Publicat la 3 noiembrie 2025 SECȚIUNE Cererea nr. 5970/19 Mustafa BİLGE și alții împotriva Türkiye depusă la 7 ianuarie 2019 comunicată la 13 octombrie 2025 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la expropriarea de facto a unei parcele de teren deținute în comun de solicitanți. La 25 iulie 2014, reclamanții au introdus o procedură de compensare în fața Tribunalului Civil de Primă Instanță din Istanbul împotriva Direcției Generale ale Autostrăzilor privind expropriarea de facto a unei parcele de teren deținute în comun. a ocupat proprietatea în cauză prin construirea unui drum fără a efectua o procedură de expropriare adecvată, privand astfel reclamanții de capacitatea de a elimina proprietatea. În consecință, aceasta a ordonat compensarea pentru de facto expropriarea se plătește reclamanților în proporție cu acțiunile lor, împreună cu „interesul statistic” de la data în care au introdus procedura. Hotărârea Curții Civile a fost susținută de Curtea de Casație la 9 noiembrie 2015, ulterior, reclamanții au depus o cerere individuală la Curtea Constituțională turcă, susținând, printre altele, că , faptul că expropriarea parcelei lor de teren fără să urmeze procedura prevăzută de lege, în sine, a constituit o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și că aplicarea „taxei statistice” la creanțele lor, mai degrabă decât rata maximă a dobânzii aplicabilă datoriilor publice, care se aplică în mod normal în procedurile legale de expropriare La 2 noiembrie 2018, Curtea Constituțională și-a respins cererea ca fiind inadmisibilă din motivul faptului că a fost evident nefondată. Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, reclamanții se plâng în fața Curții că de facto expropriarea parcelei lor de terenuri, precum și rata dobânzii aplicate compensației expropriate, constituie încălcări ale dreptului lor la bucuria pașnică a proprietăților lor. Întrebări către părți au existat o încălcare a dreptului reclamantului la bucuria pașnică a bunurilor lor în sensul articolului 1 din Protocol Nr. 1 la Convenție, din cauza expropriației de facto a terenurilor lor (a se vedea Sarıca și Dilaver c. Turcia , nr. 11765/05, §§ 38-52, 27 mai 2010)? A existat o încălcare a dreptului reclamantului la bucurarea pașnică a bunurilor lor, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, având în vedere pierderea valorii suferite de solicitanți ca urmare a ratei dobânzii aplicate compensației de expropriare (a se vedea Sarıca și Dilaver , citat mai sus, §§ 49-50, și Yetiș și alții c. Turcia , nr. 40349/05 , §§ 41-56, 6 iulie 2010)? Apendice nr. Anul reclamantului Naționalitate Locul de reședință Mustafa BİLGE 1929 Ankara turcă Necla ALPAY 1957 Turc Ankara Erkan BİLGE 1966 Turc Ankara Kenan BİLGE 1966 Turc Ankara Melihat GÖR 1949 Turc Ankara Özlem ULUSOY 1950 Turc Ankara Nesrin YÜCEL 1959 Turc Balıkesir Adnan ZENGİN 1963 Turc Ankara Berrin ZENGİN 1969 Turc Ankara 10. Hatice Nesrin ZENGİN 1960 Turc Ankara
Published on 3 November 2025
Application no. 5970/19
Mustafa BİLGE and Others
against Türkiye
lodged on 7 January 2019
communicated on 13 October 2025
The application concerns the
de facto
expropriation of a plot of land jointly owned by the applicants.
On 25 July 2014 the applicants brought compensation proceedings before the Istanbul Civil Court of First Instance against the General Directorate of Highways concerning the
de facto
expropriation of a plot of land they jointly owned. The Civil Court found that the defendant administration had
de facto
occupied the property in question by constructing a road without conducting a proper expropriation procedure, thereby depriving the applicants of the ability to dispose of the property. Consequently, it ordered that compensation for the
de facto
expropriation be paid to the applicants in proportion to their shares, together with “statutory interest” accruing from the date they brought the proceedings. The Civil Court’s decision was upheld by the Court of Cassation on 9 November 2015.
Subsequently, the applicants lodged an individual application with the Turkish Constitutional Court, alleging,
inter alia
, that the expropriation of their plot of land without following the procedure provided for by law, in itself, constituted a violation of Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention, and that the application of the “statutory rate” to their claims –
rather than the maximum interest rate applicable to public debts, which is normally applied in lawful expropriation proceedings
– also amounted to a violation of that provision. On 2 November 2018 the Constitutional Court dismissed their application as inadmissible on the grounds that it was manifestly ill-founded.
Invoking Article 1 of Protocol No.
1 to the Convention the applicants complain before the Court that the
de facto
expropriation of their plot of land, as well as the interest rate applied to the expropriation compensation, constitute violations of their right to the peaceful enjoyment of their property.
1.
Has there been a violation of the applicants’ right to the peaceful enjoyment of their possessions within the meaning of Article 1 of Protocol
No. 1 to the Convention, on account of the
de facto
expropriation of their land
(see
Sarıca and Dilaver v. Turkey
, no. 11765/05, §§ 38-52, 27 May 2010)?
2.
Has there been a violation of the applicants’ right to the peaceful enjoyment of their possessions, within the meaning of Article 1 of Protocol
No.
1 to the Convention, on account of the loss of value suffered by the applicants as a result of the interest rate applied to the expropriation compensation (
see
Sarıca and Dilaver
, cited above, §§ 49-50, and
Yetiș and
Others v. Turkey
, no. 40349/05, §§ 41-56, 6 July 2010)?
No.
Applicant’s Name
Year of birth
Nationality
Place of residence
1.
Mustafa BİLGE
1929
Turkish
Ankara
2.
Necla ALPAY
1957
Turkish
Ankara
3.
Erkan BİLGE
1966
Turkish
Ankara
4.
Kenan BİLGE
1966
Turkish
Ankara
5.
Melihat GÖR
1949
Turkish
Ankara
6.
Özlem ULUSOY
1950
Turkish
Ankara
7.
Nesrin YÜCEL
1959
Turkish
Balıkesir
8.
Adnan ZENGİN
1963
Turkish
Ankara
9.
Berrin ZENGİN
1969
Turkish
Ankara
10.
Hatice Nesrin ZENGİN
1960
Turkish
Ankara