Elgar împotriva României

Publicată la 17 octombrie 2022 SECȚIUNEA a patra Cerere nr 27768/19 Asher ELGAR împotriva României, introdusă la 9 mai 2019, comunicată la 27 septembrie 2022 CU PRIVIRE LA LUXEMBURG condamnarea reclamantului pentru complicitate la declarații false într-un caz referitor la încheierea unui contract de vânzare a unei terase situat pe acoperișul unei clădiri formate din mai multe apartamente. Reclamantul, cumpărător al acestei terase, a fost acuzat, împreună cu vânzătorul (a se vedea cererile n 27791/19 și 27797/91), de a declara în fața Oficiului Notarial care a legalizat tranzacția în cauză (în plus față de organismele de investigare, reclamantul ar fi declarat, la momentul tranzacției, că coproprietatea reședinței în care se afla terasa respectivă nu a fost creată din punct de vedere juridic).

Prin hotărârea din 26 ianuarie 2017, Tribunalul de Primă Instanță din București l-a numit pe reclamantul șefului de declarații false pe motiv că acesta din urmă nu făcuse în niciun moment declarațiile în litigiu și, în orice caz, nu era obligat să facă nicio declarație în această privință. Prin hotărârea din 28 martie 2018, Curtea de Apel din București a clasat hotărârea din 26 ianuarie 2017 și, în timpul deliberării, a recalificat faptele reținute împotriva reclamantului și l-a condamnat pe șeful complicității la declarații false. Instanța de apel a considerat că reclamantul făcea deja parte din această coproprietate și că, înainte de semnarea contractului de vânzare, acesta solicitase din partea instanței o copie legalizată a deciziei privind recunoașterea juridică a coproprietății.

Recurentul, la art. 6 din Convenție, se plânge în special de recalificarea juridică a faptelor reținute împotriva sa, desfășurată de instanța judecătorească din București în timpul deliberărilor, care l-a împiedicat să exercite dreptul la apărare, de motivarea insuficientă a hotărârii de condamnare și de aprecierea probelor făcute de această instanță, care ar fi incriminat procedura penală acționată împotriva sa.

RĂSPUNSURI LA PĂRȚI Procedura penală împotriva reclamantului a fost echitabilă în sensul articolului 6 din Convenție În special, în cadrul procedurii penale diligente împotriva reclamantului, la art. 6 alineatul (1) și la art. 3 litera (a) și la art. 6 alineatul (3) litera (b) din Convenție a fost necunoscut din cauza recalificării juridice a faptelor, efectuată de tribunalul de apel din București în timpul deliberării (a se vedea în acest sens Pelioire și Sassi c. Franța [GC], n 25444/94, §§ 51-63, CEDH 1999 II, Adrian Constantin c. România, 21175/03, §§ 18-28, 12 aprilie 2011) Având în vedere principiile enunțate în cauza Moira Ferreira c. Portugalia (n ([GC], n 19867/12, §§ 84-85, 11 iulie 2017) la Hotărârea din 28 martie 2018, a instanței de apel din București, conține un răspuns specific și explicit la motivele invocate de reclamant și decisive pentru încheierea procedurii în cauză.

Publiée le 17 octobre 2022

QUATRIÈME SECTION

Requête n o 27768/19 Asher ELGAR contre la Roumanie introduite le 9 mai 2019 communiquée le 27 septembre 2022

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne la condamnation du requérant pour complicité de fausses déclarations dans une affaire portant sur la conclusion d’un contrat de vente d’une terrasse située sur le toit d’un immeuble composé de plusieurs appartements. Le requérant, acheteur de cette terrasse, fut accusé, avec le vendeur (voir requêtes n os 27791/19 et 27797/91), d’avoir commis l’infraction de fausses déclarations devant l’office notarial ayant légalisé la transaction en question (selon les organes d’enquête le requérant aurait déclaré, au moment de la transaction, que la copropriété de la résidence où se situait ladite terrasse n’avait pas été créée d’un point de vue juridique).

Par un jugement du 26 janvier 2017, le tribunal de première instance de Bucarest acquitta le requérant du chef de fausses déclarations au motif que celui-ci n’avait, à aucun moment, fait les déclarations litigieuses, et, qu’en tout état de cause, en tant qu’acheteur, il n’était tenu de faire aucune déclaration à cet égard. Par un arrêt du 28 mars 2018, la cour d’appel de Bucarest cassa le jugement du 26 janvier 2017 et, lors du délibéré, requalifia les faits retenus à l’encontre du requérant et le condamna du chef de complicité de fausses déclarations. La cour d’appel jugea que le requérant faisait déjà partie de ladite copropriété et qu’avant même la signature du contrat de vente, il avait sollicité du tribunal une copie légalisée de la décision relative à la reconnaissance juridique de la copropriété.

L’arrêt fut communiqué au requérant le 19 novembre 2018. Le requérant invoque l’article 6 de la Convention et se plaint notamment de la requalification juridique des faits retenus à son encontre, opérée par la cour d’appel de Bucarest lors des délibérations, qui l’a empêché d’exercer les droits de la défense, de la motivation insuffisante de l’arrêt de condamnation et de l’appréciation des preuves faite par cette juridiction, qui aurait rendu inique la procédure pénale diligentée contre lui.

QUESTIONS AUX PARTIES

La procédure pénale menée à l’encontre du requérant a-t-elle été équitable au sens de l’article 6 de la Convention ? a) En particulier, dans le cadre de la procédure pénale diligentée contre le requérant, l’article 6 §§ 1 et 3 a) et b) de la Convention a-t-il été méconnu en raison de la requalification juridique des faits, opérée par la cour d’appel de Bucarest lors du délibéré (voir, en ce sens, Pélissier et Sassi c. France [GC], n o 25444/94, §§ 51-63, CEDH 1999 ‑ II, Adrian Constantin c. Roumanie , n o 21175/03, §§ 18-28, 12 avril 2011) ? b) Au vu des principes énoncés dans l’affaire Moreira Ferreira c. Portugal (n o 2) ([GC], n o 19867/12, §§ 84-85, 11 juillet 2017) l’arrêt du 28 mars 2018, de la cour d’appel de Bucarest, contient une réponse spécifique et explicite aux moyens soulevés par le requérant et décisifs pour l’issue de la procédure en cause ?