2ra-1695/18 — încasarea datoriei

Dosarul nr. 2ra-1695/18

prima instanță: Judecătoria Ciocana, mun.Chișinău (judecătorul: V. Clima)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (judecătorii: L. Bulgac, G. Dașchevici, S. Gîrbu)

ÎNCHEIERE

03 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Dumitru Visternicean

examinând admisibilitatea recursului declarat de Dorel Munca și Adrian Ceban,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Întreprinderea

cu Capital Străin „Express Leasing” Societate cu Răspundere Limitată împotriva lui

Dorel Munca și Adrian Ceban cu privire la încasarea datoriei,

împotriva deciziei din 22 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Dorel Munca și menținută hotărârea din

07 noiembrie 2016 a Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău,

constată:

La 15 august 2016 Întreprinderea cu Capital Străin „Express Leasing”

Societate cu Răspundere Limitată (în continuare ÎCS „Express Leasing” SRL) a

depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Dorel Munca și Adrian Ceban cu

privire la încasarea în mod solidar a datoriei.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 12 martie 2015, prin contractul de

împrumut cu dobândă nr. MU/15/C73, încheiat cu Dorel Munca a acordat ultimului

un împrumut în mărime 880,00 de dolari pe un termen de 36 luni, cu stingerea

datoriei până pe data de 12 martie 2018, prin care pârâtul s-a obligat să ramburseze

lunar împrumutul și dobândă prevăzută în contract conform graficului stabilit în

anexa nr.1.

A susținut, că conform pct. 4.1 și anexei nr. 1 din contractul sus-menționat,

Dorel Munca s-a obligat să achite reclamantului plata în 36 rate lunare a câte

45, 92 dolari, echivalent în lei la cursul de achitare, stabilit de reclamant la ziua

efectuării plății.

A menționat reclamantul, că pârâtul nu și-a onorat obligațiunile contractuale

privind achitarea în timp a ratelor, încălcând astfel prevederile pct. 4 din contract și

prevederile legislației în vigoare privind executarea obligațiunilor.

A notat ÎCS „Express Leasing” SRL că conform contractului de fidejusiune

nr. 392/2015/MUN/CEB din 12 martie 2015, Adrian Ceban și-a asumat obligațiunea

de a achita integral datoriile lui Dorel Munca față de reclamant, în cazul neexecutării

la timp a obligațiunilor de plată.

1

A reținu, că la 21 iunie 2016 lui Dorel Munca și Adrian Ceban le-au fost

expediate notificările cu nr. 2481, 2482, 2483, care au rămas fără răspuns.

Conform art. 872 alin. (2) Cod civil, cât și conform pct. 7.3, 7.4 din contractul

sus-menționat, reclamantul este îndreptățit să pretindă la încasarea tuturor datoriilor

restante, penalităților, în cazul când pârâtul nu respectă obligația de a achita în

termen și total datoria.

Reclamatul ÎCS „Express Leasing” SRL cere, încasarea de la Dorel Munca și

Adrian Ceban în mod solidar, datoria restantă în sumă de 736, 17 dolari SUA și

compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 07 noiembrie 2016 a Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău

acțiunea a fost admisă integral, s-a încasat în mod solidar de la Dorel Munca și

Adrian Ceban în beneficiul ÎCS „Express Leasing” SRL datoria rezultată din

raporturile de împrumut și fidejusiune în mărime totală de 736 dolari SUA și

17 cenți, convertiți în lei moldovenești conform ratei oficiale de schimb din data

executării și cheltuielile judiciare în sumă de 438 lei. S-a încasat în mod solidar de

la Dorel Munca și Adrian Ceban în beneficiul statului cheltuielile de judecare a

cauzei suportate de instanța judecătorească, legate de citarea și chemare părților în

instanță, în sumă de 15,10 lei.

În susținerea poziției sale, instanța de fond a menționat, că pretențiile ÎCS

„Express Leasing” SRL sunt justificative și care urmează a fi admise, ori, potrivit

prevederilor art. 867 alin.(1) Cod civil, prin contractul de împrumut o parte

(împrumutător) se obligă să dea în proprietatea celeilalte părți (împrumutatul) bani

sau alte bunuri fungibile, iar aceasta se obligă să restituie banii în aceeași sumă sau

bunuri de același gen, calitate și cantitate la expirarea termenului pentru care i-au

fost date.

La 07 decembrie 2016, Dorel Munca a depus cerere de apel, prin care a

solicitat, casarea hotărârii din 07 noiembrie 2016 a Judecătoriei Ciocana,

mun. Chișinău și emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

Prin decizia din 22 martie 2018 Curtea de Apel Chișinău, a respins apelul

declarat de Dorel Munca, a menținut hotărârea din 07 noiembrie 2016 a Judecătoriei

Ciocana, mun. Chișinău.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la 22 iunie 2018 Dorel Munca și

Adrian Ceban au depus recurs prin care au solicitat, admiterea recursului, casarea

hotărârii din 07 noiembrie 2016 a Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău și deciziei

din 22 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău cu pronunțarea unei noi hotărâri prin

care acțiunea să fie respinsă ca neîntemeiată.

La 24 august 2018 ÎCS „Express Leasing” SRL a depus referință asupra

recursului declarat de către Dorel Munca și Adrian Ceban, solicitând respingerea

recursului ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 22 martie 2018, dar

date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurent la dosar lipsesc.

Astfel, recursul declarat la 22 iunie 2018, este în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de către Dorel Munca în raport cu

materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

2

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile

și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) Cod de procedură civilă, se consideră că

normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care

instanța judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o

lege care nu trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care a fost declarată

neconstituțională; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia

legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) Cod de procedură civilă, se consideră că

normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care:

pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea

ei; pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost

încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; instanța a soluționat

problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar

lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; hotărârea a fost pronunțată cu

încălcarea competenței jurisdicționale.

Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvârșirea a altor încălcări decât

cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

În acest sens Completul reține, că sarcina instanței de recurs la aceasta etapă este

de a verifica temeiurile recursului și argumentele privind caracterul ilegal al deciziei

atacate, în limitele în care au fost formulate și prin prisma drepturilor garantate de

Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Completul evidențiază că, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor

Omului, procedura de examinare a admisibilității unui recurs în materie civilă

trebuie să corespundă în principiu garanțiilor unui proces echitabil, consfințite de

art. 6 din CEDO, în special cu referire la dreptul de acces liber la justice și la dreptul

subsecvent de a fi audiat de о instanta judecatoreasca (hotărârile Delcourt contra

Belgiei din 17 ianuarie 1970 și Erfar-Avef contra Greciei din 27 martie 2014).

În acest context, completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la

justiție poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a

admisibilitații recursului, or prin însăși natura lor, condițiile pentru examinarea unei

cereri introduse ре о cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile

stabilite pentru о cale de atac ordinară.

Asemenea rigori urmăresc scopul de aplicare și interpretare unitară a legislației

și îndeplinesc funcțiile de administrare eficientă a justiției, fiind în deplină

concordanță cu art. 6 din CEDO (hotarârea Trevisanato contra Italiei din

3

15 septembrie 2016).

Completul reține că obligația de a motiva un act judecătoresc poate varia în

funcție de natura actului în cauză (hotărârea Hansen contra Norvegiei din

02 octombrie 2014), iar în concepția CtEDO, nu se impune motivarea detaliată a

deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes” (hotărârea Nersesyan contra

Armeniei din 19 ianuarie 2010).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Dorel Munca este declarativ și

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) Cod de

procedură civilă, care să justifice afirmația de ilegalitate a deciziilor instanței de

apel, iar alegațiile invocate în recurs nu indică încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către

instanța de apel, respectiv, nu constituie temei pentru declararea recursului

admisibil.

Cu referire la recursul declarat de către Adrian Ceban, instanța de recurs reține

că recursul declarat este inadmisibil pe motiv că nu au respectat calea apelului.

În conformitate cu art. 429 alin. (5) Cod de procedură civilă nu pot fi atacate cu

recurs hotărârile în a căror privință persoanele indicate la art. 430 Cod de procedură

nu au folosit calea apelului prevăzută de lege. Persoana care nu a folosit apelul poate

ataca cu recurs decizia instanței de apel prin care i s-a înrăutățit situația, în partea

care se referă la înrăutățirea situației. O hotărâre susceptibilă de apel și de recurs

poate fi atacată, în cadrul termenului de apel, direct cu recurs dacă părțile consimt

expres în fața primei instanțe prin înscris autentic sau prin declarație verbală

consemnată expres în procesul-verbal. În acest caz, recursul poate fi exercitat numai

pentru încălcarea sau aplicarea eronată a normelor de drept material.

Conform cu art. 433 lit. c) Cod de procedură civilă cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care persoana care a înaintat recursul nu este în

drept să-l declare.

Astfel, reieșind din considerentele menționate, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de Dorel Munca și Adrian Ceban, ca fiind

inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune :

Recursul, declarat de Dorel Munca și Adrian Ceban, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Dumitru Mardari

Dumitru Visternicean

4