3ra-591/19 — contestarea actului administrativ

3ra-591/19 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

dosarul nr.3ra-591/19

prima instanță: Judecătoria Soroca, sediul central (judecătorul: Gh. Purici)

instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (judecătorii: A. Toderaș, S. Șleahtițki, E. Bejenaru)

ÎNCHEIERE

29 mai 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele completului, judecătorul Mariana Pitic

judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de către Tatiana Zabulica,

reprezentată de avocatul Victor Felișcan,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă

de către Tatiana Zabulica împotriva Primăriei municipiului Soroca și Consiliului

municipal Soroca cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 11 decembrie 2018 a Curții de Apel Bălți prin care a fost

respins apelul declarat de către Tatiana Zabulica și a fost menținută hotărârea din

1 martie 2018 a Judecătoriei Soroca, sediul central,

constată:

La 11 decembrie 2017 Tatiana Zabulica a depus cerere de chemare în judecată

concretizată la 17 ianuarie 2018 împotriva Primăriei municipiului Soroca și

Consiliului municipal Soroca cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că soțul ei Mihail Zabulica, în baza

contractului de vânzare-cumpărare din 8 ianuarie 1985, ulterior înregistrat la Oficiul

Cadastral Soroca, a procurat de la Maria Ciubovscaia casa de locuit și anexele

amplasate pe un sector de teren cu suprafața de 600 m.p. situate în or. xxxxxx

str. xxxxx nr. xx, în prezent str. xxxxxxxx nr. xx.

A susținut că în baza deciziei Consiliului orășenesc Soroca din

30 octombrie 2003 cu nr. 4/22, Tatianei Zabulica i-a fost repartizat în proprietate

privată pământ cu o suprafață totală de 0,0575 ha, fapt ce rezultă din titlul de

autentificare a dreptului deținătorului de teren cu numărul cadastral xxxxxxx.

Prin urmare a considerat, că suprafață totală de 0,0575 ha este mai mica decât

cea pe care a folosit-o după procurarea bunului imobil în baza contractului de vânzare-

cumpărare din 8 ianuarie 1985 și la 16 august 2017 a depus către Consiliul municipal

Soroca, cerere prealabilă solicitând, abrogarea parțială a deciziei Consiliului din

30 octombrie 2003 nr. 4/22, anexei și dispoziția primarului or. Soroca din

21 martie 2005 nr. 61, emiterea deciziei prin care să fie transmis în proprietate privată

sectorul de pământ cu suprafața totală de 0.0600 ha, trecut în Registrul cadastral al

1

deținătorilor de terenuri deținut de autoritate, eliberarea Tatianei Zabulica titlului de

autentificare a dreptului asupra pământului cu suprafața totală de 0.0600 ha.

Însă, prin decizia Consiliului municipal Soroca din 27 octombrie 2017

nr. 24/19, recepționată de Tatiana Zabulica la 13 noiembrie 2017, solicitările în

anularea titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren eliberat la 23 martie

2005 cu nr. cadastral xxxxxx au fost respinse.

În opinia reclamantei, decizia enunțată contravine legislației în vigoare, din

motiv că fost adoptată cu încălcarea procedurii stabilite și nu este motivată.

A susținut că conform contractului de vânzare-cumpărare din 8 ianuarie 1985,

ea împreuna cu soțiul Mihail Zabulica care a decedat la 12 ianuarie 2008, au dobândit

dreptul de proprietate asupra casei și anexelor amplasate pe un sector de pământ cu

suprafața de 600 m.p. și respectiv sunt în drept a pretinde transmiterea în proprietate

a sectorului cu suprafața indicată în contract, pentru care a fost achitat impozitul pe

imobil pentru folosirea terenului dat cu suprafața de 620 m.p.

Reclamanta Tatiana Zabulica a solicitat, constatarea ilegalității și anularea

deciziei Consiliului municipal Soroca din 27 octombrie 2017 nr. 24/19 cu privire la

refuzarea anulării titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren eliberat la

23 martie 2005 cu nr. cadastral xxxxxx, anularea dispoziției primarului orașului

Soroca din 21 martie 2005 cu nr. 61 prin care s-a repartizat în proprietate privată

Tatianei Zabulica teren cu suprafața totală de 0,0575 ha, anularea parțială a deciziei

Consiliului orășenesc Soroca din 30 octombrie 2003 nr. 4/22, a obliga Consiliul

orășenesc Soroca să emită decizia prin care să fie transmis în proprietate privată

Tatianei Zabulica sectorul de pământ cu suprafața de 0,0600 ha și trecut în Registrul

cadastral al deținătorilor de terenuri de la autoritatea publică locală.

Prin hotărârea din 1 martie 2018 a Judecătoriei Soroca, sediul central, acțiunea

a fost respinsă ca neîntemeiată.

Invocând ilegalitatea acestei hotărâri, la 7 martie 2018 Tatiana Zabulica a

declarat apel, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii instanței de fond și

emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea înaintată să fie admisă.

Prin decizia din 11 decembrie 2018 a Curții de Apel Bălți a fost respins apelul

declarat de Tatiana Zabulica și menținută hotărârea din 1 martie 2018 a Judecătoriei

Soroca, sediul central.

Pentru a ajunge la această concluzie instanța de apel a stabilit că prima instanță

a determinat corect raportul juridic litigios, iar circumstanțele importante pentru

soluționarea cauzei au fost stabilite și elucidate pe deplin.

Instanța de apel a reținut că potrivit înscrisurilor prezentate de către reclamantă

s-a constatat că în perioada anilor 1991-1998 soțul ei, Mihail Zabulica a achitat

impozitul pe imobil, pentru folosirea terenului de pe lîngă casă cu suprafața de

620 m.p, însă aceasta nu este un temei pentru atribuirea reclamantei în proprietate

privată a terenului aferent casei cu suprafața de 0,060 ha, deoarece sunt date

contradictorii cu cele din contractul de vânzare-cumpărare din 08 ianuarie 1985, iar

suprafața reală a terenului a fost stabilită în cadrul înregistrării primare masive și la

momentul eliberării titlului de proprietate careva pretenții la suprafața terenului nu au

fost înaintate de către Tatiana Zabulica.

Totodată a mai evidențiat că argumentul Tatianei Zabulica precum că prin

decizia din 27 octombrie 2017 nr. 24/19 Consiliului orășenesc Soroca nu s-a expus

asupra cerinței de abrogare parțială a deciziei Cosniliului orășenesc Soroca nr. 4/22

2

din 30 octombrie 2003, anexei și dispoziției primarului or. Soroca, instanța de apel la

considerat neîntemeiat și temeiuri pentru anularea deciziei date instanța nu a constatat.

În susținerea poziției sale, instanța de apel a menționat că în cererea prealabilă,

și în cererea de chemare în judecată Tatiana Zabulica a solicitat anularea dispoziției

primarului or. Soroca prin care s-a repartizat în proprietate privată pământ cu

suprafața totală de 0,0575 ha, s-a eliberat titlul de autentificare a dreptului

deținătorului de teren cu suprafața totală de 0,0600 ha Tatianei Zabulica, ceea ce

presupune anularea titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren eliberat.

La 20 martie 2019 (prin intermediul oficiului poștal), Tatiana Zabulica,

reprezentată de avocatul Victor Felișcan a depus recurs împotriva deciziei instanței

de apel din 11 decembrie 2018, solicitând casarea acesteia și pronunțarea unei noi

hotărâri prin care cererea de chemare în judecată depusă să fie admisă.

Recurenta a menționat că instanțele de judecată la examinarea cauzei, au încălcat

flagrant prevederile art. 15 din Constituția Republicii Moldova care consacră

„Cetățenii Republicii Moldova beneficiază de drepturile și de libertățile consacrate

prin Constituție și prin alte legi și au obligațiile prevăzute de acestea”, în coroborare

cu art. 11 din Codul Funciar al Republicii Moldova.

Totodată, a punctat că soluția instanțelor reprezintă un abuz și o gravă încălcare

a drepturilor constituționale a reclamantai care a pretins la un drept consfințit în legea

organică.

A menționat că admiterea acțiunii nu presupune anularea titlului de proprietate

fiindcă pretenția Tatianei Zabulica a fost de majorare a suprafeței terenului, însă

instanța de apel nu a ținut cont de cerințele din cererea prealabilă.

A reținut că instanța de apel a interpretat în mod eronat normele legale relevante

speței.

Examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului, completul specializat

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție menționează următoarele.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod intră

în vigoare la 1 aprilie 2019.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în

contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea

în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Prin urmare, completul specializat în cauze de contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

va aprecia condițiile de admisibilitate a recursului în conformitate cu prevederile art.

258 alin. (3) din Codul administrativ, adică conform reglementărilor anterioare

intrării în vigoare a Codului administrativ.

3

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul

se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Materialele cauzei atestă că, decizia instanței de apel a fost pronunțată la

11 decembrie 2018 (f.d.138-146), fiind expediată în adresa părților la

18 ianuarie 2019 fapt condirmat prin scrisoare de însoțire a Curții de Apel Bălți

nr.1113 (f.d.147), a fost recepționată de către Tatiana Zabulica la 24 ianuarie 2018

(f.d.150) și de avocatul Victor Felișcan la 25 ianuarie 2018 (f.d.149).

Astfel, instanța de recurs consideră că Tatiana Zabulica, reprezentată de avocatul

Victor Felișcan s-a conformat prevederilor legale și a depus recursul la 20 martie 2019

(prin intermediul oficiului poștal), în termen. (f.d.153-161)

Examinând temeiurile recursului depus de către Tatiana Zabulica, reprezentată

de avocatul Victor Felișcan, în raport cu materialele cauzei civile, completul

specializat în cauzele de contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 Cod de procedură

civilă, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată

irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 Cod de procedură civilă și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

În conformitate cu art. 433 lit. c) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care, persoana care a înaintat recursul nu este în

drept să-l declare.

În conformitate cu art. 75 alin.(1) Cod de procedură civilă, reprezentarea în

instanță judecătorească în proces civil, persoanele fizice își pot apăra interesele

personal, prin avocat sau avocat stagiar. Participarea personală în proces nu face ca

persoana fizică să decadă din dreptul de a avea avocat.

În conformitate cu art. 80 alin. (7) Cod de procedură civilă, împuternicirile date

avocatului sau avocatului stagiar se atestă printr-un mandat, eliberat de reprezentat și

certificat de avocat.

Totodată, art. 81 Cod de procedură civilă stabilește că, împuternicirea de

reprezentare în judecată acordă reprezentantului dreptul de a exercita în numele

reprezentatului toate actele procedurale, cu excepția dreptului de a semna cererea și

de a o depune în judecată, de a recurge la arbitraj pentru soluționarea litigiului, de a

renunța total sau parțial la pretențiile din acțiune, de a majora sau reduce cuantumul

acestor pretenții, de a modifica temeiul sau obiectul acțiunii, de a o recunoaște, de a

recurge la mediere, de a încheia tranzacții, de a intenta acțiune reconvențională, de a

transmite împuterniciri unei alte persoane, de a ataca hotărârea judecătorească, de a-i

schimba modul de executare, de a amâna sau eșalona executarea ei, de a prezenta un

titlu executoriu spre urmărire, de a primi bunuri sau bani în temeiul hotărârii

judecătorești, drept care trebuie menționat expres, sub sancțiunea nulității, în procura

eliberată reprezentantului persoanei juridice sau în mandatul eliberat avocatului.

Conform pct. 8 din hotărârea Guvernului nr. 158 din 28 februarie 2013 cu privire

la aprobarea formularului și modului de utilizare a mandatului avocatului și al

avocatului stagiar, împuternicirile avocatului și ale avocatului stagiar în procesul

4

civil, stabilite conform art. 81 Codul de procedură civilă, trebuie consemnate pe

verso-ul mandatului sa-u după caz, în procura întocmită la cererea clientului, în mod

stabilit de lege.

Din materialele dosarului s-a stabilit că, la 20 martie 2019, Tatiana Zabulica,

reprezentată de avocatul Victor Felișcan, a contestat cu recurs decizia insatnței de apel

din 11 decembrie 2018. (f.d.153-161)

Colegiul reține că pe tot parcursul examinării cauzei, din momentul depunerii

cererii de chemare în judecată și până la depunerea recursului, avocatul Victor

Felișcan a acționat ca reprezentantul Tatianei Zabulica, conform mandatului seria MA

nr. 1179058 din 11 decembrie 2017 (f.d.18), eliberat în baza de procură. (f.d.16)

Conform pct. 2 din hotărârea Guvernului nr. 158 din 28 februarie 2013 cu privire

la aprobarea formularului și modului de utilizare a mandatului avocatului, formularul

mandatului avocatului și al avocatului stagiar sunt documente de strictă evidență, care

confirmă împuternicirile acestora în instanța de judecată.

Iar, conform pct. 6 alin. 2 lit. a) din aceiași hotărâre pe verso-ul formularului

mandatului obligatoriu se inserează împuternicirile avocatului și semnătura clientului.

Dacă se întocmește o procură, avocatul s-au avocatul stagiar va nota pe verso-ul

mandatului textul „Conform procurii anexate” și va semna în locul clientului.

Colegiul constată la caz că, la data depunerii recursului de către avocatul Victor

Felișcan în interesele Tatianei Zabulica, mandatul ultimului cu seria MA nr. 1179058

din 11 decembrie 2017 eliberat în baza procurii din 1 octombrie 2015 nr.8741 anexată

la dosar (f.d.16), fiind valabilă pe termen de 3 ani, la 1 octombrie 2018, a expirat.

Colegiul reține că valabilitatea mandatului emis în baza procurii, încetează odată

cu expirarea termenului de valabilitate a procurii, iar pentru reprezentarea intereselor

în instanța de judecată în baza unei noi procuri, urmează a fi eliberat un nou mandat

avocațial.

Pe când, în speță se atestă că la momentul depunerii cererii de recurs la

20 martie 2019, avocatul Victor Felișcan nu dispunea de drepturi și împuterniciri din

partea Tatianei Zabulica, or, mandatul avocațial seria MA nr. 1179058 a expirat la

1 octombrie 2018, iar un nou mandat nu a fost anexat la cererea de recurs.

Aici, Colegiul menționează că Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în

practica sa constantă, a statuat că le revine autorităților naționale, în primul rând,

sarcina de a interpreta și de a aplica normele de natură procedurală, totuși un

formalism excesiv în aplicarea acestora se poate dovedi contrar art. 6 &1 din

Convenție, atunci când aceasta se face în detrimentul uneia dintre părți (cauza

Sovtransavto Holding c. Ucrainei nr. 48.553/99, pct. 81), din care considerente

consideră necesar de a explica anumite chestiuni, care au dus la emiterea unei

asemenea soluții.

La fel, în cauza Stone Court Shipping SA c. Spaniei din 28 octombrie 2003,

Înalta Curte a menționat că reglementarea privind formalitățile și termenele ce trebuie

respectate este menită să asigure buna administrare a justiției și respectul principiului

securității juridice, cei interesați trebuie să se poată aștepta ca aceste reguli să fie puse

în aplicare.

Curtea Constituțională în hotărârea nr. 3 din 10 februarie 2011 a constatat că în

garantarea dreptului fiecărei persoane la apărare și la asistență juridică calificată,

statul promovează politicile care asigură această garanție, instituind pârghiile prin

5

care asistența juridică calificată în instanțele judecătorești să fie asigurată de către

avocați.

Instituirea restricțiilor asupra reprezentării judiciare nu contravine normelor

constituționale și celor internaționale, precum și regulilor generale ale unei societăți

democratice.

Astfel, reieșind din considerentele menționate, și având în vedere că recursul este

depus de o persoană ce nu era în drept să-l declare, completul specializat în cauze de

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul depus de

către Tatiana Zabulica, reprezentată de avocatul Victor Felișcan, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art.193, 195, 230 și 258 alin. (3) din Codul administrativ și

art. 270, art. 440, 431 alin.(2), art. 433 lit. c) Cod de procedură civilă, completul

specializat în cauze de contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se declară inadmisibil recursul depus de către Tatiana Zabulica, reprezentată de

avocatul Victor Felișcan.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Mariana Pitic

judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

6