2ra-281/18 — Încasarea datoriei

Dosarul nr. 2ra–281/18

Prima instanță: Judecătoria Orhei, judecător V. Cupcea

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători Iu. Cimpoi, A. Danilov, I. Secrieru

ÎNCHEIERE

28 februarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecător – Svetlana Filincova,

Judecători – Dumitru Visternicean, Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Badan Aurelia împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 05 decembrie 2017, prin care a fost respins

apelul Aureliei Badan și menținută hotărârea Judecătoriei Orhei din 29 martie 2017

și cea suplimentară din 11 mai 2017, în cauza civilă la cererea de chemare în

judecată a ÎCS „Expres Leasing” SRL către Vidrașco Elena și Badan Aurelia cu

privire la încasarea datoriei conform contractului de împrumut, penalității de

întârziere și încasarea cheltuielilor de judecată,

c o n s t a t ă:

La 15.11.2016, reclamantul, Întreprinderea cu Capital Străin „Expres

Leasing” Societate cu Răspundere Limitată a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Elenei Vidrașco și Aureliei Badan, privind încasarea în mod solidar a

datoriei în mărime de 587 (cinci sute optzeci și șapte), 03 dolari SUA, a penalității

în mărime de 14 (paisprezece), 52 dolari SUA, în baza contractului de împrumut cu

dobândă nr. VI/15/J182 din 15 octombrie 2015, și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, a indicat că în conformitate cu prevederile contractului

de împrumut cu dobândă nr. VI/15/J182 din 15 octombrie 2015, „Express Leasing”

SRL i-a acordat pârâtei Vidrașco Elena un împrumut cu dobândă în mărime de 700

dolari SUA, cu termen de rambursare până la data de 25 august 2018.

Conform pct. 4.1 și anexei nr. 1 din contractul de împrumut cu dobândă,

pârâta s-a obligat să achite reclamantului plata în 36 rate lunare a câte 34,62 dolari

SUA, echivalent în lei MD la cursul de achitare, stabilit de reclamant la ziua

efectuării plății. Însă pârâta nu și-a onorat obligațiunile contractuale privind

achitarea în timp util a ratelor și, astfel, a încălcat prevederile cap. 4 al contractului

de împrumut.

Conform contractului de fidejusiune nr. 1444 /2015/ VID/BAD din

15.10.2015, pârâta Badan Aurelia și-a asumat obligațiunea de a achita integral

datoriile Elenei Vidrașco, în cazul neexecutării la timp a obligațiunilor de plată,

conform contractului de împrumut cu dobândă nr. VI/15/J182 din 15.10.2015.

La 22.09.2016, pârâtelor le-au fost expediate notificările cu nr. 2635, nr.

2636, care au rămas fără soluționare.

Prin urmare, reclamantul, Întreprinderea cu Capital Străin „Expres Leasing”

Societate cu Răspundere Limitată, a solicitat încasarea din contul pârâtelor

Vidrașco Elena și Badan Aurelia, în mod solidar a datoriei în mărime de 587 (cinci

sute optzeci și șapte), 03 dolari SUA, penalitatea în mărime de 14 (paisprezece), 52

dolari SUA în baza contractului de împrumut cu dobândă nr. VI/15/J182 din 15

octombrie 2015, și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Orhei (sediul central) din 29 martie 2017,

menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din 05 decembrie 2017, acțiunea a

fost admisă.

S-a încasat în mod solidar de la Vidrașco Elena și Badan Aurelia în beneficiul

Întreprinderii cu Capital Străin „Express Leasing” Societate cu Răspundere

Limitată datoria în mărime de 587 (cinci sute optzeci și șapte), 03 dolari SUA,

penalitatea în mărime de 14 (paisprezece), 52 dolari SUA, în baza contractului de

împrumut cu dobândă nr. VI/15/J 182 din 15 octombrie 2015, convertiți în lei

moldovenești la momentul executării hotărârii, și cheltuielile de judecată formate

din taxa de stat în mărime de 360 (trei sute șaizeci) lei.

Prin încheierea din 11 mai 2017 a fost admisă cererea Întreprinderii cu Capital

Străin „Express Leasing” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la corectarea

greșelii din hotărârea judecătorească.

Prin hotărârea suplimentară din 11 mai 2017 a fost admisă cererea

Întreprinderii cu Capital Străin „Express Leasing” Societate cu Răspundere

Limitată cu privire la emiterea unei hotărâri suplimentare privind încasarea

cheltuielilor de judecată în mărime de 150 lei.

La 15.12.2017, Badan Aurelia a declarat recurs împotriva deciziei Curții de

Apel Chișinău din 05 decembrie 2017, prin care a solicitat admiterea recursului,

casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu remiterea cauzei la

rejudecare.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel a examinat cauza cu

aplicarea eronată a normelor de drept material și procesual.

La 02.02.2018, Badan Aurelia a depus cerere suplimentară de recurs,

menționând că instanța de apel la examinarea apelului nu s-a expus asupra tuturor

argumentelor invocate în cererea de apel.

La 22.02.2018, ÎCS „Expres Leasing” SRL a depus referință la cererea de

recurs, prin care a solicitat respingerea recursului.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către

Badan Aurelia ca fiind inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin.(1) din Codul de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Dat fiind faptul că temeiurile declarării recursului împotriva deciziei curții de

apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII din Codul de

procedură civilă, sunt strict delimitate de art.432, Completul reține că, reieșind din

prevederile art.437 alin.(1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau acelor circumstanțe ale aplicării eronate ale

normelor de drept material sau procedural, care ar dicta necesitatea declarării

recursului ca fiind admisibil.

În speță, criticile aduse de recurentă, însoțite de argumentarea circumstanțelor

de fapt ale pricinii, percepute din propriul punct de vedere al recurentei, nu pot

duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art.432

din Codul de procedură civilă, în condițiile în care se insistă asupra reaprecierii

probelor și circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției

instanței de judecată.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului.

Se cere a fi precizat că, specific recursului declarat în condițiile secțiunii a 2-

a, Capitolul XXXVIII, Cod de procedură civilă, este că recursul nu provoacă o

rejudecare a fondului pricinii. Rolul exclusiv al recursului este de a asigura

efectuarea unui control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de

declarare a recursului strict prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Abordarea recurentei în speță evidențiază în mod clar dezacordul acesteia cu

soluția dată de instanța de judecată, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor instanței de apel, care ar impune declararea

recursului ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, iar recursul trebuie să

posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, caracter care nu poate

fi evidențiat de cererea de recurs în cauză.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Badan Aurelia.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecător Svetlana Filincova,

Judecători – Dumitru Visternicean

Nicolae Craiu