2ra-994/17 — constatarea faptului lezării dreptului, interzicerea activității, recuperarea prejudiciului, încasarea cheltuielilor de judecată

Prima instanță: Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău Dosarul nr. 2ra-994/17

Judecător: O. Țurcan

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: M. Ciugureanu, A. Minciuna, L. Popova

Î N C H E I E R E

14 iunie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Maria Ghervas, Ion Druță

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de

către Valentina Burunciuc,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Valentina

Burunciuc împotriva Irinei Ganenco, intervenient accesoriu Petru Ciolan, privind

constatarea faptului lezării dreptului la viața privată, a dreptului la inviolabilitatea

domiciliului, interzicerea activității de prestare a serviciilor medicale, recuperarea

prejudiciu moral, încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 18 ianuarie 2017, prin care a

fost respins apelul declarat de avocatul Ludmila Stoianov în interesul lui

Valentina Burunciuc și a fost menținută hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun.

Chișinău din 22 aprilie 2016,

c o n s t a t ă:

La data de 17 septembrie 2015, avocatul Ludmila Stoianov în interesul lui

Valentina Burunciuc a înaintat cerere de chemare în judecată, concretizată la 14

aprilie 2016, împotriva Irinei Ganenco, intervenient accesoriu Petru Ciolan,

privind constatarea faptului lezării dreptului la viață privată, a dreptului la

inviolabilitatea domiciliului, interzicerea activității de prestare de către Irina

Ganenco a serviciilor medicale în casa de locuit nr. 72/3 din str. Albișoara, mun.

Chișinău, încasarea din contul Irinei Ganenco a sumei de 20 000,00 lei cu titlu de

prejudiciu moral și recuperarea cheltuielilor de judecare a cauzei în mărime de

4 900,00 lei.

În motivarea acțiunii înaintate reprezentantul reclamantei a indicat, că prin

încheierea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 20.02.2007, casa de locuit nr.

72/3 din str. Albișoara, mun. Chișinău, a fost partajată între foștii soți Petru

Ciolan și Valentina Burunciuc, în folosință comună rămânând curtea și terenul

aferent casei de locuit și alte părți componente ale bunurilor imobile, asupra

partajării cărora instanța nu s-a expus.

Menționează reclamanta, că din informațiile deținute, Petru Ciolan a

transmis pârâtei Irina Ganenco cu drept de folosință spațiul locativ ce i-a revenit

după partajare, în care aceasta desfășoară activitate profesională de prestare a

serviciilor medicale, fiind vizitată zilnic de aproximativ 50 de copii împreună cu

părinți, pacienții fiind în așteptare în curtea casei.

Indică reclamanta, că de multe ori s-a pomenit cu vizitatori nedoriți în

antreul locuinței sale, care fac dezordine în curte, menționând că au fost și cazuri

în care i-au dispărut bunurile, situație ce încalcă, în opinia sa, dreptul acesteia la

viață privată și la inviolabilitatea domiciliului.

Invocă reclamanta, că la organizarea activității în bunul imobil aflat în

proprietate comună pârâta nu a solicitat acordul coproprietarului, și respectiv

acțiunile ultimei îi creează disconfort și îi încalcă dreptul de proprietate.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 22 aprilie 2016, s-a

respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată înaintată de Valentina

Burunciuc împotriva Irinei Ganenco, intervenient accesoriu Petru Ciolan privind

constatarea faptului lezării dreptului la viața privată, a dreptului la

inviolabilitatea domiciliului, interzicerea activității de prestare a serviciilor

medicale, încasarea din contul Irinei Ganenco a sumei de 20 000 lei cu titlu de

prejudiciu moral, recuperarea cheltuielilor de judecată în mărime de 4900 lei

(f.d.238, 242-245, volumul I).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 18 ianuarie 2017, a fost respins

apelul declarat de avocatul Ludmila Stoianov în interesul lui Valentina Burunciuc

și a fost menținută hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 22 aprilie

2016 (f.d.27, f.d.28-35, volumul II).

Nefiind de acord cu decizia menționată, la 17 martie 2017, în termenul

prevăzut de lege, Valentina Burunciuc a declarat recurs, solicitând admiterea

recursului, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 18 ianuarie 2017 și

trimiterea cauzei la o nouă rejudecare în instanța de apel.

În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate

pe parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurenta a indicat că

decizia recurată este nemotivată, că instanța de apel nu au constatat și elucidat pe

deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii, a aplicat

eronat normele de drept material, a dat o apreciere incorectă probelor din dosar.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a RM consideră că recursul

este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în

care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau

procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în

cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Valentina Burunciuc

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, or

recurenta nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei

contestate, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel sau instanța de fond, respectiv nu constituie temei de

casare a actului judecătoresc recurat.

Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII CPC, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a

probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau

alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432

alin.(4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub

aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod

arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor

stabilite în art. 130 CPC. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind

încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin prisma jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, iar recursul trebuie să

posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, însă motivele

recursului, invocate în speță, sunt similare celor invocate în cadrul judecării

pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Valentina Burunciuc ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Valentina Burunciuc se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Maria Ghervas

Ion Druță