție]. RĂSPUNSURI LA PĂRȚI Procedura penală împotriva reclamantului a fost echitabilă în sensul articolului 6 din Convenție?

În special, instanța de apel din București a examinat în mod direct dovezile din dosarul instanței de primă instanță din București sau a administrat dovezi noi pentru a justifica condamnarea reclamantului la construcții ilegale (a se vedea în acest sens Găitanaru c. România, nr 26082/05, § 26-35, 26 iunie 2012, Lazu c. Moldova, n 46186/08, §§ 34-43, 5 iulie 2016 și Júlíus ήór Sigurþórsson c. Islanda, nr. 38797/17, §§ 34-44, 16 iulie 2019) Având în vedere principiile enunțate în Hotărârea Schatschwili c. Germania ([GC], 9154/10, §§ 111-131, CEDH 2015), admiterea în procedura penală a depozițiilor făcute în fața investigatorilor de către martorul L.M., a adus atingere drepturilor reclamantului la un proces echitabil, în măsura în care reclamantul nu a avut posibilitatea de a interoga sau de a interoga acest martor, cu respectarea garanțiilor prevăzute la art. 6 alineatul (1) și la art. 3 litera (d) din Convenție Având în vedere principiile enunțate în cauza Moreira Ferreira c. Portugalia (n ([GC], n 19867/12, §§ 84-85, 11 iulie 2017) la Hotărârea din 28 martie 2018, Curtea de Apel de la București, conține un răspuns specific și explicit la mijloacele decisive pentru încheierea procedurii în cauză.

Publiée le 17 octobre 2022

QUATRIÈME SECTION

Requête n o 27797/19 Victor TĂUȘANU contre la Roumanie introduite le 9 mai 2019 communiquée le 27 septembre 2022

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne la condamnation du requérant dans le cadre d’une affaire dans laquelle il fournit ses services d’architecte. Plus précisément, le requérant fut accusé d’avoir commis une infraction à la loi pénale, à savoir, l’incitation à construire illégalement (article 24 § 1 de la loi n o 50/1991 régissant l’autorisation des travaux de construction). Le 26 janvier 2017, le tribunal de première instance de Bucarest acquitta le requérant de ce chef, en jugeant que les travaux en question (le rehaussement de la toiture d’un immeuble et la clôture de la terrasse par des murs) avaient été exécutées par une entreprise (dont L.M. faisait partie), sur demande expresse formulée par le bénéficiaire des travaux (E.A.) et non par le requérant.

Les juges de première instance constatèrent notamment que le témoin L.M., entendu à deux reprises lors de l’instruction et qui avait fait des déclarations contradictoires, n’a pas pu être entendu en personne. Par un arrêt du 28 mars 2018, la cour d’appel de Bucarest cassa le jugement du 26 janvier 2017 et condamna le requérant du chef d’incitation à des constructions illégales à une peine de quatre mois de prison avec sursis.

La cour d’appel motiva ce qui suit : « (...) en ce qui concerne l’inculpé V.T., la cour d’appel constate que la loi la plus favorable est l’ancien Code pénal et accueille la demande du parquet (...) l’inculpé étant condamné à une peine de prison, mais compte tenu de la modalité dont il a commis ladite infraction, de la personnalité de l’inculpé et du but préventif de la peine, il bénéficiera d’un sursis à l’exécution (...), il est établi que, tel qu’il ressort des preuves du dossier, y compris de la recherche sur les lieux, ces constructions existent, raison pour laquelle les inculpés [y compris le requérant] seront condamnés ». L’arrêt du 28 mars 2018 fut communiqué au requérant le 19 novembre 2018. Le requérant invoque l’article 6 de la Convention et se plaint notamment du renversement du verdict d’acquittement en appel sans un examen direct des preuves du dossier (y compris des témoignages), de la motivation insuffisante de l’arrêt du 28 mars 2018 de la cour d’appel de Bucarest, de l’impossibilité d’entendre en personne le témoin L.M.

et de l’appréciation des preuves faite par cette juridiction, qui aurait rendu inique la procédure pénale diligentée contre lui (article 6 § 1 de la Convention).

QUESTIONS AUX PARTIES

La procédure pénale menée à l’encontre du requérant a-t-elle été équitable au sens de l’article 6 de la Convention ? a) En particulier, la cour d’appel de Bucarest a-t-elle examiné directement les éléments de preuve du dossier du tribunal de première instance de Bucarest ou a-t-elle administré des éléments nouveaux de preuve pour justifier la condamnation du requérant du chef d’incitation à des constructions illégales (voir, en ce sens, Găitănaru c. Roumanie , n o 26082/05, §§ 26-35, 26 juin 2012, Lazu c. Moldova , n o 46186/08, §§ 34-43, 5 juillet 2016 et Júlíus Þór Sigurþórsson c. Islande , n o 38797/17, §§ 34-44, 16 juillet 2019) ? b) Au vu des principes énoncés dans l’arrêt Schatschaschwili c. Allemagne ([GC], n o 9154/10, §§ 111-131, CEDH 2015), l’admission dans la procédure pénale des dépositions faites devant les enquêteurs par le témoin L.M., a-t-elle porté atteinte aux droits du requérant à un procès équitable, dans la mesure où le requérant n’a pas eu la possibilité d’interroger ou faire interroger ce témoin, dans le respect des garanties prévues par l’article 6 §§ 1 et 3 d) de la Convention ? c) Au vu des principes énoncés dans l’affaire Moreira Ferreira c. Portugal (n o 2) ([GC], n o 19867/12, §§ 84-85, 11 juillet 2017) l’arrêt du 28 mars 2018, de la cour d’appel de Bucarest,

contient une réponse spécifique et explicite aux moyens décisifs pour l’issue de la procédure en cause ?