2ra-1538/18 — aprecierea modului de folosinta a ograzii si a lotului de pamint

2ra-1538/18 — aprecierea modului de folosinta a ograzii si a lotului de pamint (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

dosarul nr. 2ra-1538/18

prima instanță: Judecătoria Chișinău (sediul Rîșcani), judecătorul: N. Arabadji

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecătorii: A. Minciuna, V. Sîrbu, V. Mihaila

Î N C H E I E R E

26 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecători Nicolae Craiu

Dumitru Visternicean

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Petru Ciolan,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Petru Ciolan

împotriva Valentinei Burunciuc cu privire la aprecierea modului de folosință a

ogrăzii și a lotului de pământ,

împotriva deciziei din 16 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins cererea de apel declarată de Petru Ciolan,

c o n s t a t ă :

La 22 octombrie 2013 Petru Ciolan a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Valentinei Burunciuc cu privire la aprecierea modului de folosință a

ogrăzii și a lotului de pământ.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, s-a căsătorit cu Valentina

Burunciuc și în baza contractului matrimonial au construit o casă de locuit pe

str. XXXXXX, mun. XXXXXX.

Petru Ciolan a menționat că, Valentina Burunciuc a depus cerere de chemare în

judecată la Judecătoria sec. Rîșcani, mun. Chișinău cu privire la desfacerea

căsătoriei, care a fost admisă de instanța de judecată, iar prin încheierea din

20 februarie 2007 nr. 2-60/07 a aceleași instanțe a fost confirmată tranzacția de

împăcare dintre Petru Ciolan și Valentina Burunciuc, imobilul fiind partajat câte ½

cotă parte, ograda și locul de pământ rămânând în proprietate și folosință comună.

Reclamantul a relatat că, deși își dorea să locuiască în spațiul cei aparține cu

drept de proprietate, acest lucru a fost imposibil, deoarece Valentina Burunciuc îl

teroriza cu diferite vorbe și acțiuni, iar când a hotărât să-și vândă partea sa din

imobil, ultima a refuzat oferta sa, ba mai mult, aceasta amenința potențialii

cumpărători că nu vor putea locui, îi va pedepsi Dumnezei, etc.

Petru Ciolan a indicat că, o perioadă de timp a încercat să dea în chirie partea

sa din imobil, însă locatarii permanent erau nemulțumiți de purtările Valentinei

Burunciuc care se manifestau prin faptul că ultima schimba lacătul de la intrarea în

ogradă, interzicea anumitor persoane să vină în ospeție, etc, motiv din care de

nenumărate ori a scris plângeri la poliție și alte organe de control.

1

Reclamantul a mai punctat și faptul că pârâta împreună cu vecinul Vasile

Șevciuc a tăiat gardul construit de el pe hotarul dintre Șevciuc și ei, de multe ori îi

bloca accesul la garajul său, se folosea de toată ograda și îi crea incomodități, iar

toate propunerile sale de apreciere a modului de folosință a ogrăzii și a lotului de

pământ au fost ignorate de către ultima.

Petru Ciolan a solicitat aprecierea modului de folosință a ogrăzii și a lotului de

pământ ce îi apartine lui și Valentinei Burunciuc în raport de 50/50, pentru care să

fie numită o expertiză în domeniul dat, iar toate cheltuielile să fie suportate de

vinovat.

La 06 martie 2014 Valentina Burunciuc a depus cerere reconvențională prin

care a solicitat admiterea cererii și obligarea lui Petru Ciolan să demoleze gardul de

metal prin care a împărțit curtea comună, să nu-i creeze obstacole în folosirea

terenului comun prin interzicerea de a transmite în locațiune spațiul comun pentru

afaceri sau business, repararea porții comune care a fost tăiată și separată și alte

acțiunii ce afectează averea aflată în folosință comună și îi îngrădește accesul la

libera folosire a acesteia și compensarea tuturor cheltuielilor suportate pe acest caz

din contul pârâtului.

În motivarea cererii reconvenționale Valentina Burunciuc a menționat că, în

baza încheierii din 20 februarie 2007 a Judecătoriei Rășcani, mun Chișinău, bunul

imobil de pe str. XXXXXX din mun. XXXXXX, cu nr. cadastral XXXXXX a fost

partajat între ea și Petru Ciolan. În urma partajului Valentinei Burunciuc ia revenit

159,5 m2, iar lui Petru Ciolan 145,8 m2. Acoperișul, curtea și lotul de teren cu

suprafața de 0,03 ha, au rămas în proprietate comună.

Valentina Burunciuc a indicat că, în baza încheierii menționate lui Petru Ciolan

i s-a permis de a construi doar intrare separată prin acoperișul casei. Necătând la

acest fapt, Petru Ciolan s-a adresat în instanța de judecată cu cerere de chemare în

judecată privind partajarea lotului de pământ comun.

A punctat și faptul că, Petru Ciolan fără acordul său, la 20 februarie 2014 a

îngropat parii, iar la 03 martie 2014 a fixat un gard din metal, împărțind curtea

comună, iar prin fixarea gardului metalic a partajat și terenul primăriei

mun. Chișinău, deoarece casa practic este situată pe 0.03 ha, iar curtea de fapt este

a primăriei.

A menționat că s-a adresat primăriei mun. Chișinău cu cereri de a procura acest

teren, însă cererile i-au fost refuzate, astfel că la moment doar îngrijesc de acest

teren și îl folosesc ca curte.

Valentina Burunciuc a mai indicat că Petru Ciolan anterior fără acordul său a

tăiat poarta comună și a instalat o poartă mai mică la care a fixat un lacăt cu cifre,

împărțind în acest fel, unipersonal bunul comun. Totodată a făcut o înțelegere cu

un taxi care staționează permanent în fața porții și nu permite accesul transportului

său în curte.

A relatat că, Petru Ciolan îi creează obstacole în folosirea terenului comun prin

faptul că a transmis în chirie partea sa de imobil unei persoane de profesie medic,

Irina Ganenco, care desfășoară în garajul și în curtea casei activitate ilegală, fapt

conformat prin multiplele plângeri, răspunsuri ale organelor abilitate și prin

ordonanța procurorului sec. Rîșcani Igor Popa din 19 decembrie 2013. Astfel,

curtea comună este mereu plină cu oameni, zilnic la medicul în cauză vin câte

50-60 de persoane, motiv din care nu poate păstra careva lucruri în curte și să se

folosească de ea.

2

Valentina Burunciuc a menționat că înaintea chiriașului Ganenco, d-nul Ciolan

a avut alți chiriași care desfășurau activități de cosmetologie și alungire a genelor,

iar dacă și medicul va pleca, atunci ultimul va găsi alți chiriași care să-i facă viața

imposibilă în această casă, iar la nenumăratele adresări către Petru Ciolan de a se

conforma principiului bunei vecinătăți și să întreprindă măsuri de înlăturare a

încălcărilor date, din partea ultimului nu a primit nici un răspuns, motiv din care

s-a adresat cu prezenta cerere reconvențională.

Prin încheierea din 21 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău (sediul Râșcani)

a fost admis renunțul reclamantei Valentina Burunciuc la cererea reconvențională

împotriva lui Petru Ciolan cu privire la obligarea lui Petru Ciolan să demonteze

gardul din metal, prin care a împărțit deja curtea comună, să nu-i creeze obstacole

în folosirea terenului comun prin interzicerea de a transmite în locațiune spațiul

comun pentru afaceri sau business, repararea porții comune care a fost tăiată și

separată și alte acțiuni ce afectează averea aflată în folosință comună și-i îngrădește

accesul la libera ei folosire cât și încasarea din contul pârâtului a cheltuielilor de

judecată și procesul la cererea dată a fost încetat (f.d.11-13,vol.2).

Prin hotărârea din 21 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău (sediul Râșcani),

cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată.

În susținerea poziției date, instanța de fond a conchis că solicitările

reclamantului din cererea de chemare în judecată sunt neîntemeiate și nu se

încadrează în prevederile legii, or, ultimul nu a prezentat probe pertinente în

confirmarea faptelor indicate.

La 22 decembrie 2017 Petru Ciolan a declarat apel nemotivat împotriva

hotărârii instanței de fond prin care a solicitat admiterea apelului, casarea hotărârii

din 21 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău (sediul Râșcani), cu pronunțarea

unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă integral.

Prin încheierea din 19 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău nu s-a dat curs

cererii de apel declarate de Petru Ciolan, cu acordarea apelantului termen până la

27 martie 2018 pentru înlăturarea neajunsurilor și anume prezentarea dovezii

achitării taxei de stat în mărime de 75 lei și a cererii de apel motivate.

La 27 februarie 2018 Petru Ciolan a prezentat dovada achitării taxei de stat și a

depus cerere de apel motivată împotriva hotărârii instanței de fond prin care a

solicitat admiterea cererii de apel, casarea integrală a hotărârii din

21 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău (sediul Râșcani) cu emiterea unei noi

hotărâri prin care să fie admisă cererea de chemare în judecată și confirmată

partajarea lotului de pământ conform raportului de expertiză varianta unu.

Valentinei Burunciuc partea – unu, iar lui Petru Ciolan partea – doi.

La 08 mai 2018 Petru Ciolan a depus cerere de apel suplimentară de

concretizare a pretențiilor prin care a solicitat partajarea sectoarelor de teren și

modul lor de folosire după cum era stipulat în variantul nr. 1 a raportului de

expertiză și anume, împărțirea sectorului de teren trebuie să corespundă planului

general, care este parte integră a raportului de expertiză.

Prin decizia din 16 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de Petru Ciolan și menținută hotărârea din 21 decembrie 2017 a

Judecătoriei Chișinău (sediul Râșcani) ( f.d. 155, vol. II).

La 22 iunie 2018 Petru Ciolan a contestat cu recurs decizia instanței de apel

solicitând, admiterea cererii de recurs, casarea deciziei din 16 mai 2018 a Curții de

Apel Chișinău și a hotărârii din 21 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău

3

(sediul Râșcani), cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie dispusă partajarea

lotului de pământ a câte ½ cotă-parte a terenului aferent construcției din str.

XXXXXX din mun. XXXXXX, luând la bază raportul de expertiză varianta unu;

Valentinei Burunciuc partea – unu, iar lui Petru Ciolan partea – doi.

În motivarea recursului recurentul a menționat că instanța de apel a examinat

apelul superficial.

Recurentul a indicat că, instanța de fond și cea de apel au ignorat aprecierea și

examinarea cerințelor sale cu privire la partajarea lotului de pământ aferent casei

50 la 50, câte ½ cotă-parte în natură între el și Valentina Burunciuc, au interpretat

precum că el a cerut aprecierea modului de folosință fără a cere partajarea lotului

de pământ și nu au argumentat refuzul cererii de chemare în judecată și de apel.

La 17 septembrie 2018 și ulterior la 19 septembrie 2018 Valentina Burunciuc

reprezentată de avocatul Veaceslav Matei a depus referință asupra cererii de recurs

în care a indicat că motivele invocate de Petru Ciolan în suportul recursului poartă

un caracter declarativ, nefiind bazate pe careva probe pertinente și concludente,

motiv din care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, cu menținerea

hotărârii instanței de fond și a deciziei instanței de apel.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la

16 mai 2018, expediată părților prin intermediul oficiului poștal la 17 mai 2018,

confirmare despre recepționarea acesteia de către părți la materialele dosarului

lipsește.

În aceste circumstanțe recursul, declarat de către Petru Ciolan, la

22 iunie 2018, se consideră depus în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Petru Ciolan în raport cu

materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi

declarat inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile

și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) Cod de procedură civilă, se consideră că

normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care

instanța judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o

lege care nu trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care a fost declarată

neconstituțională; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat

analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) Cod de procedură civilă, se consideră că

normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care:

pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei; pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i

s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost

încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; instanța a soluționat

problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar

4

lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; hotărârea a fost pronunțată cu

încălcarea competenței jurisdicționale.

Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvârșirea a altor încălcări decât

cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

În acest sens Completul reține, că sarcina instanței de recurs la aceasta etapă

este de a verifica temeiurile recursului și argumentele privind caracterul ilegal al

deciziei atacate, în limitele în care au fost formulate și prin prisma drepturilor

garantate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Completul evidențiază că, în lumina jurisprudenței Curții Europene a

Drepturilor Omului, procedura de examinare a admisibilității unui recurs în materie

civilă trebuie să corespundă în principiu garanțiilor unui proces echitabil,

consfințite de art. 6 din CEDO, în special cu referire la dreptul de acces liber la

justice și la dreptul subsecvent de a fi audiat de о instanta judecatoreasca

(hotărârile Delcourt contra Belgiei din 17 ianuarie 1970 și Erfar-Avef contra

Greciei din 27 martie 2014).

În acest context, completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la

justiție poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a

admisibilitații recursului, or prin însăși natura lor, condițiile pentru examinarea

unei cereri introduse ре о cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât

condițiile stabilite pentru о cale de atac ordinară. Asemenea rigori urmăresc scopul

de aplicare și interpretare unitară a legislației și îndeplinesc funcțiile de

administrare eficientă a justiției, fiind în deplină concordanță cu art. 6 din CEDO

(hotarârea Trevisanato contra Italiei din 15 septembrie 2016).

Completul reține că obligația de a motiva un act judecătoresc poate varia în

funcție de natura actului în cauză (hotărârea Hansen contra Norvegiei din

02 octombrie 2014), iar în concepția CtEDO, nu se impune motivarea detaliată a

deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes” (hotărârea Nersesyan contra

Armeniei din 19 ianuarie 2010).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Petru Ciolan este declarativ și

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) Cod de

procedură civilă, care să justifice afirmația de ilegalitate a deciziilor instanței de

apel, iar alegațiile invocate în recurs nu indică încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către

instanța de apel, respectiv, nu constituie temei pentru declararea recursului

admisibil.

5

Astfel, reieșind din considerentele menționate, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de Petru Ciolan ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul, declarat de către Petru Ciolan, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecători Nicolae Craiu

Dumitru Visternicean

6