3ra-1094/18 — constatarea ilegalitatii raspunsului si obligarea emiterii ordinului

3ra-1094/18 — constatarea ilegalitatii raspunsului si obligarea emiterii ordinului (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

dosarul nr. 3ra-1094/18

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (jud: D. Dulghieru)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: V. Clima, A. Malîi, E. Palanciuc)

DECIZIE

31 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

având în componența sa:

Președintele ședinței, judecător: Galina Stratulat

judecători: Nina Vascan

Nicolae Craiu

Dumitru Mardari

Dumitru Visternicean

examinând recursul declarat de către Ministerul Justiției al Republicii

Moldova,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată înaintată de către Vasile

Frecăuțanu și Veaceslav Slutu împotriva Ministerului Justiției al Republicii

Moldova cu privire la constatarea ilegalității răspunsului și obligarea emiterii

ordinului,

împotriva deciziei din 25 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respinsă cererea de apel depusă de Ministerul Justiției al Republicii

Moldova și menținută hotărârea din 8 august 2017 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Buiucani,

c o n s t a t ă :

La 5 mai 2017, Vasile Frecăuțanu și Veaceslav Slutu au depus cerere de

chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova (în

continuare Ministerul Justiției) cu privire la constatarea ilegalității răspunsului

și obligarea emiterii ordinului.

În motivarea acestei acțiuni, reclamanții au indicat că la 20 noiembrie 2003

și, respectiv la 20 aprilie 2011 au obținut licențe pentru exercitarea activității de

notar, Vasile Frecăuțanu cu nr. 227 și cu teritoriul de activitate în mun.

Chișinău, iar Veaceslav Slutu cu nr. 329 și cu teritoriul de activitate în raionul

Leova.

În continuare, Veaceslav Slutu și Vasile Frecăuțanu au subliniat că la 9

septembrie 2016 au adresat Ministerului Justiției cerere, solicitând aprobarea

schimbării reciproce a competenței teritoriale, din motive obiective personale,

notarul Vasile Frecăuțanu invocând necesitatea schimbării teritoriului de

activitate profesională prin starea nesatisfăcătoare a sănătății, ținând cont că

1

suferă de unele afecțiuni, care fac imposibilă exercitarea volumului mare de

lucru, specific municipiului Chișinău, iar notarul Veaceslav Slutu a invocat că

după obținerea licenței pentru exercitarea activității de notar și după ce a fost

repartizat să lucreze în or. Leova, deși locuia în mun. Bălți, la xxxx s-a născut

fiul Victor care se află în mun. Chișinău sub supravegherea doar a mamei, fapt

care este insuficient pentru dezvoltarea și educarea copilului, în circumstanțele

în care el, ca tatăl copilului, permanent este plecat în deplasare de serviciu în or.

Leova, or, acesta desfășoară activitatea profesională în or. Leova, fiind nevoit sa

facă naveta zilnică acasă, la Chișinău, iar pentru situațiile când starea mediului

nu o permite, e nevoit să închirieze și spațiu locativ în or. Leova, ceea ce

presupune cheltuieli suplimentare considerabile.

În același context, a menționat că în anul 2015 soția sa a fost înmatriculată

la studii la zi în mun. Chișinău, iar soacra sa, Valentina Caluțcaia, care, tot este

membru al familiei, este persoană în etate, hipertonică, fiind nevoită să

locuiască singură în mun. Bălți, deși necesită o îngrijire sporită și se află la

întreținerea sa, căruia îi este dificil să-și onoreze corespunzător obligațiile de

întreținere a membrului de familie în vârstă și bolnav.

Cu referire la normele de drept, reclamanții și-au întemeiat pretențiile în

baza prevederilor art. 4, 16, 24, 43, 47 din Constituția Republicii Moldova, art.

5, 6 din Codul familiei, precum și a art. 8, 14 din CEDO, iar cu referire la

situația de fapt au indicat existența la moment a unei practici ministeriale și

judiciare constante, conform căreia se soluționează pozitiv situații similare,

precum ar fi spețele notarilor: Galina Horoșaia, Corneliu Miron, Maria

Hrolovici, Livia Vescu, Tatiana Mamadjanova, Valeria Rotaru, Dorina

Cojocaru, Svetlana Sofroniuc.

Ulterior, la 7 noiembrie 2016 Veaceslav Slutu și Vasile Frecăuțanu întru

justificarea cererii din 9 septembrie 2016, au depus cerere suplimentară, în care

au fost desfășurate motivele de fapt și de drept indicate în cererea inițială, cu

anexarea actelor, solicitând aprobarea schimbării reciproce a competenței

teritoriale, însă fără careva rezultat, motiv pentru care la 6 martie 2017 dânșii au

depus către pârât cerere prealabilă, solicitând aprobarea schimbării reciproce a

competenței teritoriale, însă prin răspunsul din 7 aprilie 2017 a Ministerului

Justiției, cererea prealabilă a fost respinsă ca fiind neîntemeiată, pârâtul

întemeindu-și poziția pe prevederile art. 14¹ alin. (2) ale Legii cu privire la

notariat nr. 1453-XV din 8 noiembrie 2001 (în vigoare până la 26 februarie

2017), cât și pe cele ale Legii privind organizarea activității notarilor nr. 69 din

14 aprilie 2016, care stabilesc expres că schimbarea teritoriului de activitate a

notarului se face exclusiv prin concurs pentru locul declarat vacant.

În opinia reclamanților, refuzul pârâtului Ministerul Justiției privind

aprobarea transferului „post pe post” a acestora contravine atât prevederilor

legislației în vigoare și anume a art. 4, 16, 24, 43, 47 din Constituția Republicii

Moldova, art. 5, 6 din Codul familiei, cât și a art. 8, 14 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului, ceea ce este inadmisibil, motiv pentru care au

depus prezenta cerere de chemare în judecată, solicitând constatarea ca fiind

ilegal refuzul din 7 aprilie 2017 a Ministerului Justiției, prin care a fost respinsă

2

cererea lui Vasile Frecăuțanu și Veaceslav Slutu privind aprobarea transferului

,,post pe post” a teritoriului de activitate al notarilor cu obligarea Ministerului

Justiției de a emite ordin privind aprobarea transferului ,,post pe post” a

teritoriului de activitate a notarilor, încât notarul public Veaceslav Slutu să fie

transferat din r-nul Leova în mun. Chișinău, iar notarul public Vasile

Frecăuțanu să fie transferat din mun. Chișinău în r-nul Leova, pentru

desfășurarea activității profesionale de notari.

Prin hotărârea din 8 august 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

cererea de chemare în judecată înaintată de către Vasile Frecăuțanu și Veaceslav

Slutu a fost admisă, fiind recunoscut ca fiind nefondat și dispusă anularea

refuzului din 7 aprilie 2017 a Ministerului Justiției de a aproba transferul ,,post

pe post” a teritoriului de activitate al notarilor publici Vasile Frecăuțanu și

Veaceslav Slutu. S-a obligat Ministerul Justiției de a emite ordin privind

aprobarea transferului ,,post pe post” a teritoriului de activitate al notarilor, încât

notarul public Veaceslav Slutu să fie transferat din r-nul Leova în mun.

Chișinău, iar notarul public Vasile Frecăuțanu să fie transferat din mun.

Chișinău în r-nul Leova.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 5 septembrie 2017,

Ministerul Justiției a declarat apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea

hotărârii instanței de fond, cu emiterea unei noi hotărâri, prin care cererea de

chemare în judecată înaintată de către Vasile Frecăuțanu și Veaceslav Slutu să

fie respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin încheierea din 28 septembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, nu s-a

dat curs cererii de apel depusă de către Ministerul Justiției, pe motiv că nu a fost

prezentată cererea de apel motivată, apelantului fiindu-i acordat un termen până

la 25 octombrie 2017, ora 11:00 pentru a lichida neajunsul menționat.

Prin încheierea din 25 octombrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, s-a

restituit apelul declarat de către Ministerul Justiției din motiv că apelantul nu a

îndeplinit în termen indicația instanței de apel din încheierea din 28 septembrie

2017.

Invocând ilegalitatea și netemeinicia acestei încheieri, la 1 decembrie 2017,

Ministerul Justiției a declarat recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea

încheierii din 25 octombrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, cu restituirea cauzei

la rejudecare în instanța de apel.

Prin decizia din 14 februarie 2018 a Curții Supreme de Justiție, s-a admis

recursul declarat de către Ministerul Justiției, s-a casat încheierea din 25

octombrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, cauza fiind remisă la rejudecare în

Curtea de Apel Chișinău, în același complet de judecată, de la etapa soluționării

chestiunii cu privire la punerea pe rol a cererii de apel.

După parvenirea cauzei în instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău

examinând pe fond, în ordine de apel, apelul declarat de către Ministerul

Justiției, prin decizia din 25 aprilie 2018 l-a respins și a menținut hotărârea din 8

august 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani.

La 18 iunie 2018, Ministerul Justiției a declarat recurs împotriva deciziei

din 25 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 8 august 2017 a

3

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, solictând admiterea recursului, casarea

actelor judecătorești contestate ce formează obiectul prezentului recurs cu

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care cererea de chemare în judecată depusă

de către Vasile Frecăuțanu și Veaceslav Slutu să fie respinsă ca fiind

neîntemeiată.

În susținerea recursului s-au indicat motivele de drept și de fapt invocate în

referința depusă asupra cererii de chemare în judecată și în cererea de apel

motivată anexate la dosar, suplimentar invocându-se că, soluția instanței de fond

menținută de instanța de apel depășește cadrul legal cu privire la schimbarea

teritoriului de activitate a notarilor, motiv ce impune să se ajungă la concluzia

că la examinarea cauzei instanțele de judecată inferioare au interpretat eronat

normele de drept material, nefiind constatate și elucidate pe deplin

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzei.

În rezultat, instanțele de judecată s-au eschivat de la exercitarea obligației

impusă prin lege, de înfăptuire a actului de justiție, au examinat superficial

circumstanțele cauzei, nu au intrat în esența litigiului și nu au apreciat toate

circumstanțele și probele existente ale cauzei, pronunțând hotărâri neîntemeiate

de admitere a acțiunii (f.d.184-189).

Prin urmare, anume aceste circumstanțe impun admiterea recursului,

casarea deciziei și a hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărâri

sub aspectele sus – vizate.

La 11 iulie 2018 în adresa intimaților Vasile Frecăuțanu și Veaceslav Slutu

a fost expediată copia recursului declarat de Ministerul Justiției, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii referinței (f.d.193), iar la 17 august 2018 intimații

și-au exercitat dreptul său procedural și au depus referință în termenul stabilit de

lege, solictând declararea recursului depus de către Ministerul Justiției ca

inadmisibil, or, în opinia acestora recursul vizat nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă (f.d.203-205).

Conform art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul înaintat de către Ministerul

Justiției la 18 iunie 2018 (f.d.184) este declarat în termen, având în vedere

faptul că decizia Curții de Apel Chișinău ce se solicită a fi casată și ce constituie

obiectul prezentului recurs a fost pronunțată la 25 aprilie 2018 (f.d.166).

Prin încheierea din 19 septembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție,

recursul declarat de către Ministerul Justiției a fost considerat admisibil și fără a

prejudicia fondul a fost dispusă judecarea acestuia de către completul din 5

judecători (f.d.218).

În conformitate cu art. 441 Codul de procedură civilă, în cazul în care

recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează

fondul recursului.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând

recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele

4

invocate în recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea

hotărîrii atacate, fără a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători

decide asupra oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților

acestora pentru a se pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în

cererea de recurs.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în cererea

de recursul declarată de către Ministerul Justiției, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia

de a respinge recursul, cu menținerea deciziei instanței de apel și a hotărârii

primei instanțe.

În motivarea acestei concluzii se rețin următoarele argumente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Cod de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină decizia

instanței de apel și, după caz, hotărârea primei instanțe, precum și încheierile

atacate cu recurs.

După cum denotă actele cauzei, reclamantul Vasile Frecăuțanu deține

licența pentru exercitarea activității de notar nr. 227 din 20 noiembrie 2003, cu

teritoriul de activitate în mun. Chișinău, sediul biroului fiind în același

municipiu pe str. xxxx, iar reclamantul Veaceslav Slutu deține licența pentru

exercitarea activității de notar cu numărul de înregistrare 329 din 20 aprilie

2011, cu teritoriul de activitate în r-nul Leova, sediul biroului fiind în orașul

Leova pe xxxx, ceea ce se confirmă prin copia licenței de notar și extrasul din

Registrul de stat al notarilor, anexate la dosar (f.d.13-16).

La fel, s-a constatat că, la 23 iulie 2004 reclamantul Veaceslav Slutu a

înregistrat căsătoria cu Natalia Caluțcaia, la Oficiul Stării Civile Bălți cu nr. de

înregistrare 340, iar după obținerea licenței pentru exercitarea activității de

notar, în familia respectivă la xxxx s-a născut copil minor, fiul Victor Slut, ceea

ce se confirmă prin certificatul de naștere corespunzător anexat la dosar (f.d.21-

22).

Tot actele cauzei atestă faptul că începând cu 5 septembrie 2016 soția

reclamantului Veaceslav Slutu, Natalia Caluțcaia a fost admisă și încadrată la

studii pentru anul universitar 2016-2017 în cadrul Institutului de Științe Penale

și Criminologie Aplicată, ceea ce se confirmă prin copia contractului de studii

nr. 88 din aceiași dată și a contractului de pregătire a specialiștilor nr.57/22 din

22 august 2016 anexate la dosar (f.d.23-29).

De asemenea, din actele cauzei mai rezultă că la 1 februarie 2016

Veaceslav Slutu a încheiat cu Viorica Deliu contractul de locațiune a spațiului

locativ, obiectul contractului fiind chiria apartamentului nr. xxxx, situat în mun.

xxxx, str. xxxx, din care rezultă că dânsul împreună cu familia sa formată din

soția și copilul minor cu vârsta de xxxx ani locuiește în bunul imobil menționat

(f.d.18-19).

Potrivit acordurilor din 9 septembrie 2016 și, respectiv din 4 noiembrie

2016 semnate de către reclamanții în litigiu Vasile Frecăuțanu și Veaceslav

5

Slutu, ultimii și-au manifestat acordul pentru transferul „post pe post” a

teritoriului de activitate din mun. Chișinău în raionul Leova și invers (f.d.20,38).

Din aceste considerente, la 9 septembrie 2016, reclamanții – intimați

Vasile Frecăuțanu și Veaceslav Slutu s-au adresat pârâtului – recurent

Ministerul Justiției cu cerere, solicitând aprobarea schimbării reciproce a

competenței teritoriale „post pe post”, astfel încât, notarul Veaceslav Slutu să

fie transferat din r-nul Leova în mun. Chișinău, iar notarul Vasile Frecăuțanu să

fie transferat din mun. Chișinău în r-nul Leova, pentru desfășurarea activității

profesionale de notari, notarul Vasile Frecăuțanu invocând necesitatea

schimbării teritoriului de activitate profesională este generată de starea

nesatisfăcătoare a sănătății sale, fiind bolnav de xxxx, iar calitatea mediului în

orașul Chișinău, precum și gradul de intensitate a muncii, specific sectorului,

influențează negativ la recuperarea sa corespunzătoare.

La rândul său, Veaceslav Slutu a invocat necesitatea schimbării teritoriului

de activitate profesională este generată de faptul că după obținerea licenței

pentru exercitarea activității de notar și după ce a fost repartizat să lucreze în r-

nul Leova, deși domicilia în or. Bălți, a avut loc o schimbare a componenței

familiei, făcând referire la faptul că între timp s-a căsătorit cu Natalia Caluțcaia,

căsătorie din care la xxxx s-a născut fiul Victor care se află în mun. Chișinău

sub supravegherea doar a mamei, fapt care în opinia sa este insuficient pentru

dezvoltarea și educarea copilului, în circumstanțele în care el, ca tatăl copilului,

permanent este plecat în deplasare de serviciu în or. Leova, or, acesta desfășoară

activitatea profesională în or. Leova, fiind nevoit sa facă naveta zilnică acasă, la

Chișinău, iar pentru situațiile când starea mediului nu o permite, e nevoit să

închirieze și spațiu locativ în or. Leova, ceea ce presupune cheltuieli

suplimentare considerabile, cu atât mai mult că în anul 2015 soția sa a fost

înmatriculată la studii la zi în mun. Chișinău, iar soacra sa, Valentina Caluțcaia,

care, tot este membru al familiei, este persoană în etate, hipertonică, fiind

nevoită să locuiască singură în mun. Bălți, deși necesită o îngrijire sporită și se

află la întreținerea sa, căruia îi este dificil să-și onoreze corespunzător obligațiile

de întreținere a membrului de familie în vârstă și bolnav. Pin urmare, separarea

de lungă durată a familiei din cauza necesității deplasării în altă localitate

influențează negativ asupra familiei și a dezvoltării normale a copilului, ceea ce

este inadmisibil (f.d.17).

Ulterior, la 7 noiembrie 2016 Veaceslav Slutu și Vasile Frecăuțanu întru

justificarea cererii din 9 septembrie 2016, au depus cerere suplimentară, în care

au fost desfășurate motivele de fapt și de drept indicate în cererea inițială, cu

anexarea actelor, solicitând aprobarea schimbării reciproce a competenței

teritoriale (f.d.30-31).

Din cauza că nu au primit nici un răspuns de la pârât, la 6 martie 2017

reclamanții s-au adresat Ministerului Justiției cu cerere prealabilă, solicitând

acceptarea cererii de transfer cu emiterea ordinului pentru acceptarea

transferului „post pe post” a teritoriului de activitate a reclamanților (f.d.9).

Prin răspunsul nr. 04/3545 din 7 aprilie 2017 a Ministerului Justiției, s-a

respins ca neântemeiată cererea prealabilă înaintată de către Veaceslav Slutu și

6

Vasile Frecăuțanu, pârâtul întemeindu-și poziția pe prevederile art. 14¹ alin. (2)

din Legea cu privire la notariat nr. 1453-XV din 08 noiembrie 2002 (în vigoare

până la 26 februarie 2017), cât și pe cele ale Legii privind organizarea activității

notarilor nr. 69 din 14 aprilie 2016, potrivit cărora schimbarea teritoriului de

activitate a notarului se face exclusiv prin concurs pentru locul declarat vacant.

Prevederile legale nu reglementează schimbarea reciprocă a teritoriilor de

activitate, ci stabilesc că notarii, care doresc să-și schimbe teritoriul de

activitate, urmează să participe la concursul pentru suplinirea locurilor vacante

de notar, organizat în condițiile art. 23 din Legea nr. 69 din 14 aprilie 2016

(f.d.10).

Din considerentul că după cum invocă reclamanții Veaceslav Slutu și

Vasile Frecăuțanu, refuzul pârâtului Ministerul Justiției privind aprobarea

transferului „post pe post” a acestora contravine atât prevederilor legislației în

vigoare și anume a art. 4, 16, 24, 43, 47 din Constituția Republicii Moldova, art.

5, 6 din Codul familiei, cât și a art. 8, 14 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului, au depus prezenta cerere de chemare în judecată, solicitând constatarea

ca fiind ilegal refuzul din 7 aprilie 2017 a Ministerului Justiției, prin care a fost

respinsă cererea lui Vasile Frecăuțanu și Veaceslav Slutu privind aprobarea

transferului ,,post pe post” a teritoriului de activitate al notarilor cu obligarea

Ministerului Justiției de a emite ordin privind aprobarea transferului ,,post pe

post” a teritoriului de activitate a notarilor, încât notarul public Veaceslav Slutu

să fie transferat din r-nul Leova în mun. Chișinău, iar notarul public Vasile

Frecăuțanu să fie transferat din mun. Chișinău în r-nul Leova, pentru

desfășurarea activității profesionale de notari (f.d.4-8).

Fiind investită cu judecarea acțiunii în cauză și având ca obiect al litigiului

constatarea ilegalității răspunsului și obligarea emiterii ordinului, prima instanță

a ajuns la concluzia temeiniciei acțiunii, pe care a admis-o integral.

Întru susținerea poziției sale, prima instanță a constatat că interzicerea

nejustificată în admiterea cererii privind schimbarea reciprocă a teritoriului de

activitate a notarilor, constituie un act vădit de discriminare și nerespectarea

drepturilor ce țin de familie, copii, domiciliu garantate de art. 8 și 14 din

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale care prevede că exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute

de convenție trebuie să fie asigurate fără nici o deosebire bazată, în special, pe

sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine

națională sau socială, apartenență la o minoritate, avere, naștere sau orice altă

situație.

La fel, prima instanță a subliniat că refuzul Ministerului Justiției de a

aproba și a dispune transferul reclamanților „post pe post”, nu poate constitui un

impediment în vederea valorificării drepturilor reclamanților pretinse a fi lezate,

pe cale judiciară, inclusiv în aplicarea de către instanță a prevederilor legale în

vederea obligării pîrîtului de a emite actul administratziv solicitat, substituind în

acest sens procedura administrativă de realizare a dreptului, căreia pârâtul se

opune în lipsa unui temei legal. Or, potrivit jurisprudenței constante a Curții

Constituționale caracteristicile constituționale ale statului de drept consfințesc

7

proclamarea respectării drepturilor și libertățile fundamentale ale omului de

către stat, stabilirea în acest scop a unor proceduri juridice necesare asigurării

drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei.

Totodată, a precizat că una din caracteristicile constituționale ale statului

de drept o constituie obligațiunea statului, autorităților lui publice, instituțiilor,

persoanelor oficiale de a activa în limitele atribuțiilor lor stabilite de Constituție

și legi (HCC nr.2 din 19.01.1998, M.O. nr.12-13/8 din 19.02.1998).

Prin urmare, raportând prevederile legale citate la circumstanțele cauzei,

instanța de fond a concluzionat că, refuzul Ministerului Justiției de a aproba și a

dispune transferul reclamanților „post pe post”, este neîntemeiat și care urmează

a fi anulat, or, legiuitorul n-a instituit nici o normă de drept imperativă, care în

mod expres ar interzice notarilor de comun acord, ca urmare a unui interes

legitim, dictat de viața personală și familiară, să fie transferați prin modalitatea

,,post pe post”.

Ca urmare, instanța de fond a obligat Ministerul Justiției de a emite ordin

privind aprobarea transferului ,,post pe post” a teritoriului de activitate a

notarilor, încât notarul Veaceslav Slutu să fie transferat din r-nul Leova în mun.

Chișinău, iar notarul Vasile Frecăuțanu să fie transferat din mun. Chișinău în r-

nul Leova, pentru desfășurarea activității profesionale de notari (f.d.87-99).

Soluția dată de către prima instanță a fost menținută de către instanța de

apel.

În consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că concluzia

primei instanțe despre necesitatea admiterii acțiunii este justă, ea având la bază

cumulul dovezilor administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, cărora le-a fost

dată aprecierea juridică cuvenită, conform cerințelor art. 130 Cod de procedură

civilă.

Verificând argumentele recursului în raport cu materialele cauzei, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție consideră criticile invocate neîntemeiate, or, instanțele de judecată

ierarhic inferioare au stabilit corect situația de fapt și de drept în cauza dată, au

dat o apreciere obiectivă probelor administrate și au emis o hotărîre întemeiată

și legală care corespunde legislației în vigoare.

În susținerea opiniei enunțate, instanța de recurs reține că raporturile

juridice dintre notari și Ministerul Justiției privind schimbarea reciprocă între

doi notari a teritoriului de activitate urmează a fi reglementate în conformitate

cu normele generale de drept.

Astfel, conform art. 4 din Constituția Republicii Moldova, dispozițiile

constituționale privind drepturile și libertățile omului se interpretează și se

aplică în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele

și cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte. Dacă există

neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale

omului la care Republica Moldova este parte și legile ei interne, prioritate au

reglementările internaționale.

În conformitate cu art. 16 din Constituție, respectarea și ocrotirea persoanei

constituie o îndatorire primordială a statului. Toți cetățenii Republicii Moldova

8

sînt egali în fața legii și a autorităților publice, fără deosebire de rasă,

naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenență politică,

avere sau de origine socială.

În temeiul art. 43 din Constituție, orice persoană are dreptul la muncă, la

libera alegere a muncii, la condiții echitabile și satisfăcătoare de muncă, are

dreptul la negocieri în materie de muncă.

Iar conform art. 5 Codul muncii, principiile de bază ale reglementării

raporturilor de muncă și a altor raporturi legate nemijlocit de acestea, principii

ce reies din normele dreptului internațional și din cele ale Constituției

Republicii Moldova, sînt următoarele: a) libertatea muncii, incluzînd dreptul la

munca liber aleasă sau acceptată, dreptul dispunerii de capacitățile sale de

muncă, dreptul alegerii profesiei și ocupației; d) asigurarea dreptului fiecărui

salariat la condiții echitabile de muncă, inclusiv la condițiile muncă care

corespund cerințelor securității și sănătății în muncă și a dreptului la odihnă.

La rândul său, prevederile art. 6 Codul muncii, prevăd că libertatea muncii

este garantată prin Constituția Republicii Moldova. Orice persoană este liberă în

alegerea locului de muncă, a profesiei, meseriei sau activității sale. Nimeni, pe

toată durata vieții sale, nu poate fi obligat să muncească sau să nu muncească

într-un anumit loc de muncă sau într-o anumită profesie, oricare ar fi acestea.

Orice act juridic încheiat cu nerespectarea dispozițiilor alin. (1), (2) și (3) este

nul.

Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudența sa,

tratează natura activității profesionale a notarilor echivalentă situației liber-

profesioniștilor.

În confirmare, prin Rezoluția Parlamentul European nr.A3-0422/93 este

menționat faptul că profesia de notar, fiind organizată în mod diferit în statele

membre ale comunității europene, se caracterizează prin delegație parțială a

suveranității statului pentru a asigura serviciul public al autenticității

convențiilor și probei. Activitatea independentă a notarului este exercitată în

cadrul unei sarcini publice, sub forma unei profesii liberale.

Raportând normele legal enunțate la circumstanțele speței deduse judecății,

Colegiul judiciar reține că instanțele de judecată inferioare corect au stabilit că,

refuzul din 7 aprilie 2017 a Ministerului Justiției, contestat de către reclamanții

Vasile Frecăuțanu și Veaceslav Slutu prin prezenta cerere de chemare în

judecată, prin care a fost respinsă cererea lui acestora privind aprobarea

transferului ,,post pe post” a teritoriului de activitate al notarilor contravine

prevederilor legale sus-menționate, din care considerent întemeiat au dispus

anularea acestuia.

Or, schimbarea reciprocă între doi notari a teritoriului de activitate nu

vizează locurile declarate vacante de către Ministerul Justiției, nu afectează

interesele serviciului și interesele terților, sau egalitatea de șanse și corespunde

cerințelor dictate de extinderea teritoriului, de numărul locuitorilor și de

volumul solicitărilor din partea publicului, schimbul este unul benevol și

echitabil potrivit necesităților ambelor părți.

9

În această ordine de idei, argumentele Ministerului Justiției precum că prin

prisma prevederilor art. 141 alin. (1) din Legea cu privire la notariat nr. 1453 din

8 noiembrie 2002 (în vigoare până la 26 februarie 2017, dată când au fost

abrogate prin Legea nr. 69 din 14 aprilie 2016, în vigoare din 26 februarie

2017), legiuitorul a urmărit să stabilească a priori obligația notarului de a activa

în teritoriul de activitate pentru care a promovat concursul, iar schimbarea

competenței teritoriale a notarului urmează a avea loc în urma unui concurs,

susținut în fața Comisiei de concurs pentru suplinirea locurilor vacante de notar,

acestea sunt neîntemeiate și nu pot constitui drept temei absolut pentru

respingerea acțiunii, în situația în care prevederile respective sunt improprii

cazurilor de schimbare reciprocă între doi notari a teritoriului de activitate, or,

prevederile enunțate sunt aplicabile doar situațiilor declarării de către Ministerul

Justiției a locurilor vacante pentru desfășurarea activității de notar, condiție ce

nu se atestă în prezenta speță.

Neîntemeiate sunt și argumentele Ministerului Justiției precum că voința

notarului de schimbarea teritorială de activitate este limitată prin impunerea

respectării cumulative a anumitor exigențe stabilite de legislator.

Dimpotrivă, luând în considerație faptul că notarul public își execută

obligațiile sale în numele Republicii Moldova în baza licenței valabile pe tot

teritoriul Republicii Moldova, transferul notarilor la un loc permanent de

activitate dintr-o unitate teritorială în alta este posibilă, deoarece textul Legii cu

privire la notariat nu prevede interdicții în ceea ce privește schimbarea

teritoriului de activitate permanentă al notarului, cu atât mai mult că schimbarea

reciprocă cu teritoriul de activitate nu afectează rațiunea instituirii competenței

teritoriale limitate.

Or, notarii deja în funcție se prezumă a avea calificare suficientă, indiferent

de teritoriul în care activează; schimbul reciproc nu influențează asupra

numărului total de notari în teritoriile respective; arhiva actelor notariale rămîne

în teritoriul respectiv; nu sunt afectate drepturile altor notari, ori drept rezultat al

refuzului schimbului reciproc, nu apar locuri vacante, la care ar putea pretinde

alte persoane.

Aici este de menționat că activitatea desfășurată de notarii publici este

deosebit de importantă pentru exercițiul și ocrotirea drepturilor și intereselor

legitime ale persoanelor fizice și juridice. Din acest considerent, reglementarea

modului de organizare a profesiei de notar urmează să fie clară și previzibilă.

Totodată, lipsa unor reglementări legale privind schimbarea reciprocă între doi

notari a teritoriului de activitate nu poate servi motiv de refuz în satisfacerea

drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor.

În context, nu pot fi reținute drept temei pentru respingerea acțiunii nici

argumentele recurentului Ministerului Justiției precum că reglementări similare

prevederilor art. 141 alin. (1) din Legea cu privire la notariat nr. 1453 din 8

noiembrie 2002 se aplică și la ocuparea locurilor vacante de către judecători,

executori judecătorești și funcționari publici. Or, la caz instanțele de judecată

verifică legalitatea refuzului notarilor privind respingerea schimbării reciproce a

competenței teritoriale „post pe post”, fiind în drept să verifice existența unui

10

interes legitim pentru solicitanți, care să justifice schimbarea teritoriului de

activitate.

La acest capitol, Colegiul judiciar reține că în cazul schimbării „post pe

post” a notarilor, în lipsa unor prevederi exprese în lege, instanțele de judecată

vor examina de fiecare dată existența unui interes legitim pentru solicitanți, care

să justifice schimbarea teritoriului de activitate. În același timp, instanțele de

judecată nu vor admite abuzul de drept, verificînd de fiecare dată existența

interesului legitim real, care să justifice transferul

În atare situație este de menționat că în viața notarului Veaceslav Slutu

după obținerea licenței pentru exercitarea activității de notar, cu teritoriul de

activitate în r-nul Leova, au intervenit circumstanțe esențiale și importante, care

în mod direct îi afectează atât activitatea de muncă, cât și viața per ansamblu, și

anume, acesta și-a schimbat starea civilă, căsătorindu-se la 23 iulie 2004, iar la

xxxx în familia sa s-a născut fiul Victor, domiciliind în or. Chișinău. La rândul

său, soția acestuia este antrenată la studii în or. Chișinău, iar prezența dânsului

în viață zilnică, ca tată al copilului și ca soț este o necesitate indispensabilă, cu

atât mai mult că soacra sa, Valentina Caluțcaia, care, tot este membru al

familiei, este persoană în etate, hipertonică, fiind nevoită să locuiască singură în

mun. Bălți, deși necesită o îngrijire sporită și se află la întreținerea sa, căruia îi

este dificil să-și onoreze corespunzător obligațiile de întreținere a membrului de

familie în vârstă și bolnav.

Plus la aceasta, în prezența speță existența liberul consimțământ și acordul

notarului Vasile Frecăuțanu de a se transfera cu activitatea de notar din mun.

Chișinău în r-nul Leova, ca urmare a vârstei sale și a stării sănătății, care

afectează munca sa, or, activitatea în mun. Chișinău fiind mult mai intensă.

În consecință, instanța de recurs conchide că instanțele de judecată ierarhic

inferioare corect au concluzionat că la caz persistă existența unui interes legitim

pentru solicitanți, care au justificat schimbarea teritoriului de activitate.

Aceasta deoarece schimbările produse în viața personală, de familie a

reclamanților urmează a fi apreciate într-o corelație directă cu activitatea de

notar a acestora și a teritoriului de activitate, asigurându-i persoanei libertatea

de a alege munca sa, ținând cont de viața sa privată. Or, limitarea arbitrară a

dreptului persoanei de a alege locul de muncă generează încălcarea dreptului la

respectarea vieții private, pe când opțiunea de a fi realizat pe plan profesional,

cât și personal, aparține fiecărei persoane în parte. Munca și familia sunt două

domenii indispensabile a vieții omului, care urmează să se afle într-un echilibru

proporțional.

Ca urmare este legitim interesul reclamanților Veaceslav Slutu și Vasile

Frecăuțanu de a solicita un schimb benevol și echitabil a teritoriului de

activitate, potrivit necesităților ambelor părți, care reprezintă modalitatea pentru

ca cele două domenii, munca și familia să corespundă așteptărilor, ceea ce duce

la o mai mare satisfacție în muncă, satisfacție familială și la o satisfacție ridicată

privind viață.

În aceste circumstanțe, Colegiul respinge ca neîntemeiat și argumentul

recurentului precum că schimbarea teritoriului de activare a notarului se

11

efectuează doar pentru locul declarat vacant conform legislației. Or, refuzul

recurentului de a aproba și a dispune transferul reclamanților „post pe post”, nu

poate constitui un impediment în vederea valorificării drepturilor reclamanților

pretinse a fi lezate, pe cale judiciară, inclusiv în aplicarea de către instanță a

prevederilor legale în vederea obligării pîrîtului de a emite actul administrativ

solicitat, substituind în acest sens procedura administrativă de realizare a

dreptului, căreia pârâtul se opune în lipsa unui temei legal, cu atât mai mult că

conform jurisprudenței constante a Curții Constituționale caracteristicile

constituționale ale statului de drept consfințesc proclamarea respectării

drepturilor și libertățile fundamentale ale omului de către stat, stabilirea în acest

scop a unor proceduri juridice necesare asigurării drepturilor și libertăților

fundamentale ale persoanei, iar una din caracteristicile constituționale ale

statului de drept o constituie obligațiunea statului, autorităților lui publice,

instituțiilor, persoanelor oficiale de a activa în limitele atribuțiilor lor stabilite de

Constituție și legi (HCC nr.2 din 19.01.1998, M.O. nr.12-13/8 din 19.02.1998).

În continuare, instanța de recurs dă o apreciere critică și argumentului

Ministerului Justiției precum că altă procedură decât cea prevăzută în art.141 din

Legea cu privire la notariat nu există și instanța nu este în drept să-se expună

asupra oportunității.

Or, actele cauzei denotă contrariul și, anume: potrivit ordinelor ministrului

Justiției cu privire la schimbarea teritoriului de activitate a notarilor publici nr.

164 din 19 februarie 2016, nr. 48 din 19 ianuarie 2016, nr. 500 din 5 noiembrie

2012, nr. 499 din 5 noiembrie 2012, nr. 350 din 24 iulie 2012, nr. 349 din 24

iulie 2012, nr. 223 din 10 mai 2012, nr. 222 din 10 mai 2012, nr. 214 din 5 mai

2012, nr. 185 din 13 aprilie 2012, nr. 184 din 13 aprilie 2012 au fost admise

cererile notarilor privind aprobarea transferului ,,post pe post” a teritoriului de

activitate al acestora și cererile notarilor privind aprobarea transferului

teritoriului de activitate al acestora (f.d.39-49).

În acest sens, nerecunoașterea ca fiind nefondat și dispunerea anulării

refuzului din 7 aprilie 2017 a Ministerului Justiției de a aproba transferul ,,post

pe post” a teritoriului de activitate al notarilor publici Vasile Frecăuțanu și

Veaceslav Slutu contestat în prezenta speță riscă să creeze un tratament

discriminatoriu, ceea ce este inadmisibil într-o societate democratică, față de

persoanele care, în condiții similare din punct de vedere legislativ, beneficiază

deja de o asemenea facilitate în baza ordinilor precedente ale ministrului

Justiției, verificarea legalității cărora nu a fost solicitată.

Prin urmare, interzicerea nejustificată în admiterea cererii privind

schimbarea reciprocă a teritoriului de activitate a notarilor ar putea să constituie

un act vădit de discriminare și nerespectarea drepturilor ce țin de familie, copii,

domiciliu și o violare a art. 8 și 14 din Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale care prevede că exercitarea

drepturilor și libertăților recunoscute de convenție trebuie să fie asigurate fără

nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii

politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o

minoritate, avere, naștere sau orice altă situație.

12

Circumstanțele respective în plus justifică, că Ministerul Justiției

neîntemeiat a respins aprobarea transferului ,,post pe post” a teritoriului de

activitate al notarilor publici Vasile Frecăuțanu și Veaceslav Slutu, aspect care

în mod cert impune după cum s-a menționat și supra anularea refuzului

respectiv.

Totodată, Colegiul judiciar consideră întemeiată și concluzia instanțelor

ierarhic inferioare privind obligarea Ministerului Justiției de a emite ordin

referitor la aprobarea transferului ,,post pe post” a teritoriului de activitate a

notarilor, încât notarul Veaceslav Slutu să fie transferat din r-nul Leova în mun.

Chișinău, iar notarul Vasile Frecăuțanu să fie transferat din mun. Chișinău în r-

nul Leova, pentru desfășurarea activității profesionale de notari, or, prevederile

art. 13 din Legea cu privire la notariat nr. 1453 din 8 noiembrie 2002 (în vigoare

până la 26 februarie 2017) nu prevăd expres interdicția de a desfășura activitatea

notarială în alt teritoriu decât cel pentru care a fost promovat concursul. Astfel

că cererea a doi notari, care solicită un schimb benevol și echitabil a teritoriului

de activitate, potrivit necesităților ambelor părți, nu are interdicții prevăzute de

lege și în acest caz se va aplica regula ceea ce nu este interzis este permis.

Argumentul recursului în privința faptului că atât prima instanță, cât și

instanța de apel au aplicat eronat normele de drept procedural, este declarativ și

nu constituie temei juridic de admitere a recursului în sensul declarat, nefiind

prezentate careva probe care ar dovedi contrariul.

Alte argumentele invocate de recurent în susținerea poziției sale, nu pot fi

reținute de către instanța de recurs, deoarece se combat cu cele invocate mai sus

și se referă la circumstanțele, care au fost constatate și elucidate pe deplin de

instanțele de fond și cea de apel, având la bază cumulul de probe, care au fost

administrate și apreciate cu respectarea normelor de drept procedural și

susținute de normele de drept material.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că, instanțele

ierarhic inferioare au elucidat pe deplin circumstanțele cauzei, au aplicat corect

normele materiale, au adoptat hotărîri întemeiate și legale cu respectarea

normelor de procedură, iar cererea de recurs este neîntemeiată, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia de a respinge recursul cu menținerea actelor judecătorești

contestate ce formează obiectul prezentului recurs.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Cod de procedură civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție

d e c i d e :

Se respinge recursul declarat de către Ministerul Justiției al Republicii

Moldova.

Se mențin decizia din 25 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea

din 8 august 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, adoptate în cauza

civilă, la cererea de chemare în judecată înaintată de către Vasile Frecăuțanu și

13

Veaceslav Slutu împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu

privire la constatarea ilegalității răspunsului și obligarea emiterii ordinului.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Galina Stratulat

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

Dumitru Mardari

Dumitru Visternicean

14