2rh-54/19 — declararea refuzului de exprimare a acordului de înregistrare a dreptului de proprietate ca neîntemeiat si obligarea înregistrării dreptului de proprietate

Dosarul nr. 2rh-54/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Central (jud: S. Dimitriu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: I. Cotruță, I. Țurcan, N. Simciuc)

Instanța de recurs: Curtea Supremă de Justiție (jud: O. Sternioală, I. Bejenaru, M. Pitic)

ÎNCHEIERE

24 aprilie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

examinând cererea de revizuire depusă de Igor Ceaban,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Igor Ceaban

împotriva Cristinei Iacovlev, Alexandru Ceaban și Întreprinderii de Stat „Cadastru”

cu privire la declararea refuzului de exprimare a acordului de înregistrare a dreptului

de proprietate ca neîntemeiat și obligarea înregistrării dreptului de proprietate,

împotriva încheierii din 07 noiembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție, prin

care recursul declarat de Igor Ceaban a fost considerat inadmisibil,

constată:

La data de 10 mai 2016 Igor Ceaban a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Cristinei Iacovlev, Alexandru Ceaban și ÎS „Cadastru” cu privire la

declararea refuzului de exprimare a acordului de înregistrare a dreptului de

proprietate ca neîntemeiat și obligarea înregistrării dreptului de proprietate.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la data de 08 aprilie 2016, s-a

adresat cu cerere la ÎS „Cadastru”, prin care a solicitat înregistrarea dreptului de

proprietate asupra ¼ cotă-parte din apartamentul nr. 3, situat pe str. Cuza-Vodă,29,

mun. Chișinău, deoarece după decesul mamei sale, Lidia Ceaban, s-a adresat la notar

cu cerere privind acceptarea succesiunii, însă acesta i-a comunicat că, acest

apartament aparține cu drept de proprietate doar la 3 coproprietari și, anume, Lidiei

Ceaban, Alexandru Ceaban și Cristinei Iacovlev.

A susținut că, notarul dispunea de extras din Registrul bunurilor imobile, ca

rezultat al cererii depuse de sora sa, Cristina Iacovlev cu privire la acceptarea

succesiunii rămase după decesul mamei lor.

A specificat că, prin răspunsul ÎS „Cadastru” i-a fost comunicat despre

necesitatea prezentării împreună cu ceilalți coproprietari la notar pentru întocmirea

unei declarații de exprimare a acordului la înregistrarea cotei-părți.

1

A afirmat că, ceilalți coproprietari refuză categoric să-și dea acordul notarial la

înregistrarea dreptului său de proprietate asupra acestui apartament, iar toate

încercările sale de a rezolva situația pe calea amiabilă au eșuat. De altfel, consideră

că, acest refuz este neîntemeiat.

A relatat că, la data de 20 septembrie 2005 a fost condamnat de către

Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău la 03 ani 06 luni de închisoare, respectiv, s-a

aflat în locurile de detenție până la data de 13 decembrie 2007. Astfel, după ce a fost

eliberat din locul de detenție, părinții săi i-au comunicat că, nu are nici un drept

asupra apartamentului în litigiu.

A notat că, tot atunci, a aflat că, în anul 2006, tatăl său Alexandru Ceaban s-a

adresat cu cerere în instanța de judecată cu privire la declararea nulității parțiale a

privatizării, invocând că, prin hotărârea Comisiei republicane pentru privatizare s-a

dispus privatizarea apartamentului nr. 3 de pe str. Cuza-Vodă,29, mun. Chișinău de

către Alexandru Ceaban și Lidia Ceaban, precum și copiii acestora, Igor Ceaban și

Cristina Iacovlev. Totodată, a solicitat și recunoașterea pierderii dreptului la spațiu

locativ în privința sa, precum și obligarea Agenției de privatizare de a introduce

aceste modificări în contractul de vânzare-cumpărare, transmitere-primire a

apartamentului nr. 3 din str. Cuza-Vodă,29, mun. Chișinău în proprietate privată.

A mai notat că, prin hotărârea din 03 ianuarie 2006 a Judecătoriei Botanica,

mun.Chișinău acțiunea depusă de tatăl său a fost admisă integral.

A relatat că, dreptul de proprietate asupra apartamentului menționat a fost

înregistrat la ÎS „Cadastru” pe numele Lidiei Ceaban, Alexandru Ceaban și Cristinei

Iacovlev.

A invocat că, prin decizia din 23 iunie 2009 a Curții de Apel Chișinău a fost

admis apelul declarat de el și a fost casată hotărârea din 03 ianuarie 2006 a

Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău, cu remiterea cauzei la rejudecare în prima

instanță.

A menționat că, prin încheierea din 06 octombrie 2009 a Judecătoriei Botanica,

mun. Chișinău a fost admis renunțul tatălui său la acțiune, iar procesul civil a fost

încetat.

A relevat că, a prezentat hotărârile instanțelor judecătorești pe această cauză la

Comisia municipală de privatizare, care în urma analizei actelor prezentate la cererea

sa a hotărât de a-l include în calitate de participant la privatizarea apartamentului

nr.3 din str. Cuza-Vodă,29, mun. Chișinău.

A subliniat că, după primirea actelor, le-a transmis părinților cu scopul că, vor

înregistra dreptul de proprietate asupra acestui apartament în baza hotărârii nr. 157

din 05 februarie 2010, însă recent a aflat că, dreptul de proprietate asupra acestui

apartament a rămas înregistrat doar după Lidia Ceaban, Alexandru Ceaban și

Cristina Iacovlev, a câte 1/3 cotă-parte fiecare.

A solicitat declararea refuzului pârâților de a se prezenta la notar pentru a

întocmi o declarație cu privire la exprimarea acordului la înregistrarea la ÎS

„Cadastru” a dreptului de proprietate asupra ¼ cotă-parte din apartamentul nr. 3 din

str.Cuza-Vodă,29, mun. Chișinău, nr. cadastral 0100113.153.01.003, ca neîntemeiat

și obligarea ÎS „Cadastru” de a înregistra dreptul său de proprietate asupra ¼ cotă-

parte din apartamentul nr. 3 din str. Cuza-Vodă, 29, mun. Chișinău.

Prin hotărârea din 21 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul central,

acțiunea depusă de Igor Ceaban a fost respinsă ca neîntemeiată.

2

Prin decizia din 23 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de Igor Ceaban și a fost menținută hotărârea primei instanțe.

Prin încheierea din 07 noiembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție recursul

declarat de Igor Ceaban a fost considerat inadmisibil.

La data de 11 martie 2019 Igor Ceaban a depus cerere de revizuire împotriva

încheierii instanței de recurs, solicitând admiterea acesteia, casarea încheierii

instanței de recurs, deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe și emiterea

unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea cererii de revizuire a indicat că, redeschiderea procesului dat este

necesar în scopul clarificării situației cu contractul de vânzare-cumpărare,

transmitere-primire a locuinței în proprietate privată, întocmit în baza hotărârii

Comisiei municipale de privatizare a fondului locativ nr. 492 din 08 mai 2003, or,

prin acesta se confirmă indubitabil că, a fost inclus în calitate de proprietar cu cota-

parte de ¼, însă instanțele de judecată au negat dreptul său de proprietate.

În drept, cererea de revizuire este întemeiată pe art. 449 lit. b) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 452 alin. (11) Cod de procedură civilă, dacă examinarea

cererii de revizuire este de competența Curții Supreme de Justiție sau a instanței de

apel, ședințele se desfășoară fără înștiințarea participanților la proces.

Examinând materialele dosarului și verificând argumentele invocate în cererea

de revizuire, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră necesar de a respinge cererea de revizuire ca fiind

inadmisibilă din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 3 Cod de procedură civilă, instanțele judecătorești aplică

legile procedurale civile în vigoare la data judecării cauzei civile, efectuării actelor

de procedură sau executării actelor instanței judecătorești (hotărâri, încheieri,

decizii, ordonanțe), precum și a actelor unor alte autorități în cazurile prevăzute de

lege.

Noua lege procedurală nu duce la modificarea efectelor juridice deja produse

ca rezultat al aplicării legii abrogate și nu le desființează. De la data intrării în vigoare

a noii legi procedurale, efectele vechii legi încetează dacă noua lege nu prevede

altfel.

Legea procedurală civilă care impune obligații noi, anulează sau reduce

drepturile procedurale ale participanților la proces, limitează exercitarea unor

drepturi ori stabilește sancțiuni procedurale noi sau suplimentare nu are putere

retroactivă.

Prin Legea nr. 17 din 05 aprilie 2018, în vigoare din 01 iunie 2018, s-au stabilit

categoriile de încheieri care pot fi separat supuse revizuirii.

Astfel, prevederile art. 446 alin. (1) și (2) Cod de procedură civilă stabilesc că,

pot fi supuse revizuirii hotărârile, ordonanțele, încheierile și deciziile irevocabile ale

tuturor instanțelor judecătorești, în condițiile prezentului capitol.

Încheierile de încetare a procesului conform art. 265 lit. c) și d), precum și cele

prin care se respinge acțiunea ca fiind tardivă conform art. 1861 pot fi supuse

revizuirii. Încheierile judecătorești care nu se referă la fondul cauzei, precum și

deciziile emise în privința acestora nu se supun revizuirii.

Materialele dosarului atestă că, prin încheierea din 07 noiembrie 2018 a Curții

Supreme de Justiție, recursul declarat de Igor Ceaban a fost considerat inadmisibil,

3

deoarece acesta nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) Cod de procedură civilă.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție menționează că, încheierile de inadmisibilitate se emit în conformitate cu

prevederile art. 270 Cod de procedură civilă și nu conțin nici o referire cu privire la

fondul recursului și, prin urmare, nu pot fi supuse revizuirii.

În conformitate cu art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, după ce examinează cererea de

revizuire, instanța emite o încheiere de respingere a cererii de revizuire ca fiind

inadmisibilă.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține că, legislatorul nu a exemplificat împrejurările, când o instanță de

revizuire trebuie să pronunțe o încheiere de respingere a cererii de revizuire ca fiind

inadmisibilă. Totuși această dispoziție legală, dar și practica judiciară constantă

denotă că, o cerere de revizuire poate fi declarată inadmisibilă, atunci când nu a fost

depusă în termenele prevăzute la art. 450 CPC sau a fost depusă de persoanele care

nu sunt în drept să facă acest lucru.

La fel, cerere de revizuire poate fi respinsă ca fiind inadmisibilă, atunci când

nu sunt respectate condițiile de formă prevăzute de art. 451 alin. (1) și (3) CPC.

Actualmente, urmând logica expusă supra, instanța de revizuire poate considera o

cerere de revizuire ca inadmisibilă în cazul în care revizuirea este depusă împotriva

unui act care nu se supune revizuirii.

Astfel, ținând cont de cele menționate și având î vedere faptul că, încheierile de

inadmisibilitate ale Curții Supreme de Justiție nu pot fi suspuse revizuirii, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge

la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. 270, 446, 453 alin. (1) lit. a) Cod de procedură civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Igor Ceaban

împotriva încheierii din 07 noiembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție, în cauza

civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Igor Ceaban împotriva Cristinei

Iacovlev, Alexandru Ceaban și Întreprinderii de Stat „Cadastru” cu privire la

declararea refuzului de exprimare a acordului de înregistrare a dreptului de

proprietate ca neîntemeiat și obligarea înregistrării dreptului de proprietate.

Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

4