3ra-1167/18 — anularea deciziei, obligarea Primăriei si Consiliului sătesc Recea să prezinte actele confirmative care au stat la baza emiterii deciziei

Dosarul nr. 3ra-1167/18

prima instanță: Judecătoria Strășeni, sediul central (judecătorul: D. Cristian)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (judecătorii: A. Minciuna, V. Mihaila, V. Sîrbu)

ÎNCHEIERE

17 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Nicolae Craiu

Dumitru Visternicean

examinând admisibilitatea recursului declarat de Pavel Draguțan,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Pavel Draguțan

împotriva Primăriei și Consiliului sătesc Recea, rl. Strășeni cu privire la anularea

deciziei și obligarea Primăriei și Consiliului sătesc Recea să prezinte actele

confirmative care au stat la baza emiterii deciziei,

împotriva deciziei din 18 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de către Pavel Draguțan, fiind menținută hotărârea din

15 noiembrie 2017 a Judecătoriei Strășeni, sediul central,

constată:

La 13 iunie 2017, Pavel Draguțan a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Primăriei și Consiliului sătesc Recea, rl. Strășeni cu privire la anularea

deciziei și obligarea Primăriei și Consiliului sătesc Recea să prezinte actele

confirmative care au stat la baza emiterii deciziei.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat, că la 19 august 2013 Consiliul sătesc

Recea a emis decizia nr.04/10 „cu privire la etapa de amenajare a cimitirului nou”.

Potrivit pct.1 lit.a) a deciziei sus menționate, ziua de 27 septembrie 2013 a fost

declarată ca ziua de deschidere a cimintirului nou și zi de conservare a cimintirului

vechi.

A susținut că, pentru a înlătura pe viitor încălcările comise cu privire la

înmormîntarea cetățenilor decedați în cimitirul vechi s. Recea, fiind consilier al

consiliului sătesc Recea, precum și în calitate de cetățean a comunității date, a depus

la 16 mai 2017 cerere prealabilă înregistrată cu nr.42, prin care a solicitat, anularea

pct.1 lit.a) din decizia nr.04/10 emisă la 19 august 2013.

Prin decizia Consiliului sătesc Recea, nr.03/08 din 19 mai 2017, cererea

prealabilă a fost respinsă.

A reținut reclamantul că, administrația publică locală din s. Recea în prezent se

călăuzește de decizia nr. 04/10 din 19 august 2013 „cu privire la etapa de amenajare a

1

cimitirului nou” și nu permite de a înmormânta decedații pe viitor, care au locuri

rezervate și doresc să fie înmormântați lângă rudele sale în cimitirul vechi.

Totodată reclamantul a precizat, că potrivit Regulamentului cu privire la

cimitire, Primăria și Consiliul sătesc Recea nu a publicat în presa locală informația

referitor la funcționarea cimitirului nou, nu au un act juridic eliberat de Comunitatea

religioasă din s. Recea, biserica cu hramul „Sf. Dumitru” cu privire la închiderea

cimitirului vechi, la fel nu dispun de un act juridic, eliberat de Centrul de Medicină

Preventivă teritorial al rl. Strășeni, în care să se confirme că cimitirul vechi din

s. Recea nu corespunde cerințelor sanitare pentru a-1 închide.

Reclamantul consideră că, Primăria și Consiliul sătesc Recea, samavolnic nu

permit înmormântarea în cimitirul vechi, motivând că la bază stă decizia nr. 04/10 din

19 august 2013. Or, sintagma „zi de conservare a cimitirului vechi din extravilanul

satului” nu poate fi subînțeleasă ca zi de închidere a cimitirului vechi, susținând că în

această parte decizia este lovită de nulitate, deoarece la 07 aprilie 2015 Consiliul

sătesc Recea a emis o decizie, prin care a permis înmormântarea în viitor în cimitirul

vechi a 3 cetățeni.

Reclamantul Pavel Draguțan a specificat că, în cimitirul nou din extravilanul

localității Recea nu are rude de gr. 1 și 2 înmormântate, iar în cimitirul vechi îi sunt

înmormântați părinții, soția, buneii, precum și sunt locuri libere pentru a fi

înmormântat și el, nu unul peste altul.

Totodată a susținut că, sunt și alți cetățeni care doresc să fie înmormântați în

cimitirul vechi.

A solicitat reclamantul, admiterea acțiunii, anularea deciziei nr. 03/08 din

19 mai 2017 integral, și exlderea din decizia emisă la 19 august 2013 cu nr. 04/10

pct. 1 lit. a) a sintagmei „și zi de conservare a cimitirului vechi”, de a obliga Primăria

și Consiliul sătesc Recea să prezinte actul juridic eliberat de Comunitatea religioasă

din s. Recea, biserica cu hram „Sf. Dumitru” , în care să se confirme închiderea

cimitirului vechi din sat, actul juridic eliberat de Centrul de Medicină Preventivă

Teritorial Strășeni, în care să se confirme că cimitirul vechi din s. Recea nu

corespunde cerințelor sanitare pentru înmormântarea răposaților și urmează a fi

închis, precum și de a prezenta dovezii publicării în presa locală.

Prin hotărârea din 15 noiembrie 2017 a Judecătoriei Strășeni, sediul central,

cererea de chemare în judecată depusă de către Pavel Draguțan a fost respinsă ca

neîntemeiată.

Prima instanță a reținut că, capătul de cerere privind anularea sintagmei „și zi de

conservare a cimitirului vechi” din decizia nr. 04/10 pct. 1 lit. a) emisă la

19 mai 2017, a fost deja verificată de instanțele judecătorești care s-au expus definitiv

și irevocabil asupra legalității actului administrativ având deja o hotărâre definitivă.

Totodată instanța de fond a subliniat, că prin decizia Consiliului sătesc Recea nr.

03/08 din 19 mai 2017 lui Pavel Draguțan nu i-au fost încălcate drepturile, or prin

decizia dată Consiliul s-a expus opinia supra cererii prealabile.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 11 decembrie 2017, Pavel

Draguțan a contestat-o cu apel prin care a solicitat, casarea hotărârii instanței de fond

cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă integral.

2

Prin încheierea din 10 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost respinsă

cererea lui Pavel Draguțan privind recuzarea judecătorilor Anatolie Minciuna,

Viorica Mihaila și Victoria Sîrbu.

Prin decizia din 18 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de către Pavel Draguțan, menținută hotărârea din 15 noiembrie 2017 a

Judecătoriei Strășeni, sediul central.

La 12 iulie 2018, Pavel Draguțan a declarat recurs nemotivat, ulterior la

02 octombrie 2018 a depus recurs motivat.

În motivarea recursului, a invocat că instanțele ierarhic inferioare au aplicat

eronat normele de drept material și procedural.

A indicat că, nefiind citat în mod corespunzător despre locul, data și ora ședinței

cu privire la examinarea cererii de recuzare cererea a fost examinată în lipsa lui.

Recurentul Pavel Draguțan a solicitat, casarea deciziei din 18 aprilie 2018 a Curții

de Apel Chișinău cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă

integral.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Materialele cauzei atestă că, decizia instanței de apel a fost pronunțată la

18 aprilie 2018 (f.d. 178-183), fiind expediată în adresa părților la 17 mai 2018 ce se

atestă prin scrisoare de însoțire nr.5979 a Curții de Apel Chișinău (f.d. 184), însă

confirmarea privind recepționarea acesteia de către recurent la materialele dosarului

lipsește.

Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul la 12 iulie 2018, în termen. (f.d. 186)

Examinând temeiurile recursului declarat de către Pavel Draguțan în raport cu

materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) Cod de procedură civilă, se consideră că

normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care

instanța judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege

care nu trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia

dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) Cod de procedură civilă, se consideră că

normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care:

pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea

ei; pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost

încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; instanța a soluționat

problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar

lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; hotărârea a fost pronunțată cu

3

încălcarea competenței jurisdicționale.

Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvârșirea a altor încălcări decât cele

indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau

în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

În acest sens Completul reține, că sarcina instanței de recurs la aceasta etapă este

de a verifica temeiurile recursului și argumentele privind caracterul ilegal al deciziei

atacate, în limitele în care au fost formulate și prin prisma drepturilor garantate de

Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Completul evidențiază că, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor

Omului, procedura de examinare a admisibilității unui recurs în materie civilă trebuie

să corespundă în principiu garanțiilor unui proces echitabil, consfințite de art. 6 din

CEDO, în special cu referire la dreptul de acces liber la justice și la dreptul

subsecvent de a fi audiat de о instanta judecatoreasca (hotărârile Delcourt contra

Belgiei din 17 ianuarie 1970 și Erfar-Avef contra Greciei din 27 martie 2014).

În acest context, completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la

justiție poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a

admisibilitații recursului, or prin însăși natura lor, condițiile pentru examinarea unei

cereri introduse ре о cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile

stabilite pentru о cale de atac ordinară.

Asemenea rigori urmăresc scopul de aplicare și interpretare unitară a legislației și

îndeplinesc funcțiile de administrare eficientă a justiției, fiind în deplină concordanță

cu art. 6 din CEDO (hotarârea Trevisanato contra Italiei din 15 septembrie 2016).

Completul reține că obligația de a motiva un act judecătoresc poate varia în

funcție de natura actului în cauză (hotărârea Hansen contra Norvegiei din

02 octombrie 2014), iar în concepția CtEDO, nu se impune motivarea detaliată a

deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes” (hotărârea Nersesyan contra

Armeniei din 19 ianuarie 2010).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Pavel Draguțan este declarativ

și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) Cod de

procedură civilă, care să justifice afirmația de ilegalitate a deciziilor instanței de apel,

iar alegațiile invocate în recurs nu indică încălcarea esențială sau aplicarea eronată a

normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de

apel, respectiv, nu constituie temei pentru declararea recursului admisibil.

Astfel, reieșind din considerentele menționate, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

4

concluzia de a considera recursul declarat de Pavel Draguțan, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

dispune :

Recursul, declarat de Pavel Draguțan, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Nicolae Craiu

Dumitru Visternicean

5