3ra-997/18 — contestarea actului administrativ

3ra-997/18 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 3ra-997/2018

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (N. Pasecinic)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Panov, M. Anton, V. Cotorobai)

D E C I Z I E

17 octombrie 2018 mun. Chișinău

mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Iurie Bejenaru

Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

Victor Burduh

examinînd recursul declarat de către Ministerul Justiției al R. Moldova,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Ministerul

Justiției al R. Moldova împotriva Consiliului pentru prevenirea și eliminarea

discriminării și asigurarea egalității cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 03 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care apelul

declarat de către Ministerul Justiției al R. Moldova a fost respins, fiind menținută

hotărîrea din 10 august 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

c o n s t a t ă :

La 10 martie 2017, Ministerul Justiției al R. Moldova a depus cererea de

chemare în judecată împotriva Consiliului pentru prevenirea și eliminarea

discriminării și asigurarea egalității cu privire la contestarea deciziei nr. 439/16 din

23 septembrie 2016.

În motivarea pretențiilor reclamantul a indicat că la 02 ianuarie 2017 a fost

informat că prin decizia Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și

asigurarea egalității nr. 439/16 din 23 septembrie 2016, s-a recomandat

Ministerului Justiției al R. Moldova să întreprindă măsurile necesare pentru a

asigura accesibilitatea informației pe pagina web oficială pentru vorbitorii de limbă

rusă.

Reclamantul consideră că faptele constatate prin decizia nominalizată sunt

contrare dispozițiilor legale în vigoare.

Prin hotărârea nr. 36 din 05 decembrie 2013 a Curții Constituționale, privind

interpretarea art. 13 alin. (1) din Constituție în corelație cu preambulul Constituției

și Declarația de Independență a Republicii Moldova, Curtea s-a exprimat asupra

clauzei constituționale argumentând că statutul limbii de stat are menirea să

contribuie la crearea garanțiilor necesare pentru folosirea ei plenară în toate sferele

vieții politice, economice, sociale și culturale.

1

S-a menționat că în aceiași hotărâre, Curtea Constituțională reținea că limba

de stat, limba română, este elementul de identificare a statului, considerat esențial

în definirea identității constituționale a statului și populației acestuia, fiind puse

alături de drapelul, stema și denumirea oficială a statului, având un rol cheie în

sistemul valoric creat prin proclamarea independenței Republicii Moldova.

Ministerul Justiției al R. Moldova a punctat că Legea cu privire la

funcționarea limbilor vorbite pe teritoriul Republicii Moldova vine să concretizeze

rolul limbii de stat, și anume că limba de lucru în organele puterii de stat,

administrației de stat și organizațiilor obștești, cât și limba de corespondență dintre

organele puterii de stat, administrației de stat este limba de stat și, astfel, limbii

române i se determină statutul de limbă de stat, iar limbii ruse, alături de limba

română, i se atribuie funcția de comunicare între națiuni, statul asumându-și

obligația de a asigura condițiile necesare pentru folosirea și dezvoltarea pe

teritoriul Republicii Moldova a limbilor populațiilor de alte naționalități care

locuiesc în republică (ucraineană, rusă, bulgară, ivrit) pentru satisfacerea

necesităților lor național-culturale.

A accentuat reclamantul că statul garantează persoanelor ce aparțin

minorităților naționale dreptul la egalitate în fața legii, fapt reglementat în Legea cu

privire la drepturile persoanelor aparținând minorităților naționale și la statutul

juridic al organizațiilor lor.

Orice discriminare din motivul apartenenței la minoritate națională este

interzisă, și în ceea ce ține de publicarea informației pe pagina oficială, astfel

reclamantul a remarcat faptul că în conformitate cu pct. 31 al hotărârii Guvernului

nr. 188 din 03 aprilie 2012 privind paginile oficiale ale autorităților administrației

publice în rețeaua internet, informația pe paginile-web oficiale se publică în

conformitate cu legislația în vigoare privind funcționarea limbilor și se recomandă

traducerea informației într-o limbă de circulație internațională, în cazul existenței

în lista de personal a funcției de traducător, motiv pentru care consideră că

publicarea informației în limba oficială denotă un tratament egal față de toți

cetățenii Republicii Moldova. Or, discriminarea constituie orice deosebire,

excludere, restricție ori preferință în drepturi și libertăți a persoanei sau a unui grup

de persoane, precum și susținerea comportamentului discriminatoriu bazat pe

criteriile reale.

S-a mai precizat că principiul nediscriminării este înscris, practic, în toate

tratatele și documentele internaționale de protecție a drepturilor omului, iar în art.

14 din Convenția Europeană este stabilit că exercitarea tuturor drepturilor și

libertăților pe care ea le recunoaște trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire

bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte

opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere

sau orice altă situație și astfel, având în vedere complexitatea principiului

nediscriminării, pentru facilitarea aplicării acestuia, art. 14 din Convenție explică

criteriile de discriminare, iar pentru a fi vorba despre discriminare, situațiile în

discuție trebuie să fie comparabile. Or, în cauza dată, situațiile petiționarului,

vorbitor de limbă rusă, precum și a cetățenilor Republicii Moldova, care posedă

limba de stat sunt identice, deoarece au acces neîngrădit la informațiile postate pe

2

pagina web a Ministerului Justiției al R. Moldova, prin urmare ambele părți sunt

tratate egal.

Ministerul Justiției al R. Moldova a mai specificat că cel de-al doilea criteriu

al unei eventuale discriminări acceptate în lumina dispozițiilor art. 14 este ca ea să

aibă o justificare obiectivă și rezonabilă or, potrivit prevederilor hotărârii

Guvernului nr. 188 din 03 aprilie 2012 privind paginile oficiale ale autorităților

administrației publice în rețeaua internet, la pct. 31 este recomandat traducerea

informației într-o limbă de circulație internațională, în cazul existenței în lista de

personal a funcției de traducător.

Acordarea și folosirea informației în alte limbi, ține nu de dreptul la

nediscriminare, ci de drepturile persoanelor aparținând minorităților naționale, iar

reieșind din prevederile Regulamentului de activitate a pârâtului, aprobat prin

Legea nr. 298 din 21 decembrie 2012, constatarea încălcării drepturilor acestora nu

intră în aria sa de competență.

S-a mai indicat că potrivit art. 8 al Legii cu privire la drepturile persoanelor

aparținând minorităților naționale și la statutul juridic al organizațiilor lor, prevede

că statul asigură publicarea actelor normative, comunicărilor oficiale și altor

informații de importanță națională în limbile moldovenească și rusă. Actele

normative pot fi vizualizate prin accesarea versiunii în limba rusă a paginii

lex.justice.md, posesorul căruia este Ministerul Justiției al R. Moldova.

Reclamantul a punctat că conform art. 11 al Legii nominalizate, informația cu

caracter public ce se referă nemijlocit la ocrotirea sănătății, la asigurarea ordinii

publice și a securității cetățenilor, precum și informația vizuală în instituțiile

Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Justiției, Procuraturii, se perfectează

în limba moldovenească, dar, după caz, la decizia autorităților administrației

publice locale, și în altă limbă, în conformitate cu legislația în vigoare.

A menționat reclamantul că reieșind din prevederile respective, Curtea

Constituțională prin hotărârea nr. 28 din 30 mai 2002 a constatat că art. 10 și art.

11 alin. (l) din Legea minorităților naționale atribuie limbii ruse o arie de acțiune

mai largă decât cea stabilită prin cadrul constituțional și legal în vigoare și,

concomitent, informația cu caracter public, în sensul art. 28 și art. 29 din Legea

funcționării limbilor, precum și orice alte informații vizuale prezentate populației

din Republică, se întocmește în limba de stat și se traduc în limba rusă doar în caz

de necesitate.

A specificat Ministerul Justiției al R. Moldova că o asemenea decizie, care

este contestată prin acțiunea înaintată, este fără precedent în Republica Moldova și

că majoritatea autorităților de stat nu au o pagină oficială în limba rusă.

Totodată, reclamantul a punctat că prin scrisoarea nr. 10/503 din 16 ianuarie

2017 a solicitat Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și

asigurarea egalității, revocarea integrală a deciziei pârâtului nr. 139/16 din 23

septembrie 2016, iar prin răspunsul nr. 03/228 din 10 februarie 2016, recepționat la

15 februarie 2017, pârâtul a comunicat că în conformitate cu pct. 65 din

Regulamentul de activitate al Consiliului pentru prevenirea și eliminarea

discriminării și asigurarea egalității, aprobat prin Legea nr. 298 din 21 decembrie

2012 cu privire la activitatea Consiliului pentru prevenirea și eliminarea

3

discriminării și asigurarea egalității, decizia Consiliului poate fi contestată în

instanța de contencios administrativ.

A solicitat Ministerul Justiției al R. Moldova anularea deciziei Consiliului

pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității nr. 439/16 din

23 septembrie 2016.

Prin hotărârea din 10 august 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani

cererea de chemare în judecată depusă de către Ministerul Justiției al R. Moldova

împotriva Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea

egalității cu privire la contestarea actului administrativ a fost respinsă ca fiind

depusă peste termen (f.d. 78, 82-88).

Instanța de fond a concluzionat că motivele indicate în cererea de chemare în

judecată nu se încadrează în prevederile legii.

Totodată, prima instanță a punctat că pentru contestarea deciziei nr. 439/16

din 23 septembrie 2016 a Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării

și asigurarea egalității, legea nu prevede obligativitatea respectării căii prealabile

de soluționare a litigiului prin formularea unei cereri prealabile, iar pe cale de

consecință se constată dreptul reclamantului de a contesta actul administrativ direct

în instanță de contencios administrativ.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe la 10 august 2017, Ministerul

Justiției al R. Moldova a contestat-o cu apel, solicitând casarea acesteia, cu

emiterea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă.

Prin decizia din 23 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă

cererea de apel depusă de Ministerul Justiției al R. Moldova, fiind menținută

hotărârea din 10 august 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani (f.d. 126,

127-133).

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a conchis că motivele invocate de

apelant sunt neîntemeiate și nu și-au găsit reflectarea în probele acumulate la

materialele dosarului.

Curtea de Apel Chișinău a mai specificat că prima instanță a dat o apreciare

obiectivă și justă probelor administrate, a constatat și elucidat pe deplin toate

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzei și corect a aplicat

normele de drept material și procedural adoptînd o hotărîre întemeiată.

Ulterior, la 17 ianuarie 2018 Ministerul Justiției al R. Moldova a contestat cu

recurs decizia instanței de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel și hotărîrea primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărîri prin care

acțiunea să fie admisă integral.

Prin decizia din 14 martie 2018 a Curții Supreme de Justiție, a fost admis

recursul declarat de către Ministerul Justiției al R. Moldova, casată decizia din 23

noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, cauza fiind restituită la rejudecare în

Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată (f.d. 156-165).

Instanța de recurs a concluzionat că în cazul dat termenul de adresare în

instanța de judecată a început a curge din data recepționării răspunsului la cererea

prealabilă, adică 15 februarie 2017 și prin urmare reclamantul-recurent, înaintând

cererea de chemare în judecată la 10 martie 2017, nu a omis termenul de adresare

în instanța de judecată în temeiul Legii contenciosului administrativ.

4

Instanțele investite cu judecarea fondului au dat o apreciere incorectă cauzei

dedusă judecății, fiind interpretate eronat normele de drept material.

Prin decizia din 03 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă cererea

de apel depusă de către Ministerul Justiției al R. Moldova, fiind menținută

hotărârea din 10 august 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani (f.d. 187,

188-196).

Instanța de apel a conchis că motivele invocate de apelant sunt neîntemeiate,

nu și-au găsit reflectarea în probele acumulate la materialele dosarului, prima

instanță a dat o apreciere obiectivă și justă probelor administrate, a constatat și

elucidat pe deplin toate circumstanțele care au importanță pentru soluționarea

pricinii și corect a aplicat normele de drept material și procedural adoptînd o

hotărîre întemeiată.

Invocînd ilegalitatea deciziei instanței de apel, la 11 iunie 2018 Ministerul

Justiției al R. Moldova, a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea acestuia,

casarea deciziei instanței de apel și hotărîrea primei instanțe, cu emiterea unei noi

hotărîri prin care acțiunea să fie admisă integral.

În motivarea recursului a invocat că atît instanța de apel, cît și prima instanță

nu au constatat toate circumstanțele importante pentru soluționarea corectă a

pricinii, fiind încălcate normele de drept procedural.

Totodată, recurentul a mai specificat că instanțele ierarhic inferioare au

interpretat eronat prevederile legii cu privire la activitatea Consiliului pentru

prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității. Nu au ținut cont de

modul de contestare a deciziei emise de către autoritatea respectivă, astfel, eronat

au conluzionat că în cauza dată nu urma a fi respectată calea prealabilă de

soluționare a litigiului.

Potrivit art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Materialele dosarului atestă faptul că decizia din 03 mai 2018 a Curții de Apel

Chișinău a fost expediată pentru cunoștință participanților la proces la 13 iunie

2018 (f.d.199) lipsind însă date privind recepționarea acesteia, în circumstanțele

menționate, recursul declarat de Ministerul Justiției al R. Moldova se consideră a fi

depus în termenul prevăzut de lege.

La 25 iunie 2018 în adresa intimatului a fost expediată copia recursului, iar la

23 iulie 2018, în adresa Curții Supreme de Justiție a parvenit referința prin care

Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității a

solicitat declararea recursului inamisibil.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 01 august 2018 recursul

declarat de către Ministerul Justiției al R. Moldova a fost considerat admisibil.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul

recursului.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători decide asupra

oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților acestora pentru a

se pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în cererea de recurs.

5

Examinînd materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție, consideră recursul declarat de

Ministerul Justiției al R. Moldova întemeiat și care urmează a fi admis din

următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de procedură civilă,

instanța de recurs, după ce judecă recursul este în drept să admită recursul, să

caseze integral decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în

instanța de apel o singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

Din materialele cauzei rezultă că la 10 martie 2017 Ministerul Justiției al R.

Moldova a depus cererea de chemare în judecată împotriva Consiliului pentru

prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității prin care a solicitat

anularea deciziei nr. 439/16 din 23 septembrie 2016.

Ulterior, prin hotărîrea din 10 august 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani, a respins ca fiind depusă peste termen cererea de chemare în judecată

depusă de către Ministerul Justiției al R. Moldova împotriva Consiliului pentru

prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității cu privire la

contestarea actului administrativ.

Prin decizia din 03 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă

cererea de apel depusă de către Ministerul Justiției al R. Moldova, fiind menținută

hotărârea din 10 august 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani.

Colegiul Civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție analizînd legalitatea deciziei contestate cu recurs, prin prisma

respectării normelor de drept procedural și material, consideră că instanța de apel a

emis o soluție prematură, deoarece nu a analizat complet și sub toate aspectele,

modalitatea de contestare a deciziilor emise de Consiliul pentru prevenirea și

eliminarea discriminării și asigurarea egalității.

În susținerea poziției respective, instanța de recurs consideră oportun de a

scoate în evidență prevederile pct. 65 din Regulamentul de activitate al Consiliului

pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității, aprobat prin

Legea nr. 298 din 21 decembrie 2012 cu privire la activitatea Consiliului pentru

prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității, care statuează expres

că decizia Consiliului poate fi contestată în instanța de contencios administrativ.

Decizia rămasă definitivă este un act oficial, executoriu pentru subiecții vizați.

Totodată, instanța de recurs menționează că în Ghidul pentru autoritățile

publice locale în domeniul prevenirii și combaterii descriminării, este stabilit că

decizia Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea

egalității, poate fi contestată în instanța de contencios administrativ.

Partea care nu este de acord cu decizia Consiliului o poate contesta prin

depunerea unei cereri prealabile către Consiliu, în termen de 30 de zile de la data

comunicării deciziei. Cererea prealabilă poate fi depusă personal sau prin poștă.

Dovada înaintării în termen a cererii prealabile se face prin avizul de recepție

poștală a deciziei care se anexează la cererea prealabilă.

Cererea prealabilă se examinează de către Consiliul pentru prevenirea și

eliminarea discriminării și asigurarea egalității în termen de 30 de zile de la data

înregistrării ei, decizia urmând a fi comunicată de îndată petiționarului.

6

Instanța de recurs accentuează că legiuitorul în Legea contenciosului

administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000, Capitolul IV, a stabilit procedura

examinării acțiunii în contenciosul administrativ.

Prin urmare, în conformitate cu art. 14 din Legea precitată, persoana care se

consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act

administrativ va solicita, printr-o cerere prealabilă, autorității publice emitente, în

termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a

acestuia, în cazul în care legea nu dispune altfel. În cazul în care organul emitent

are un organ ierarhic superior, cererea prealabilă poate fi adresată, la alegerea

petiționarului, fie organului emitent, fie organului ierarhic superior dacă legislația

nu prevede altfel. Termenul de 30 de zile specificat la alin. (1) nu se extinde asupra

actului administrativ cu caracter normativ.

Astfel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție punctează că este incontestabil că în cazul contestării deciziilor

Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității,

urmează a fi respectată calea prealabilă.

În continuare, instanța de recurs menționează că derularea contestării deciziei

Consiliului începe cu recepționarea actului respectiv.

Prin urmare, în referința depusă în prima instanță de către Consiliul pentru

prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității este invocat faptul că

Ministerul Justiției al R. Moldova ar fi recepționat decizia contestată la 17

noiembrie 2016, anexînd în acest sens copia avizului de recepție (f.d. 38).

Instanța de recurs, punctează că din avizul de recepție menționat nu este clar

ce act concret a fost expediat și recepționat de Ministerul Justiției al R. Moldova

or, avizul de recepție respectiv nu conține nici o mențiune în acest sens și respectiv

nu confirmă că anume decizia nr. 439/16 din 23 septembrie 2016 a fost expediată

și recepționată de Ministerul Justiției al R. Moldova.

Totodată, la dosar este anexat extrasul de pe pagina web a Ministerului

Justiției al R. Moldova prin care se confirmă cert faptul că recurentul a recepționat

decizia contestată la 02 ianuarie 2017, ora 16.29 (f.d. 7).

Cu respectarea prevederilor art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr.

793-XIV din 10 februarie 2000, în interiorul termenului de 30 zile, la 16 ianuarie

2017, Ministerul Justiției al R. Moldova a înaintat cerere prealabilă Consiliului

pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității, solicitînd

revocareadeciziei nr. 439/16 din 23 septembrie 2016 (f.d. 9).

La 15 februarie 2017, Ministerul Justiției al R. Moldova a recepționat

răspunsul la cererea prealabilă prin care a fost informat despre refuzul în

satisfacerea cererii (f.d. 6).

Conform art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea contenciosului administrativ,

cererea prin care se solicită anularea unui act administrativ sau recunoașterea

dreptului pretins poate fi înaintată în termen de 30 de zile, în cazul în care legea nu

dispune altfel. Acest termen curge de la data primirii răspunsului la cererea

prealabilă sau data expirării termenului prevăzut de lege pentru soluționarea

acesteia.

Prin urmare, în interiorul termenului respectiv, la 10 martie 2017 Ministerul

Justiției al R. Moldova a depus prezenta cerere de chemare în judecată împotriva

7

Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității,

prin care a solicitat anularea deciziei nr. 439/16 din 23 septembrie 2016.

În acest sens se rețin ca fiind întemeiate și argumentele recurentului ce țin de

netardivitatea acțiunii.

Astfel, în corespundere cu prevederile art. 12 al Codului de procedură civilă,

instanța judecătorească soluționează cauzele civile în temeiul Constituției

Republicii Moldova, al tratatelor internaționale la care Republica Moldova este

parte, al hotărârilor și deciziilor Curții Europene a Drepturilor Omului, al

hotărîrilor Curții Constituționale, al legilor organice și ordinare, al hotărârilor

Parlamentului, al decretelor Președintelui Republicii Moldova, al hotărârilor și

ordonanțelor Guvernului, al actelor normative ale ministerelor, ale altor autorități

administrative centrale și ale autorităților administrației publice locale. În cazurile

prevăzute de lege, instanța aplică uzanțele dacă acestea nu contravin ordinii

publice și bunelor moravuri.

Potrivit art. 123 alin. (2) Codul de procedură civilă, faptele stabilite printr-o

hotărâre judecătorească irevocabilă într-o cauză civilă soluționată anterior în

instanță de drept comun sau în instanță specializată sunt obligatorii pentru instanța

care judecă cauza și nu se cer a fi dovedite din nou și nici nu pot fi contestate la

judecarea unei alte cauze civile la care participă aceleași persoane.

Așadar, instanța de recurs evidențiază că potrivit constatărilor din decizia

Curții Supreme de Justiție din 14 martie 2018, concluziile instanțelor inferioare

asupra faptului omiterii de reclamant a termenului de adresare în justiție cu

acțiunea de anulare a actului administrativ sunt neîntemeiate or, reclamantul

înaintînd acțiunea în judecată la 10 martie 2017 nu a omis termenul de adresare în

judecată, prin urmare instanța de apel urmând să se expună asupra fondului cauzei.

Totodată, Colegiul menționează că aceste constatări făcute în instanța

superioară au caracter irevocabil pentru părți și asupra lor se răsfrânge principiul

Res judiciata (finalitatea hotărârilor judecătorești).

CtEDO în jurisprudența sa constantă a ridicat la nivel de principiu securitatea

raporturilor juridice, astfel unul din aspectele fundamentale ale preeminenței

dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care cere, printre altele, ca

atunci când instanțele judecătorești dau o apreciere finală unei chestiuni,

constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuție (cauza Brumărescu vs Romania,

hotărârea din 28 octombrie 1999).

Instanța de recurs reține că odată ce chestiunea tardivității acțiunii dedusă

judecății a fost examinat în mod irevocabil, în același proces, de către instanța

superioară, o soluționare repetată al acestor argumente sau chiar emiterea unei

soluții contradictorii celei luate anterior, ar încălca grav principiul securității

raportului juridic. Rolul unei instanțe superioare este tocmai rezolvarea conflictelor

de jurisprudență, evitarea divergențelor și asigurarea aplicării uniforme a legii.

La fel, Colegiul lărgit atestă că emiterea unor decizii contradictorii în cazuri

similare provenind din aceeași instanță, subminează încrederea publicului în

sistemul judiciar, elemente notate de CtEDO în jurisprudența sa (cauza Beian vs

România, hotărâre din 06 decembrie 2007, cauza Tudor Tudor vs România,

hotărâre din 24 Martie 2009 și cauza Iordan Iordanov și Alții vs Bulgaria, hotărâre

din 2 iulie 2009), această încredere fiind una dintre componentele esențiale ale

8

unui Stat de drept.

În astfel de cirumstanțe, instanța de recurs reține că acțiunea respectivă a fost

înaintă în justiție cu respectarea căii prealabile și a termenelor cuprinse în Legea

contenciosului administrativ, iar instanțele ierarhic inferioare eronat au respins

acțiunea dată ca fiind depusă cu omiterea termenului.

Colegiul menționează că pentru a elucida sub toate aspectele circumstanțele

ce țin de calea prealabilă legiuitorul a indicat expres în anumite acte normative

cînd urmează a fi contestat actul administrativ direct în instanța de judecată.

Astfel, Legea nr. 113 din 17 iunie 2010 privind executorii judecătorești

prevede expres în art. 18 alin. (9) că ordinul privind suspendarea activității poate fi

contestat în modul prevăzut de lege, fără a fi necesară o procedură prealabilă.

Potrivit art. 19 alin. (2) din aceeași lege, ordinul privind încetarea activității

poate fi atacat în instanță de judecată fără a fi necesară o procedură prealabilă, iar

conform art. 24 alin. (7), decizia Colegiului disciplinar poate fi contestată, fără a fi

necesară procedura prealabilă, în instanța de judecată în a cărei jurisdicție își are

sediul Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești, în termen de 30 de zile de la

comunicare, în modul prevăzut la art. 231 alin. (6).

Totodată, sunt esențiale în acest sens și prevederile Legii nr. 436 din 28

decembrie 2006 privind administrația publică locală, care în art. 69 alin. (1)

prevede că în cazul în care consideră că actul poate avea consecințe grave, în

scopul prevenirii unei pagube iminente, oficiul teritorial al Cancelariei de Stat

poate sesiza direct instanța de contencios administrativ după primirea actului pe

care îl consideră ilegal, încunoștințând de îndată autoritatea locală emitentă.

Prin urmare, din textul pct. 65 din Regulamentul de activitate al Consiliului

pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității, aprobat prin

Legea nr. 298 din 21 decembrie 2012 cu privire la activitatea Consiliului pentru

prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității, se distinge necesitatea

respectării căii prealabile în procesul contestării deciziilor Consiliului.

Astfel, Colegiul punctează că elucidarea circumstanțelor indicate mai sus, este

esențială pentru soluționarea corectă și justă a litigiului, însă instanțele ierarhic

inferioare au tratat aceste aspecte superficial, atitudine care generează încălcarea

dreptului la un proces echitabil.

Instanța de recurs precizează faptul că la rejudecare instanța de apel, pentru

elucidarea tuturor circumstanțelor și pentru adoptarea unei decizii legale, urmează

să respecte normele stabilite în actele normative indicate mai sus.

În conformitate cu art. 239 Cod de procedură civilă, hotărârea judecătorească

trebuie să fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe

circumstanțele constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de

judecată.

Conform art. 241 alin. (5) Cod de procedură civilă, în motivare se indică

circumstanțele pricinii constatate de instanță, probele care se întemeiază

concluziile ei privitor la aceste circumstanțe, argumentele invocate de instanță la

respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanța.

Totodată, în conformitate cu prevederile art. 373 Cod de procedură civilă,

instanța de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor

înaintate, legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce privește constatarea

9

circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță. Instanța de apel este

obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel. Apelantului nu i

se poate crea în propria cale de atac o situație mai dificilă decît aceea din hotărîrea

atacată cu apel, cu excepția cazurilor cînd consimte și cînd hotărîrea este atacată și

de alți participanți la proces.

La rejudecarea cauzei, se va ține cont de criticile invocate în textul deciziei și

se va înlătura omisiunile admise, pentru asigurarea unei judecări corecte și legale a

pretențiilor înaintate.

Din considerentele menționate, avînd în vedere faptul că eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de

a admite recursul declarat de către Ministerul Justiției al R. Moldova, a casa

decizia instanței de apel, cu remiterea cauzei pentru rejudecare în Curtea de Apel

Chișinău.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de către Ministerul Justiției al R. Moldova.

Se casează decizia din 03 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, în cauza civilă,

la cererea de chemare în judecată depusă de către Ministerul Justiției al R.

Moldova împotriva Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și

asigurarea egalității cu privire la contestarea actului administrativ, cu remiterea

cauzei pentru rejudecare în instanța de apel – Curtea de Apel Chișinău, în alt

complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Iurie Bejenaru

Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

Victor Burduh

10