3ra-1392/17 — obligarea de a soluționa cererea de atribuire a terenului

prima instanță: M. Soficiuc dosarul nr. 3ra-1392/17

instanța de apel: S. Procopciuc, E. Grumeza, A. Garbuz

ÎNCHEIERE

13 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iuliana Oprea

Ion Druță

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

P. F. Diodoros Mitropolit primat al Chișinăului și Întregii Moldove, Șevciuc

Eugeniu

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a P. F. Diodoros Mitropolit

Primat al Chișinăului și Întregii Moldove, Șevciuc Eugeniu împotriva Consiliului

orășenesc Soroca cu privire la obligarea de a soluționa cererea de atribuire a

terenului

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 8 august 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de P. F. Diodoros Mitropolit Primat al Chișinăului și

Întregii Moldove, Șevciuc Eugeniu și menținută hotărârea Judecătoriei Soroca din

28 februarie 2017, prin care acțiunea a fost respinsă

constată:

La 20 ianuarie 2017, P. F. Diodoros Mitropolit Primat al Chișinăului și

Întregii Moldove, Șevciuc Eugeniu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Verei Țurcanu cu privire la obligarea de a soluționa cererea de atribuire

a terenului.

În motivarea acțiunii a invocat că în anul 2014 a depus cerere către Consiliul

orășenesc Soroca, prin care a solicitat atribuirea terenului pentru construcția unei

Mănăstiri, în temeiul art. 16 Cod funciar.

Comunică că la 24 aprilie 2014, Consiliul orășenesc Soroca a decis

elaborarea planului geometric în scopul formării unui imobil circa 2 ha în sectorul

maternității, pentru construcția unei Mănăstiri pentru bărbați.

Astfel, la 12 mai 2016 a depus cerere către Consiliul orășenesc Soroca, prin

care a solicitat atribuirea terenului respectiv, iar la 20 iunie 2016 a primit răspuns

precum că cererea va fi discutată la ședința ordinară a Consiliului orășenesc.

1

Relevă că la 25 august 2016 a avut loc ședința Consiliului orășenesc, dar

proiectul de decizie privind atribuirea terenului pentru construcția Mănăstirii nu a

fost votat.

Susține că la 5 octombrie 2016 a depus repetat către Consiliul or. Soroca

cerere prealabilă prin care a solicitat soluționarea chestiunii abordate întru evitarea

cheltuielilor nejustificate de judecată.

Drept urmare, la 25 decembrie 2016 a primit răspuns de la primarul

or. Soroca prin care a fost informat că chestiunea abordată a fost expusă la ședința

Consiliului orășenesc din 30 noiembrie 2016, avizul comisiei a fost negativ,

deoarece nu a întrunit numărul necesar de voturi.

Afirmă că la răspuns au fost anexate și proiectul de decizie propus pentru

votare consiliului, pct. 2 din anexă al căreia prevedea includerea în lista bunurilor

imobile proprietatea publică domeniul privat al terenului cu numărul cadastral

XXXXX, cu suprafața de 1,5106 ha pentru construcția mănăstirii.

Mai indică că din extrasul procesului-verbal rezultă că 18 consilieri prezenți

la ședința s-au abținut de la votare, astfel nu este clară poziția lor vis-a-vis de

problemă, adică s-au eschivat de la examinarea cererii, deși decizia integral a fost

votată unanim de cei 22 consilieri prezenți.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 15/1 Codul funciar, art.10

din Legea privind libertatea de conștiință, de gândire și de religie, art. 10 alin. (1),

12, alin (3) din Legea privind statutul alesului local, art. art. 5, 6 și 16 din Legea

contenciosului administrativ nr.793-XIV din 10 februarie 2000 și art. 278 CPC.

Solicită admiterea acțiunii, obligarea Consiliului orășenesc Soroca de a

soluționa cererea de atribuire a terenului cu numărul cadastral XXXXX Mănăstiri

Ortodoxe pe stil Vechi „Schimbarea la față a Domnului Nostru Isus Hristos” din

or. Soroca prin modificarea deciziei nr. 14/30 din 30 noiembrie 2016 în

corespundere cu proiectul propus de primar.

Prin hotărârea Judecătoriei Soroca din 28 februarie 2017 acțiunea a fost

respinsă.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 8 august 2017 a fost respins apelul

declarat de P. F. Diodoros Mitropolit Primat al Chișinăului și Întregii Moldove,

Șevciuc Eugeniu și menținută hotărârea Judecătoriei Soroca din 28 februarie 2017.

La 24 octombrie 2017, P. F. Diodoros Mitropolit Primat al Chișinăului și

Întregii Moldove, Șevciuc Eugeniu a declarat recurs împotriva deciziei Curții de

Apel Bălți din 8 august 2017, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei

instanței de apel și hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri prin care

acțiunea să fie admisă.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, menționând

că nu este de acord cu constatările instanței de apel precum că dânsul urma să se

adreseze cu cererea de chemare în judecată privind atribuirea terenului și nu

obligarea soluționării cererii de atribuire a terenului și modificarea deciziei

consiliului, deoarece cerința care este înaintată este o solicitare de a obliga pârâtul

să emită un act administrativ.

2

Afirmă că a formulat astfel de cerință reieșind din faptul că Primăria

or. Soroca i-a soluționat cererea pozitiv, introducând în proiectul de decizie

nr. 14/30 din 30 noiembrie 2016 terenul cu numărul cadastral XXXXX cu

suprafața de 1,5106 ha, prin care i-ar fi repartizat terenul respectiv pentru

construcția Mănăstirii.

În opinia recurentului esența cerințelor este aceiași, deoarece prin solicitarea

sa, dânsul a cerut repartizarea terenului și nu altceva.

Consideră că nici instanța de fond și nici cea de apel nu au examinat esența

problemei, ci s-au pronunțat formal respingându-i cererea.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată

în adresa părților la 28 august 2017, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 54), care a fost recepționată de recurent la 30 august 2017, fapt ce se atestă

prin avizul de recepție (f. d. 56).

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 8 august 2017, în

termenul legal.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de P. F. Diodoros

Mitropolit Primat al Chișinăului și Întregii Moldove, Șevciuc Eugeniu nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

3

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul

declarat de P. F. Diodoros Mitropolit Primat al Chișinăului și Întregii Moldove,

Șevciuc Eugeniu, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de P. F. Diodoros Mitropolit Primat al Chișinăului și

Întregii Moldove, Șevciuc Eugeniu ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

dispune:

Recursul declarat de P. F. Diodoros Mitropolit Primat al Chișinăului și

Întregii Moldove, Șevciuc Eugeniu se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecători Iuliana Oprea

Ion Druță

4