3ra-1392/17 — obligarea de a soluționa cererea de atribuire a terenului
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- obligarea de a soluţiona cererea de atribuire a terenului
- Temei legal
- Temeiurile declarării recursului
3ra-1392/17 — obligarea de a soluționa cererea de atribuire a terenului (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
prima instanță: M. Soficiuc dosarul nr. 3ra-1392/17
instanța de apel: S. Procopciuc, E. Grumeza, A. Garbuz
ÎNCHEIERE
13 decembrie 2017 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu
Judecătorii Iuliana Oprea
Ion Druță
examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de
P. F. Diodoros Mitropolit primat al Chișinăului și Întregii Moldove, Șevciuc
Eugeniu
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a P. F. Diodoros Mitropolit
Primat al Chișinăului și Întregii Moldove, Șevciuc Eugeniu împotriva Consiliului
orășenesc Soroca cu privire la obligarea de a soluționa cererea de atribuire a
terenului
împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 8 august 2017, prin care a fost
respins apelul declarat de P. F. Diodoros Mitropolit Primat al Chișinăului și
Întregii Moldove, Șevciuc Eugeniu și menținută hotărârea Judecătoriei Soroca din
28 februarie 2017, prin care acțiunea a fost respinsă
constată:
La 20 ianuarie 2017, P. F. Diodoros Mitropolit Primat al Chișinăului și
Întregii Moldove, Șevciuc Eugeniu a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Verei Țurcanu cu privire la obligarea de a soluționa cererea de atribuire
a terenului.
În motivarea acțiunii a invocat că în anul 2014 a depus cerere către Consiliul
orășenesc Soroca, prin care a solicitat atribuirea terenului pentru construcția unei
Mănăstiri, în temeiul art. 16 Cod funciar.
Comunică că la 24 aprilie 2014, Consiliul orășenesc Soroca a decis
elaborarea planului geometric în scopul formării unui imobil circa 2 ha în sectorul
maternității, pentru construcția unei Mănăstiri pentru bărbați.
Astfel, la 12 mai 2016 a depus cerere către Consiliul orășenesc Soroca, prin
care a solicitat atribuirea terenului respectiv, iar la 20 iunie 2016 a primit răspuns
precum că cererea va fi discutată la ședința ordinară a Consiliului orășenesc.
1
Relevă că la 25 august 2016 a avut loc ședința Consiliului orășenesc, dar
proiectul de decizie privind atribuirea terenului pentru construcția Mănăstirii nu a
fost votat.
Susține că la 5 octombrie 2016 a depus repetat către Consiliul or. Soroca
cerere prealabilă prin care a solicitat soluționarea chestiunii abordate întru evitarea
cheltuielilor nejustificate de judecată.
Drept urmare, la 25 decembrie 2016 a primit răspuns de la primarul
or. Soroca prin care a fost informat că chestiunea abordată a fost expusă la ședința
Consiliului orășenesc din 30 noiembrie 2016, avizul comisiei a fost negativ,
deoarece nu a întrunit numărul necesar de voturi.
Afirmă că la răspuns au fost anexate și proiectul de decizie propus pentru
votare consiliului, pct. 2 din anexă al căreia prevedea includerea în lista bunurilor
imobile proprietatea publică domeniul privat al terenului cu numărul cadastral
XXXXX, cu suprafața de 1,5106 ha pentru construcția mănăstirii.
Mai indică că din extrasul procesului-verbal rezultă că 18 consilieri prezenți
la ședința s-au abținut de la votare, astfel nu este clară poziția lor vis-a-vis de
problemă, adică s-au eschivat de la examinarea cererii, deși decizia integral a fost
votată unanim de cei 22 consilieri prezenți.
Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 15/1 Codul funciar, art.10
din Legea privind libertatea de conștiință, de gândire și de religie, art. 10 alin. (1),
12, alin (3) din Legea privind statutul alesului local, art. art. 5, 6 și 16 din Legea
contenciosului administrativ nr.793-XIV din 10 februarie 2000 și art. 278 CPC.
Solicită admiterea acțiunii, obligarea Consiliului orășenesc Soroca de a
soluționa cererea de atribuire a terenului cu numărul cadastral XXXXX Mănăstiri
Ortodoxe pe stil Vechi „Schimbarea la față a Domnului Nostru Isus Hristos” din
or. Soroca prin modificarea deciziei nr. 14/30 din 30 noiembrie 2016 în
corespundere cu proiectul propus de primar.
Prin hotărârea Judecătoriei Soroca din 28 februarie 2017 acțiunea a fost
respinsă.
Prin decizia Curții de Apel Bălți din 8 august 2017 a fost respins apelul
declarat de P. F. Diodoros Mitropolit Primat al Chișinăului și Întregii Moldove,
Șevciuc Eugeniu și menținută hotărârea Judecătoriei Soroca din 28 februarie 2017.
La 24 octombrie 2017, P. F. Diodoros Mitropolit Primat al Chișinăului și
Întregii Moldove, Șevciuc Eugeniu a declarat recurs împotriva deciziei Curții de
Apel Bălți din 8 august 2017, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei
instanței de apel și hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri prin care
acțiunea să fie admisă.
În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, menționând
că nu este de acord cu constatările instanței de apel precum că dânsul urma să se
adreseze cu cererea de chemare în judecată privind atribuirea terenului și nu
obligarea soluționării cererii de atribuire a terenului și modificarea deciziei
consiliului, deoarece cerința care este înaintată este o solicitare de a obliga pârâtul
să emită un act administrativ.
2
Afirmă că a formulat astfel de cerință reieșind din faptul că Primăria
or. Soroca i-a soluționat cererea pozitiv, introducând în proiectul de decizie
nr. 14/30 din 30 noiembrie 2016 terenul cu numărul cadastral XXXXX cu
suprafața de 1,5106 ha, prin care i-ar fi repartizat terenul respectiv pentru
construcția Mănăstirii.
În opinia recurentului esența cerințelor este aceiași, deoarece prin solicitarea
sa, dânsul a cerut repartizarea terenului și nu altceva.
Consideră că nici instanța de fond și nici cea de apel nu au examinat esența
problemei, ci s-au pronunțat formal respingându-i cererea.
În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de
2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.
Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată
în adresa părților la 28 august 2017, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire
(f. d. 54), care a fost recepționată de recurent la 30 august 2017, fapt ce se atestă
prin avizul de recepție (f. d. 56).
Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a
declarat recursul împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 8 august 2017, în
termenul legal.
Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este
inadmisibil din considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces
sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate
sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele
indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în
măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii
sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către
instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la
încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de P. F. Diodoros
Mitropolit Primat al Chișinăului și Întregii Moldove, Șevciuc Eugeniu nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural
de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai
asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea
deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
3
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura
admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile
trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate
în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea
de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul
declarat de P. F. Diodoros Mitropolit Primat al Chișinăului și Întregii Moldove,
Șevciuc Eugeniu, asemenea aspecte nu se regăsesc.
Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
considera recursul declarat de P. F. Diodoros Mitropolit Primat al Chișinăului și
Întregii Moldove, Șevciuc Eugeniu ca inadmisibil.
În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție
dispune:
Recursul declarat de P. F. Diodoros Mitropolit Primat al Chișinăului și
Întregii Moldove, Șevciuc Eugeniu se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu
Judecători Iuliana Oprea
Ion Druță
4