3ra-1295/18 — obligarea atribuirii terenului

3ra-1295/18 — obligarea atribuirii terenului (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr.3ra-1295/2018

Prima instanță: Judecătoria Soroca, sediul Central (G. Tocaiuc)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (A. Corcenco, D. Stănilă, D. Corolevschii)

Î N C H E I E R E

03 octombrie 2018 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Eugeniu Șevciuc,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Eugeniu Șevciuc,

conducătorul Comunității religioase Mănăstirea Ortodoxă pe Stil Vechi

„Schimbarea Domnului Nostru Isus Hristos” împotriva Primarului or.Soroca și

Consiliul orășenesc Soroca privind obligarea autorităților publice Soroca să

atribuie teren Mănăstirii Ortodoxe pe Stil Vechi „Schimbarea Domnului Nostru

Isus Hristos” din or.Soroca,

împotriva deciziei din 03 mai 2018 a Curții de Apel Bălți,

c o n s t a t ă :

La data de 08 februarie 2018, Eugeniu Șevciuc, conducătorul Comunității

religioase Mănăstirea Ortodoxă pe Stil Vechi „Schimbarea Domnului Nostru Isus

Hristos” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primarului or.Soroca și

Consiliul orășenesc Soroca privind obligarea autorităților publice Soroca să

atribuie teren Mănăstirii Ortodoxe pe Stil Vechi „Schimbarea Domnului Nostru

Isus Hristos” din or.Soroca.

În motivarea acțiunii a invocat că în anul 2004 a depus cerere către Consiliul

orășenesc Soroca, prin care a solicitat atribuirea terenului pentru construcția unei

Mănăstiri, în temeiul art.16 Cod funciar.

La 24 aprilie 2014, Consiliul orășenesc Soroca a decis elaborarea planului

geometric în scopul formării unui bun imobil circa 2 ha, în sectorul Maternității

pentru construcția Mănăstirii pentru bărbați.

La 12 mai 2016 a depus cerere către Consiliul orășenesc Soroca prin care a

solicitat atribuirea terenului pentru construcția Mănăstirii, iar la 20 iunie 2106 a

primit răspuns prin care a fost informat că cererea va fi discutată la ședința

ordinară a Consiliului orășenesc Soroca.

1

La data de 25 august 2016 a avut loc ședința Consiliului orășenesc Soroca,

însă proiectul de decizie privind atribuirea terenului pentru construcția Mănăstirii,

nu a fost votat.

La data de 19 septembrie 2016, a depus cerere în contencios administrativ

prin care a solicitat Consiliului orășenesc de a soluționa cererea de atribuire a

terenului, însă prin încheierea din 21 septembrie 2016 a Judecătoriei Soroca,

cererea a fost restituită pe motiv că nu a fost respectată procedura prealabilă.

Astfel, la data de 05 octombrie 2016, a depus la Consiliul orășenesc cererea

prealabilă prin care a solicitat soluționarea chestiunii abordate, pentru evitarea

cheltuielilor nejustificate de judecată, anexînd și copia încheierii judecătorești.

La 23 decembrie 2016 a primit răspuns de la Primarul or.Soroca, prin care a

fost informat că chestiunea abordată a fost expusă la ședința Consiliului orășenesc

Soroca din 30 noiembrie 2016, avizul comisiei a fost negativ și că nu a întrunit

numărul necesar de voturi, din care motiv cererea nu poate fi acceptată.

A menționat că la răspuns au fost anexate proiectul de decizie propus pentru

votare consiliului, pct.2 din anexă prevedea includerea în lista bunurilor imobile

proprietate publică, domeniul privat a terenului cu număr cadastral xxxx cu

suprafața de 1,5106 ha pentru construcția mănăstirii.

Din extrasul procesului-verbal al ședinței reiese că 18 consilieri prezenți la

ședință s-au abținut de la votare, astfel nu este clară poziția lor privind problema

atribuirii terenului pentru construcția mănăstirii, adică s-au eschivat de la

soluționarea cererii, deși decizia integrală a fost votată de cei 22 consilieri prezenți,

astfel rezultă că cererea s-a respins.

La 20 ianuarie 2017, a depus cerere în contencios administrativ prin care a

solicitat obligarea Consiliului orășenesc Soroca de a soluționa cererea de atribuire

a terenului cu numărul cadastral xxxxx cu suprafața de 1,5106 ha, Mănăstirii

Ortodoxe pe Stil Vechi „Schimbarea Domnului Nostru Isus Hristos” din or.Soroca,

prin modificarea deciziei nr.14/30 din 30 noiembrie 2016 în corespundere cu

proiectul propus de primar.

Prin hotărîrea din 28 februarie 2017 a Judecătoriei Soroca, acțiunea a fost

respinsă.

Prin decizia din 08 august 2017 a Curții de Apel Bălți, a fost respins apelul și

menținută hotărîrea Judecătoriei Soroca din 28 februarie 2017, fiind menționat

faptul că urma să se adreseze cu cerere de chemare în judecată privind atribuirea

terenului și nu obligarea soluționării cererii de atribuire a terenului, deoarece

cerința care este înaintată este o solicitare de a obliga pîrîtul să emită un act

administrativ.

Prin încheierea din 13 decembrie 2017 a Curții Supreme de Justiție, recursul

declarat a fost recunoscut inadmisibil pe motiv că nu se încadrează în temeiurile

prevăzute de art.432 alin.2, 3, 4 Cod de procedură civilă.

La data de 11 ianuarie 2018, a depus cerere în contencios administrativ prin

care a solicitat atribuirea terenului Mănăstirii Ortodoxe pe Stil Vechi „Schimbarea

Domnului Nostru Isus Hristos” din or.Soroca, însă prin încheierea din 16 ianuarie

2018 s-a restituit cererea pe motiv că nu a respectat prevederile art.166 alin.5 Cod

de procedura civila, n-au fost autentificate actele anexate la cerere și nu a prezentat

acte ce confirmă împuternicirile.

2

Prin hotărîrea din 15 martie 2018 a Judecătoriei Soroca, sediul Central s-a

respins acțiunea conducătorului Comunității religioase Mănăstirea Ortodoxă pe Stil

Vechi „Schimbarea Domnului Nostru Isus Hristos”, Eugeniu Șevciuc împotriva

Primarului or.Soroca și Consiliul orășenesc Soroca privind obligarea autorităților

publice Soroca să atribuie teren Mănăstirii Ortodoxe pe Stil Vechi „Schimbarea

Domnului Nostru Isus Hristos” din or.Soroca, ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 03 mai 2018 a Curții de Apel Bălți, s-a respins apelul declarat

de Eugeniu Șevciuc, conducătorul Comunității religioase Mănăstirea Ortodoxă pe

Stil Vechi „Schimbarea Domnului Nostru Isus Hristos” și s-a menținut hotărîrea

din 15 martie 2018 a Judecătoriei Soroca, sediul Central emisă în pricina civilă la

cererea de chemare în judecată depusă de conducătorul Comunității religioase

Mănăstirea Ortodoxă pe Stil Vechi „Schimbarea Domnului Nostru Isus Hristos”,

Eugeniu Șevciuc împotriva Primarului or.Soroca și Consiliul orășenesc Soroca

privind obligarea autorităților publice Soroca să atribuie teren Mănăstirii Ortodoxe

pe Stil Vechi „Schimbarea Domnului Nostru Isus Hristos” din or.Soroca.

Pentru a decide astfel, instanța de apel, cu referire la circumstanțele cauzei, a

reținut că prima instanță corect a interpretat circumstanțele cauzei și just a aplicat

normele de drept material și procedural, adoptînd o soluție legală și întemeiată.

A stabilit că instanța de fond corect a apreciat că prin decizia nr.40/11 din 24

aprilie 2014, s-a decis elaborarea planului geometric în scopul formării unui bun

imobil circa 2 ha în sectorul maternității, pentru construcția unei mănăstiri de

bărbați, în acest sens chiar dacă bunul a fost format, dreptul exclusiv de a hotărî

soarta bunului format aparține administrației publice locale.

La data de 02 august 2018, Eugeniu Șevciuc, conducătorul Comunității

religioase Mănăstirea Ortodoxă pe Stil Vechi „Schimbarea Domnului Nostru Isus

Hristos” a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, iar la data de 23

august 2018, a depus cererea de recurs concretizată, solicitând casarea deciziei din

03 mai 2018 a Curții de Apel Bălți cu emiterea unei noi decizii prin care cererea de

chemare în judecată să fie admisă.

În susținerea recursului recurentul a indicat dezacordul său cu hotărîrile

judecătorești. A menționat că instanțele de judecată corect au stabilit

circumstanțele de fapt și de drept, însă incorect le-au interpretat or, prevederile

art.151 Cod funciar sunt imperative nu permisive și urmau să fie îndeplinite de

autoritățile administrației publice locale.

În conformitate cu art.434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului atestă faptul că decizia din 03 mai 2018 a Curții de Apel

Bălți a fost expediată pentru cunoștință participanților la proces la 31 mai 2018

(f.d.67) fiind recepționată de către părți la data de 06 iunie 2018 (f.d.68, 69, 70),

respectiv recursul declarat la 02 august 2018 de Eugeniu Șevciuc, conducătorul

Comunității religioase Mănăstirea Ortodoxă pe Stil Vechi „Schimbarea Domnului

Nostru Isus Hristos”, se consideră depus în termenul prevăzut de lege.

În conformitate cu art.439 alin.(2), (3) Cod de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

3

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit,

admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin.(2).

Examinând admisibilitatea recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Eugeniu Șevciuc,

conducătorul Comunității religioase Mănăstirea Ortodoxă pe Stil Vechi

„Schimbarea Domnului Nostru Isus Hristos” este inadmisibil, din următoarele

considerente.

În conformitate cu art.432 Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți

la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art.433 lit.a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Eugeniu Șevciuc,

4

conducătorul Comunității religioase Mănăstirea Ortodoxă pe Stil Vechi

„Schimbarea Domnului Nostru Isus Hristos”, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu

soluția pronunțată de către instanțele ierarhic inferioare și nu redă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept

procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a

fi respins.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității constă în

verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art.432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei se precizează că, în contextul normelor procedurale

din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficientă

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art.432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art.130 Cod de procedură

civilă, însă din recursul declarat nu rezultă încălcarea flagrantă a regulilor de

apreciere a probelor.

Cît privește dreptul justițiabilului „de a fi auzit de o instanță”, garantat de art.

6 § 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, instanța notează că obligația

de a motiva o hotărîre judecătorească poate varia în funcție de natura deciziei în

cauză (a se vedea inter alia, Helle v.Finlanda, 19 decembrie 1997, parag.55;

Latourniere v.Franța, 10 decembrie 2002, parag.2; Hansen v.Norvegia, 2

octombrie 2014, parag.71-74). De fapt în concepția instanței europene, articolul 6 §

1 nu impune motivarea detaliată a deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-

se pe dispozițiile legale specificate, respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de

succes”, ceea ce s-a constat în cazul de față (a se vedea, mutatis mutandis,

Kukkonen vs Finlanda (nr.2), 13 ianuarie 2009, parag.24; Papaioannou vs Grecia,

2 iunie 2016, parag.45 sau Baydar vs Olanda, 24 aprilie 2018, parag.46).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Eugeniu Șevciuc, conducătorul

Comunității religioase Mănăstirea Ortodoxă pe Stil Vechi „Schimbarea Domnului

Nostru Isus Hristos”.

5

În conformitate cu art.art.270, 433 lit.a), 440 alin.(1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Eugeniu Șevciuc, conducătorul

Comunității religioase Mănăstirea Ortodoxă pe Stil Vechi „Schimbarea Domnului

Nostru Isus Hristos”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

6