2ra-288/17 — cu privire la incasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată

prima instanță: E. Buzu nr. 2ra-288/17 instanța de apel: M. Guzun, A. Nogai, V. Brașoveanu ÎNCHEIERE 01 martie 2017 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componență: Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Iuliana Oprea Ion Druță examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Aurelia Badan în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Organizației de Microfinanțare „Bravo-Credit” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Aureliei Badan cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 29 noiembrie 2016, prin care a fost respins apelul declarat de Aurelia Badan și menținută hotărârea primei instanțe constată: La 17 mai 2016, OM „Bravo-Credit” SRL a depus cerere de chemare împotriva Aureliei Badan cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că la 04 septembrie 2015, conform contractului de împrumut nr. 200 a acordat Aureliei Badan un împrumut bănesc în mărime de 5000 lei, cu termenul de rambursare la 02 noiembrie 2015, conform condițiilor contractuale și în corespundere cu graficul de rambursare, suma împrumutului și dobânzii pentru perioada respectivă constituia 6200 lei. Menționează că pentru nerespectarea condițiilor contractuale, debitorul s-a angajat să plătească o penalitate de întârziere în mărime de 20 lei pentru fiecare zi de întârziere, care se raportează duratei de întârziere pentru returnarea tranșelor stabilite conform contractului de împrumut, precum și numărului de notificări ignorate de debitor.

Relatează că la 04 septembrie 2015 și-a onorat obligațiunile contractuale și a acordat pârâtei împrumutul în sumă de 5000 lei, însă ultima nu și-a onorat obligațiunile nici până la înaintarea acțiunii, fiind somată telefonic și prin oficiul poștal, însă fără niciun rezultat. Susține că Aurelia Badan a acumulat o datorie în mărime de 11500 lei, formată din suma împrumutului în mărime de 5000 lei, dobânda calculată pentru două luni în mărime de 1200 lei, dobânda de întârziere în mărime de 1500 lei, 1 penalitatea de întârziere în mărime de 3600 lei și suma de 200 lei pentru notificările expediate. Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 624, 625, 867, 871, 873, 1398, 1422, 1423 Cod civil, art. 166-167 CPC.

Solicită admiterea acțiunii, încasarea din contul Aureliei Badan în beneficiul OM „Bravo-Credit” SRL datoria în sumă de 11500 lei și taxa de stat în mărime de 345 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 20 iunie 2016, acțiunea a fost admisă, a fost încasat de la Aurelia Badan în beneficiul OM „Bravo-Credit” SRL suma în mărime de 11500 lei, cu titlu de datorie. A fost încasat din contul Aureliei Badan în beneficiul OM „Bravo- Credit” SRL cheltuielile de judecată constituite în mărime de 345 lei cu titlu de taxă de stat. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 29 noiembrie 2016, a fost respins apelul declarat de Aurelia Badan și menținută hotărârea primei instanțe. La 22 decembrie 2016, Aurelia Badan a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi decizii de admitere a cerințelor indicate în cererea de apel.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel considerând-o ilegală și neîntemeiată. Obiectează că instanța de apel a aplicat eronat normele de drept material și nu a reținut argumentele indicate în cererea de apel, fapt ce a dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. La 13 februarie 2017 și 24 februarie 2017, prin fax OM „Bravo-Credit” SRL a depus referință la cererea de recurs, prin care a solicitat respingerea recursului depus de Aurelia Badan și menținerea hotărârii primei instanțe. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părților la 22 decembrie 2016, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire (f. d. 66). Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 29 noiembrie 2016, în termenul legal. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în 2 măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Aurelia Badan nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Aurelia Badan, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Aurelia Badan ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, dispune: Recursul declarat de Aurelia Badan se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Iuliana Oprea Ion Druță 3