3ra-214/18 — contestarea actului administrativ

prima instanță: V. Sîrbu dosarul nr. 3ra-214/18

(Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana)

instanța de apel: N.Simciuc, I. Turcan, Iu. Cotruta

(Curtea de Apel Chișinău)

Î N C H E I E R E

28 februarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu

Judecătorii: Galina Stratulat, Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

avocatul Iurii Mîrzenco în interesele Galinei Mihai,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Galinei Mihai împotriva

Primăriei și Consiliului Bubuieci cu privire la recunoașterea ca fiind ilegal refuzul

Primăriei din 12 septembrie 2016, atribuirea în natură a terenului pentru construcții și

eliberarea titlului de autentificare a dreptului deținatorului de teren,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 31 octombrie 2017 prin care a

fost respins apelul declarat de către avocatul Iurii Mîrzenco în interesele Galinei

Mihai și menținută hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana) din 16 februarie

2017 prin care acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată,

c o n s t a t ă:

La 17 octombrie 2016, Galina Mihai a depus cerere de chemare în judecată

impotriva Primăriei și Consiliului Bubuieci cu privire la recunoașterea ilegal refuzul

Primăriei, atribuirea în natură a terenului pentru construcții și eliberarea titlului de

autentificare a dreptului deținătorului de teren.

În motivarea acțiunii reclamanta indică că prin răspunsul Primăriei com.

Bubuieci nr.661 din 12 septembrie 2016, s-a refuzat în admiterea cererii sale din 08

august 2016 cu privire la atribuirea unui teren cu suprafața de 0,04 ha pentru

construcție locativă și eliberarea titlului de autentificare a dreptului deținătorului

pentru acest teren. Consideră reclamanta, că acest refuz este unul neîntemeiat,

deoarece prin procesul-verbal nr.5 al ședinței Consiliului com. Bubuieci din 26

decembrie 1992, s-a decis repartizarea lotului de pământ pentru construcția casei de

locuit în mărime de 10 ari pe numele reclamantei Martinescu Galina.

Decizia a fost emisă în rezultatul solicitării reclamantei, deoarece casa de locuit

în care locuia pe str. Școlii, 72, com. Bubuieci era avariată din cauza alunecărilor de

teren.

Prin certificatul de schimbare a numelui eliberat la 01 iulie 2014, a fost

schimbat numele reclamantei din Martinescu în Mihai. Prin decizia nr.2.11 a

1

Consiliului com. Bubuieci din 01 martie 2006, s-a repartizat în proprietate privată

Galinei Martinescu un teren de pămînt cu suprafața de 0,06 ha. Iar la 07 iulie 2010, i-

a fost eliberat titlu de autentificare a dreptului asupra lotului de teren menționat cu

suprafața de 0,06 ha.

Astfel, indică reclamanta că în natură i-a fost atribuit doar o parte din terenul

de 10 ari, dispus spre repartizare prin decizia din 26 decembrie 1992.

Reclamanta de multiple ori s-a adresat către pârât cu solicitări de atribuire a

unui teren de 0,04 ha, însă până în prezent decizia din 26 decembrie 1992 așa și nu a

fost executată pe deplin.

La repetatele cereri către Primăria com. Bubuieci, i se explica că restul

terenului îl va primi ulterior, iar anterior reclamanta nu a primit nici un răspuns, care

ar motiva refuzul primăriei de a-i atribui terenul în natură. Astfel, prin refuzul din 12

septembrie 2016, s-a indicat că atribuirea repetată a terenului se efectuează contra

plată prin vânzare la licitație.

Consideră reclamanta, că acest refuz este neîntemeiat, deoarece dînsa nu

solicită atribuirea repetată a unui teren.

Prin decizia din 26 decembrie 1992, s-a repartizat un teren de 0,10 ari, iar în

natură reclamantei i s-a atribuit doar o parte din acesta.

Consideră reclamanta, că prin acțiunile ilegale ale Primăriei com. Bubuieci și

refuzul în admiterea cererii prealabile, îi este încălcat dreptul de a dispune de terenul

atribuit legal prin decizia din 26 decembrie 1992.

Solicita Galina Mihai recunoașterea ca ilegală a refuzului Primăriei din 12

septembrie 2016 de a atribui în natură terenul de 0,04 ha, obligarea atribuirii în natură

a unui teren cu suprafața de 0,04 ha pentru construcția casei individuale de locuit,

eliberarea titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren menționat.

Prin hotărîrea Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana) emisă la 16 februarie

2017 a fost respinsă acțiunea Galinei Mihai împotriva Primăriei și Consiliului

Bubuieci, ca fiind neîntemeiată.

Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanțe, Galina Mihai, reprezentată de

avocatul Iurii Mîrzenco, la 21 februarie 2017 a declarat apel, împotriva hotărîrii

Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana) din 16 februarie 2017, solicitînd admiterea

cerererii de apel, casarea hotărîrii primei instanțe și emiterea unei noi hotărîri de

admitere integrală a acțiunii.

Prin decizia Curtii de Apel Chisinau din 31 octombrie 2017 a fost respins

apelul declarat de către avocatul Iurii Mîrzenco în interesele Galinei Mihai și a fost

menținută hotărârea primei instanțe.

Instanța de apel la emiterea deciziei a stabilit că, potrivit extrasului de arhivă

din procesul-verbal nr.5 al ședinței Consiliului com. Bubuieci nr.5/3 din 26

decembrie 1992, a fost decis de a repartiza loturi de pământ pentru construcția caselor

de locuit în mărime de 10 ari următorilor cetățeni: Martinescu Galina (f.d. 9).

Urmare a acestui fapt, reclamantei Galina Mihai la 07 iulie 2010, în baza

deciziei nr.2.11 din 01 martie 2006, i-a fost eliberat titlul de autentificare a dreptului

deținătorului de teren pentru suprafața de 0,06 ha. La moment decizia în baza căreia

s-a emis titlul este în vigoare.

2

La 08 august 2016, prin cererea prealabilă de soluționare a litigului, reclamanta

Galina Mihai a solicitat autorității publice locale a comunei Bubuieci, executarea

deplină a deciziei din 26 decembrie 1992 și dispunerea atribuirii întregului teren

acordat legal, adică încă 0,04 ha (f.d.7).

Prin scrisoarea nr.661 din 12 septembrie 2016, Primăria com. Bubuieci, drept

răspuns la cererea prealabilă i-a comunicat, că prin decizia Consiliului com. Bubuieci

nr.2.11 din 01 martie 2006 reclamantei i-a fost atribuit un teren cu suparafața de 0,10

ha, iar la data de 07 iulie 2010 i-a fost eliberat titlul de proprietate pentru suprafața de

0,06 ha și nu pentru toată suprafața de 0,10 ha, iar potrivit art. 11 Cod funciar,

atribuirea repetată în proprietate privată a terenurilor pentru scopurile indicate în

alin.(l) se efectuează contra plată prin vânzare la licitație, aspect care face imposibil

autentificarea dreptului de proprietate asupra sectorului de 0,04 ha (f.d.8).

Potrivit Titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren, pământul cu

suprafața de 0,06 ha, situat în mun. Chișinău, com. Bubuieci, str-la Ștefan cel Mare,

nr. cadastral xxxxx a fost atribuit în baza deciziei Consiliului com. Bubuieci nr.2.11

din 01 martie 2006 lui Martinescu Galina (f.d. 10).

De asemenea, s-a mai stabilit, că potrivit scrisorii Direcției Arhivă Chișinău

nr.283 din 30 ianuarie 2017, se comunică că, în urma verificării procesului-verbal al

ședinței Consiliului com. Bubuieci nr.2 din 01 martie 2006 și a documentelor anexate

la decizia nr.2.11 cu privire la includerea în rândul Primăriei pentru primirea

sectoarelor de construcție a caselor individuale, în procesul-verbal menționat

prenumele Galina Martinescu nu s-a găsit (f.d. 33).

Astfel, instanța de apel aplicînd prevederile art. 11 Codul funciar, art. 10 alin.

(8) lit. c) din Legea nr. 121 din 04 mai 2007 privind administrarea și administrarea și

deetatizarea proprietății publice și reieșind din faptul că decizia Consiliului com.

Bubuieci din 01 martie 2006 privind repartizarea terenului cu suprafața de 0,06 ha nu

a fost contestată pînă în anul 2016 și este în vigoare, acest act și-a produs efectele

juridice fiind emis Titlul de autentificare a deținătorului de teren, iar terenul fiind

înregistrat la OCT, a concluzionat instanța de apel că răspunsul Primăriei com.

Bubuieci din 12 septembrie 2016 în cazul din speță este unul legal, iar atribuirea în

natură a terenului pentru construcții cu eliberarea altui titlu de autentificare a

dreptului de teren pe o suprafață de 10 ari nu este posibilă conform normelor de

drept enunțate.

În circumstanțele date, Colegiul civil și de contencios administrativ al Curții de

Apel Chișinău a ajuns la concluzia temeiniciei hotărîrii primei instanțe de respingere

a acțiunii depuse de Galina Mihai, ca fiind neîntemeiată.

La 12 ianuarie 2018, prin intermediul Oficiului postal, avocatul Iurii Mîrzenco,

în interesele Galinei Mihai a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel,

cerând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei

instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că atît instanța de apel cît și prima instanță nu

au dat apreciere obiectivă tuturor circumstanțelor care au importanță pentru

soluționarea justă a pricinii în fond și că au aplicat eronat normele de drept material.

3

În conformitate cu art.434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei redactate.

Din actele pricinii rezultă că decizia instanței de apel a fost emisă la 31

octombrie 2017. La 08 decembrie 2017 Curtea de Apel Chișinau a expediat partilor

copia deciziei motivate, însă la actele pricinii lipsesc probe prin care s-ar confirma

data recepționării de către recurentă a deciziei motivate.

Prin urmare, instanța de recurs consideră că recursul depus de avocatul Iurii

Mîrzenco în interesele Galinei Mihai la 16 ianuarie 2018 este depus în termenul

prevăzut de lege.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decît cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către avocatul Iurii Mîrzenco în

interesele Galinei Mihai nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

Prin urmare, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

4

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ține să menționeze că potrivit jurisprudenței CEDO, recursul

trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Asito vs Republica Moldova, 10 iulie 2010, Meyer vs Germania, 22

martie 2016), însă motivele recursului, invocare în speță sunt similare celor invocate

în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de

către avocatul Iurii Mîrzenco în interesele Galinei Mihai ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1)

Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către avocatul Iurii Mîrzenco în interesele Galinei Mihai

se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Iulia Sircu

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

5