2ra-2072/18 — Declararea neîntemeiată a refuzului de exprimare a acordului de înregistrare a dreptului de proprietate si obligarea înregistrării dreptului de proprietate

Dosarul nr. 2ra-2072/18 Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Central (jud: S. Dimitriu) Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: I. Cotruță, I. Țurcan, N. Simciuc) ÎNCHEIERE 07 noiembrie 2018 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, în componența: Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală judecătorii Iurie Bejenaru Mariana Pitic examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de Igor Ceaban, în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Igor Ceaban împotriva Cristinei Iacovlev, Alexandru Ceaban și Întreprinderii de Stat „Cadastru” cu privire la declararea neîntemeiată a refuzului de exprimare a acordului de înregistrare a dreptului de proprietate și obligarea înregistrării dreptului de proprietate, împotriva deciziei din 23 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost respins apelul declarat de Igor Ceaban și a fost menținută hotărârea din 21 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, c o n s t a t ă: La data de 10 mai 2016 reclamantul Igor Ceaban a depus cerere de chemare în judecată împotriva Cristinei Iacovlev, Alexandru Ceaban și Întreprinderii de Stat „Cadastru” cu privire la declararea neîntemeiată a refuzului de exprimare a acordului de înregistrare a dreptului de proprietate și obligarea înregistrării dreptului de proprietate.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la data de 08 aprilie 2016, s-a adresat cu cerere către ÎS „Cadastru”, prin care a solicitat să-i fie înregistrat dreptul de proprietate asupra ¼ cotă-parte din apartamentul nr. xxxxx, situat pe str. Cuza-Vodă xxxxx, mun. Chișinău, deoarece după decesul mamei sale – Ceaban Lidia, s-a adresat la notar cu cerere privind acceptarea succesiunii, însă acesta i-a comunicat că apartamentul dat aparține cu drept de proprietate doar la 3 coproprietari și anume Lidiei Ceaban, Alexandru Ceaban și Cristinei Iacovlev. A susținut că, notarul dispunea de extras din Registrul bunurilor imobile, ca 1 rezultat al cererii depuse de sora sa Cristina Iacovlev cu privire la acceptarea succesiunii rămase după decesul mamei lor.

A specificat că, prin răspunsul ÎS „Cadastru”, i-a fost comunicat despre necesitatea prezentării împreună cu ceilalți coproprietari la notar pentru întocmirea unei declarații de exprimare a acordului la înregistrarea cotei-părți. A afirmat că, ceilalți coproprietari refuză categoric să-și dea acordul notarial la înregistrarea dreptului său de proprietate asupra acestui apartament, iar toate încercările sale de a rezolva situația pe calea amiabilă au eșuat. De altfel, consideră că acest refuz este neîntemeiat. A relatat că, la data de 20 septembrie 2005 a fost condamnat de către Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău, la 3 ani 6 luni de închisoare, respectiv s-a aflat în locurile de detenție până la 13 decembrie 2007. Astfel, după ce a fost eliberat din locul de detenție, părinții săi i-au comunicat că nu are nici un drept asupra apartamentului în litigiu.

A notat că, tot atunci, a aflat că în anul 2006, tatăl său Alexandru Ceaban s-a adresat cu cerere în instanța de judecată cu privire la declararea nulității parțiale a privatizării, invocînd că prin hotărârea Comisiei Republicane pentru Privatizare, s-a dispus privatizarea apartamentului nr. xxxxx de pe str. Cuza-Vodă xxxxx, mun. Chișinău de către Alexandru Ceaban și Lidia Ceaban, precum și copii acestora Igor Ceaban și Cristina Iacovlev. Totodată, a solicitat și recunoașterea pierderii dreptului la spațiul locativ în privința sa, precum și obligarea agenției de privatizare să introducă aceste modificări în contractul de vânzare-cumpărare, transmitere-primire a ap. xxxxx din str. Cuza-Vodă xxxxx, mun.

Chișinău. Prin hotărârea din 03 ianuarie 2006 a Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău, acțiunea depusă de tatăl său, a fost admisă integral. A relatat că, dreptul de proprietate asupra apartamentului menționat a fost înregistrat la ÎS ”Cadastru” pe numele Lidiei Ceaban, Alexandru Ceaban și Cristinei Iacovlev. A invocat că, prin decizia din 23 iunie 2009 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul declarat de el și a fost casată hotărârea din 03 ianuarie 2006 a Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău, cu remiterea cauzei la rejudecare în prima instanță. A menționat că, prin încheierea din 06 octombrie 2009 a Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău, a fost admis renunțul tatălui său la acțiune, iar procesul civil, a fost încetat.

A relevat că, cu hotărârile instanțelor judecătorești pe această cauză s-a prezentat la comisia municipală de privatizare, care în urma analizei actelor prezentate la cererea sa a hotărât de a-l include în calitate de participant la privatizarea apartamentului xxxxx din str. Cuza-Vodă xxxxx, mun. Chișinău. A subliniat că, după primirea actelor le-a transmis părinților cu gândul că vor înregistra dreptul de proprietate asupra acestui apartament în baza hotărârii nr. 157 din 05 februarie 2010, însă recent a aflat că dreptul de proprietate asupra acestui apartament, a rămas înregistrat doar după Lidia Ceaban, Alexandru Ceaban și Cristina Iacovlev, a câte o 1/3 cotă-parte fiecare.

A solicitat declararea neîntemeiată a refuzului pîrîților Alexandru Ceaban și 2 Cristina Iacovlev de a se prezenta la notar pentru a întocmi o declarație cu privire la exprimarea acordului la înregistrarea la ÎS „Cadastru” a dreptului de proprietate asupra ¼ cotă-parte din apartamentul nr. xxxxx din str. Cuza-Vodă xxxxx, mun. Chișinău, nr. cadastral xxxxx și obligarea ÎS „Cadastru” de a înregistra dreptul său de proprietate asupra ¼ cotă-parte din apartamentul nr. xxxxx din str. Cuza-Vodă xxxxx, mun. Chișinău. Prin hotărârea din 21 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, acțiunea depusă de Igor Ceaban, a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia din 23 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul declarat de Igor Ceaban și a fost menținută hotărârea din 21 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central.

Instanța de apel și-a motivat concluzia prin faptul că, instanța de fond întemeiat a respins acțiunea reclamantului/apelantul, or atât în cadrul instanței de fond, cât și în instanța de apel a fost stabilit cu certitudine că la privatizarea ap. xxxxx din str. Cuza Vodă xxxxx, mun. Chișinău, au participat Lidia Ceaban, Alexandru Ceaban și Cristina Iacovlev, fiecărui fiindu-i atribuit a câte 1/3 cotă-parte, fapt confirmat prin extrasul din hotărârea Comisiei municipale de privatizare a fondului locativ nr. 492 din 08 mai 2003 și certificatul din 26 mai 2016, eliberat de Direcția generală economie, reforme și relații patrimoniale a Consiliului mun. Chișinău (f.d.

119, 121). De altfel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții de Apel Chișinău a menționat că din extrasul din hotărârea Comisiei municipale de privatizare a fondului locativ nr. 625 din 17 februarie 2006, rezultă indubitabil că hotărârea nr. 492 din 08 mai 2003, a fost modificată, iar Igor Ceaban a fost exclus din lista participanților la privatizarea apartamentului indicat, în temeiul hotărârii Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 03 ianuarie 2006 (f.d. 120). Totodată, instanța de apel a relevat că, deși Igor Ceaban susține că a dobîndit dreptului de proprietate în baza certificatului f/n și copiei extrasului din hotărârea nr. 157 din 05 februarie 2010 a Comisiei municipale de privatizare a fondului locativ, prin care comisia a hotărât includerea sa, în calitate de participant la privatizare, în temeiul cererii sale, deciziei Curții de Apel Chișinău din 23 iunie 2009 și încheierii Judecătoriei Botanica mun.

Chișinău din 06 octombrie 2009, actele date nu modifică și nu anulează drepturile proprietarilor intabulate anterior, or, conform situației cadastrale din data de 04 aprilie 2016, apartamentul nr. xxxxx din str. Cuza-Vodă xxxxx, mun.

Chișinău, aparține cu drept de proprietate a câte 1/3 cotă-parte, Lidiei Ceaban (decedată), Alexandru Ceaban și Cristina Iacovlev, în baza extrasului nr. 492 din 08 mai 2003 și contractului din 13 octombrie 2006, drepturi reale care au fost înregistrate la 13 octombrie 2006. De asemenea, pe lîngă faptul că în cadrul instanțelor de judecată, reclamantul/apelant nu a solicitat anularea extrasului nr. 492 din 08 mai 2003 și contractului din 13 octombrie 2006, nu a indicat nici un temei juridic ce ar permite declararea ca fiind neîntemeiat refuzul pîrîților Alexandru Ceaban și Cristina Iacovlev de a se prezenta la notar pentru a întocmi o declarație, prin care să-și exprime acordul la înregistrarea la ÎS „Cadastru” a dreptului de proprietate, iar ca urmare nu există temei 3 legal de a obliga ÎS „Cadastru” să înregistreze dreptul de proprietate a Lidiei Cebana - ¼ cotă-parte, Alexandru Ceaban - ¼ cotă-parte, Cristinei Iacovlev - ¼ cotă-parte și Igor Ceaban - ¼ cotă-parte din apartamentul litigios, or, eventuala admitere a înregistrării unui drept pe numele reclamantului/apelant ar anula parțial drepturile proprietarilor înregistrate, cu toate că astfel de cerințe nu au fost înaintat.

În concluzie, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții de Apel Chișinău a constatat că înscrierile actuale corespund situației juridice reale, neexistând temei de rectificare a înscrierilor, iar înregistrarea unui drept ce limitează drepturile obținute de proprietari în baza unui act juridic, este imposibilă fără a anula parțial acest act, în măsura în care eventual, s-ar încălca prin acest act, drepturile unui terț, cum este în cazul de față Igor Ceaban. La data de 20 august 2018 Igor Ceaban a declarat recurs împotriva deciziei din 23 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii instanței de fond, pronunțând o nouă hotărâre de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului recurentul a reiterat aceleași argumente care au fost susținute și în instanțele ierarhic inferioare, insistând asupra faptului că acestea au încălcat prevederile Codului civil și CEDO, iar în consecință l-a lipsit de dreptul de proprietate, pe când în temeiul normelor invocate atât de instanța de fond cât și instanța de apel acțiunea urma a fi admisă. A afirmat că, nu a solicitat instanțelor de judecată restabilirea sau dobândirea dreptului de proprietate, deoarece el dispune de acest drept, fapt confirmat prin certificatul eliberat de Direcția Generală Economie și Reforme din 20 octombrie 2017, în care este indicată lista persoanelor participante la privatizarea apartamentului nr. xxxxx din str. Cuza-Vodă xxxxx, mun.

Chișinău, fiind inclusiv indicat și el. Mai mult ca atât, hotărârea nr. 492 din 08 mai 2003, a fost modificată prin hotărârea nr. 157 din 03 februarie 2017, iar el a fost inclus din nou ca coparticipant la privatizarea apartamentului nr. xxxxx din str. Cuza-Vodă xxxxx, mun. Chișinău. La data de 09 octombrie 2018, Cristina Iacovlev, reprezentată de avocatul Alexandr Bodnariuc a depus referință la cererea de recurs, prin care a solicitat ca recursul să fie considerat inadmisibil. În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 23 mai 2018. Recurentul a recepționat decizia instanței de apel la data de 19 iulie 2018 (f.d.

198). Astfel, recursul, declarat la data de 20 august 2018, este în termen. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea 4 esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu. În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de Igor Ceaban nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

5 Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în recursul declarat de Igor Ceaban, asemenea aspecte nu se regăsesc. Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Igor Ceaban ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție dispune: Recursul declarat de Igor Ceaban se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală judecătorii Iurie Bejenaru Mariana Pitic 6