2ra-288/17 — cu privire la incasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată

prima instanță: E. Buzu nr. 2ra-288/17

instanța de apel: M. Guzun, A. Nogai, V. Brașoveanu

ÎNCHEIERE

01 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iuliana Oprea

Ion Druță

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Aurelia Badan

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Organizației de

Microfinanțare „Bravo-Credit” Societate cu Răspundere Limitată împotriva

Aureliei Badan cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 29 noiembrie 2016, prin care a

fost respins apelul declarat de Aurelia Badan și menținută hotărârea primei instanțe

constată:

La 17 mai 2016, OM „Bravo-Credit” SRL a depus cerere de chemare

împotriva Aureliei Badan cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că la 04 septembrie 2015, conform contractului

de împrumut nr. 200 a acordat Aureliei Badan un împrumut bănesc în mărime de

5000 lei, cu termenul de rambursare la 02 noiembrie 2015, conform condițiilor

contractuale și în corespundere cu graficul de rambursare, suma împrumutului și

dobânzii pentru perioada respectivă constituia 6200 lei.

Menționează că pentru nerespectarea condițiilor contractuale, debitorul s-a

angajat să plătească o penalitate de întârziere în mărime de 20 lei pentru fiecare zi

de întârziere, care se raportează duratei de întârziere pentru returnarea tranșelor

stabilite conform contractului de împrumut, precum și numărului de notificări

ignorate de debitor.

Relatează că la 04 septembrie 2015 și-a onorat obligațiunile contractuale și a

acordat pârâtei împrumutul în sumă de 5000 lei, însă ultima nu și-a onorat

obligațiunile nici până la înaintarea acțiunii, fiind somată telefonic și prin oficiul

poștal, însă fără niciun rezultat.

Susține că Aurelia Badan a acumulat o datorie în mărime de 11500 lei,

formată din suma împrumutului în mărime de 5000 lei, dobânda calculată pentru

două luni în mărime de 1200 lei, dobânda de întârziere în mărime de 1500 lei,

1

penalitatea de întârziere în mărime de 3600 lei și suma de 200 lei pentru

notificările expediate.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 624, 625, 867, 871, 873,

1398, 1422, 1423 Cod civil, art. 166-167 CPC.

Solicită admiterea acțiunii, încasarea din contul Aureliei Badan în beneficiul

OM „Bravo-Credit” SRL datoria în sumă de 11500 lei și taxa de stat în mărime de

345 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 20 iunie 2016, acțiunea a fost admisă, a

fost încasat de la Aurelia Badan în beneficiul OM „Bravo-Credit” SRL suma în

mărime de 11500 lei, cu titlu de datorie.

A fost încasat din contul Aureliei Badan în beneficiul OM „Bravo-

Credit” SRL cheltuielile de judecată constituite în mărime de 345 lei cu titlu de

taxă de stat.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 29 noiembrie 2016, a fost respins

apelul declarat de Aurelia Badan și menținută hotărârea primei instanțe.

La 22 decembrie 2016, Aurelia Badan a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și

a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi decizii de admitere a cerințelor

indicate în cererea de apel.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel

considerând-o ilegală și neîntemeiată.

Obiectează că instanța de apel a aplicat eronat normele de drept material și nu

a reținut argumentele indicate în cererea de apel, fapt ce a dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

La 13 februarie 2017 și 24 februarie 2017, prin fax OM „Bravo-Credit” SRL a

depus referință la cererea de recurs, prin care a solicitat respingerea recursului

depus de Aurelia Badan și menținerea hotărârii primei instanțe.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în

adresa părților la 22 decembrie 2016, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 66).

Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 29 noiembrie 2016, în

termenul legal.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

2

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Aurelia Badan nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul

declarat de Aurelia Badan, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Aurelia Badan ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

dispune:

Recursul declarat de Aurelia Badan se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iuliana Oprea

Ion Druță

3