3ra-98/21 — contestarea actului administrativ

3ra-98/21 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr.3ra-98/21

Prima instanță: Judecătoria Soroca, sediul Central (jud: P.Cocitov)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud: Al.Gheorghieș, A.Ciobanu, Eu.Bejenaru)

ÎNCHEIERE

10 februarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Maria Ghervas

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului depus de Elisaveta Andronic,

în cauza de contencios administrativ la acțiunea depusă de Elisaveta

Andronic împotriva Consiliului municipal Soroca, terț Diana Robu cu privire la

contestarea actului administrativ și obligarea de a vinde bunul imobil,

împotriva deciziei din 3 noiembrie 2020 a Curții de Apel Bălți, prin care a

fost respins apelul depus de Elisaveta Andronic împotriva hotărârii din 26 iunie

2019 a Judecătoriei Soroca, sediul Central,

c o n s t a t ă:

La data de 23 noiembrie 2018 Elisaveta Andronic a depus cerere de

chemare în judecată în ordinea contenciosului administrativ împotriva

Consiliului municipal Soroca cu privire la contestarea actului administrativ și

obligarea de a vinde bunul imobil.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că prin dispoziția din 29

noiembrie 1999 a primarului municipiului Soroca, i-a fost transmis în

proprietate sectorul de pământ de pe lângă casă cu suprafața de 700 m.p. și în

posesie și folosință sectorul de pământ cu suprafața de 1928 m.p.

Conform extrasului din Registrul bunurilor imobile din 4 aprilie 2019,

dânsa deține cu drept de proprietate bunurile imobile cu nr. cadastrale xxxx,

xxxx, xxxx și xxxx.

Totodată, potrivit hărții geometrice a bunurilor imobile și a planului

cadastral, garajul cu nr. cadastral xxxx este amplasat parțial pe terenul aferent

cu nr. cadastral xxxx, care potrivit certificatului din 4 aprilie 2019, eliberat de IP

,,Agenția Servicii Publice”, îl dețin cu drept de proprietate administrația publică

locală 68,65% și Diana Robu 31,35%, în baza Titlului de autentificarea a

dreptului deținătorului de teren din 21 mai 2018.

1

La rândul său, Diana Robu deține cu drept de proprietate și bunurile

imobile (casă de locuit și construcție accesorie) cu nr. cadastrale xxxx și xxxx,

înregistrate în baza procesului-verbal la licitație din 6 octombrie 2017.

Reclamanta a subliniat că la data de 11 octombrie 2017 a depus în adresa

Consiliului municipal Soroca o cerere cu privire la cumpărarea terenului aferent

casei de locuit din str. xxxx, or. xxxx, ce se află în proprietatea privată a unității

administrativ teritoriale, iar prin decizia nr. 33/26 din 4 octombrie 2018 a

Consiliului municipal Soroca a fost refuzat în vânzarea-cumpărarea terenului

aferent casei de locuit din str. Independenței 1.

Nefiind de acord cu decizia menționată, la data de 19 octombrie 2018

Elisaveta Andronic s-a adresat Consiliului municipal Soroca cu o cerere

prealabilă, solicitând anularea deciziei nr.33/26 din 4 octombrie 2018 și

comercializarea terenului aferent casei de locuit, însă fără careva rezultat, motiv

pentru care a fost depusă prezenta acțiune.

Elisaveta Andronic a solicitat inclusiv în urma concretizării acțiunii,

anularea deciziei nr.33/26 din 4 octombrie 2018 a Consiliului municipal Soroca

și obligarea Consiliului municipal Soroca de a vinde la preț normativ terenul cu

nr. cadastral xxxx cu suprafața de 0,1314 ha, aferent construcțiilor indicate în

actul de constatare și aferent unei părți din construcția xxxx, garaj.

Prin hotărârea din 26 iunie 2019 a Judecătoriei Soroca, sediul Central,

cererea de chemare în judecată depusă de Elisaveta Andronic a fost respinsă ca

neîntemeiată.

La data de 8 iulie 2019, în cadrul termenului de atac instituit de art. 232

alin. (1) Cod administartiv, Elisaveta Andronic a contestat-o cu apel, care la

data de 6 februarie 2020 a fost completat cu motivare, solicitând admiterea

apelului, casarea hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei hotărâri noi, prin

care acțiunea înaintată să fie admisă.

Prin încheierea din 13 octombrie 2020 a Curții de Apel Bălți, în cauza de

contencios administrativ enunțată, în proces, în calitate de terț a fost atras Diana

Robu.

Prin decizia din 3 noiembrie 2020 a Curții de Apel Bălți, a fost respins

apelul depus de Elisaveta Andronic împotriva hotărârii din 26 iunie 2019 a

Judecătoriei Soroca, sediul Central.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut ca întemeiată soluția

instanței de fond de constatare a legalității deciziei nr.33/26 din 4 octombrie

2018 a Consiliului municipal Soroca și respingere a acțiunii ca fiind

neîntemeiată, or, în conformitate cu art. 3 alin.(2) din Legea privind

administrația publică locală, autoritățile administrației publice locale

beneficiază de autonomie decizională, organizațională, gestionară și financiară,

au dreptul la inițiativă în tot ceea ce privește administrarea treburilor publice

locale, exercitîndu-și, în condiție legii, autoritatea în limitele teritoriului

administrat.

Respectiv, împuternicirea de a dispune de bunurile autorităților publice

locale revine consiliului local sau raional, după caz, iar instanța nu poate să își

2

aroge competența administrației publice locale, limitându-se la verificarea

respectării procedurii de emitere a deciziei și legalității acesteia, nu a

oportunității.

În speță, autoritatea publică exercitându-și dreptul discreționar, a luat în

considerare toate faptele relevante, precum și a dat un refuz ce corespunde

scopului acordat prin lege, or, după cum s-a constat în cadrul cercetării

judecătorești, actul contestat a fost emis în conformitate cu prevederile legale,

cu respectarea normelor de competență, iar careva temeiuri de declarare a

nulității acestuia, instanța de apel nu a constatat.

Pe cale de consecință, instanța de apel a respins argumentele părții

apelante, precum că Regulamentul cu privire la vânzarea-cumpărarea terenurilor

aferente aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.1423 din 16 decembrie 2008 nu

reglementează în mod expres că autoritățile publice locale ar avea competența

de a refuza în cumpărarea-vânzarea terenurilor aflate în proprietate privată prin

decizia Consiliului, or, această prerogativă îi revine Consiliului local prin

prisma prevederilor Legii nr.436 din 28 decembrie 2006 privind administrația

publică locală, iar soluția primei instanțe fiind rezultatul unei interpretări

corecte a normelor de drept material, cu aprecierea juridică cuvenită a probelor.

La rândul său, nu au putut fi reținute nici argumentele apelantei precum

că cererea de vânzare a terenului aferent casei de locuit urma să fie admisă de

către Primăria municipiului Soroca luându-se în considerație că pe terenul dat

au fost efectuate construcții, or, în cadrul cercetării judecătorești s-a constatat cu

certitudine că lotul respectiv de teren a fost oferit reclamantei în folosință

temporară, fiindu-i comunicat faptul că pe terenul respectiv se interzice

amplasarea oricăror obiecte care pot schimba indicii acestei zone (alunecări de

teren) și despre faptul că în caz de necesitate va fi obligată să restituie terenul.

Prin urmare efectuarea construcției cu nr.cadastral xxxx, mod de folosință

garaj, pe terenul respectiv, este rezultatul neglijenței comise din partea apelantei

în exercitarea drepturilor de folosință a terenului proprietate privată a unității

administrativ teritoriale.

În susținerea opiniei enunțate, s-a reținut că potrivit prevederilor Codului

civil, atributul folosință constituie prerogativa în baza căreia titularul poate

folosi bunurile imobile care formează obiectul proprietății, dobândind fructele și

veniturile pe care aceste bunuri au aptitudinea de a le produce, fără a-i fi oferită

posibilitatea de a întreprinde acte de dispoziție materială sau juridică asupra

bunului transmis în folosință temporală, iar acest fapt nu poate duce în mod

automat la dobândirea dreptului de proprietate, în speță prin obligarea autorității

publice de a-și înstrăina bunurile imobile aflate în proprietatea privată a

acestuia, întrucât aceasta ar constitui o ingerință inadmisibilă în dreptul de

proprietate.

Tot aici urmează de reținut că construcția cu nr.cadastral xxxx terenul

aferent al căreia solicită a fi obligat intimatul să i-l vândă, este o construcție

neautorizată fapt ce se confirmă de Actul de constatare nr.18-014 din 3

decembrie 2018 eliberat de SRL ,,Imsercon”.

3

Invocând ilegalitatea hotărârii din 26 iunie 2019 a Judecătoriei Soroca,

sediul Central și a deciziei din 3 noiembrie 2020 a Curții de Apel Bălți, la data

de 26 noiembrie 2020, Elisaveta Andronic le-a contestat cu recurs preliminar,

care ulterior la data de 24 decembrie 2020 (conform plicului poștal) a fost

completat cu motivare, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a

deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei

decizii noi, de admitere integrală a acțiunii, în sensul formulat.

În susținerea recursului s-au indicat motivele de drept și de fapt invocate

în cererea de chemare în judecată și în cererea de apel motivată anexate la dosar,

suplimentar invocându-se că decizia nr.33/26 din 4 octombrie 2018 este ilegală,

or, potrivit pct. 6 din Regulamentul cu privire la vânzarea-cumpărarea

terenurilor aferente aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.1423 din 16

decembrie 2008, vânzarea terenurilor din domeniul privat al unității

administrativ teritoriale se efectuează de către autoritățile administrației publice

locale. În decizie se va indica numărul cadastral, suprafața și adresa terenului.

La rândul său, conform pct. 13 din același Regulament stipulează expres

că pentru vînzarea-cumpărarea terenurilor aferente din domeniul privat al

unității administrativ-teritoriale, cumpărătorul depune pe numele primarului din

localitate în care este amplasată terenul o cerere de model indicat în anexa nr. 1

la prezentul regulament. La cerere se anexează: 1) Planul cadastral al terenului,

în original, eliberat de oficiul cadastral teritorial sau de o firmă licențiată, cu

indicarea suprafeței, numărului cadastral și adresei terenului sau copia

autentificată a acestuia. 2) Extrasul din registrul bunurilor imobile; 3)

Contractul de arendă asupra terenului aferent, după caz. Iar potrivit pct. 15 la

prezentarea cererii și a documentelor, primarul este obligat să le înregistreze și,

în termen de 30 de zile din data depunerii cererii, să efectueze următoarele

acțiuni de pregătire a materialelor pentru decizia consiliului local; Să examineze

posibilitatea vînzării terenului aferent solicitat, cu suprafața indicată în planul

cadastral. Să înștiințeze, în scris, proprietarii terenurilor adiacente despre

stabilirea hotarelor comune ale terenului aferent în legătură cu privatizarea lui;

Să completeze borderoul de calcul al prețului de vînzare-cumpărare; Să

întocmească, în patru exemplare, proiectul contractului de vînzare-cumpărare a

terenului aferent Să prezinte consiliului local documentele necesare pentru

adoptarea deciziei privind vînzarea terenului.

În concluzie s-a invocat faptul că din conținutul normelor legale sus citate

nu se constată careva reglementări care ar stipula în mod expres că autoritățile

publice locale au competența de a refuza cumpărarea-vânzarea terenurilor aflate

în proprietate privată prin pecizia Consiliului, motiv pentru care instanțele de

judecată s-au eschivat de la exercitarea obligației impusă prin lege, de înfăptuire

a actului de justiție, au examinat superficial circumstanțele cauzei, nu au intrat

în esența litigiului și nu au apreciat toate circumstanțele și probele existente ale

cauzei, pronunțând hotărâri neîntemeiate de respingere a acțiunii.

4

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018, a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova, care în conformitate cu art. 257 alin. (1) Cod administrativ

a intrat în vigoare la 1 aprilie 2019.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile

de contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod

se vor examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod,

conform prevederilor prezentului cod.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

În conformitate cu art. 244 alin.(1) Cod administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs. Potrivit art. 245 alin. (1) și (2) Cod administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se

prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea

deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs,

motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că decizia instanței de apel a fost adoptată la

data de 3 noiembrie 2020 (f.d.105) și recepționată de către recurenta Elisaveta

Andronic la data de 15 decembrie 2020 (f.d.130).

Astfel, atât recursul depus la data de 26 noiembrie 2020 (f.d.119) cât și

motivarea acestuia depusă la data de 24 decembrie 2020 sunt în termen.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Elisaveta Andronic

în raport cu materialele cauzei, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil.

În motivarea concluziei enunțate se rețin următoarele argumente.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă

de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin.

(2) din art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în

cazurile enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului

administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe

temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept

exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

5

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un

eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu

doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după

caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în

fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă

ale reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma

„motivarea recursului” de la art. 245 alin.(2) din Codul administrativ. În

consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării

testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea

recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței

judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea

uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel,

motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de

admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât

prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură

în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei,

pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea

a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor

ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel,

conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de

atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept și nu chestiuni de fapt,

pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

6

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

declara inadmisibil recursul depus de Elisaveta Andronic.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

dispune:

Recursul depus de Elisaveta Andronic, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Maria Ghervas

Nina Vascan

7