2ra-352/17 — demontarea camerelor de luat vederi si a becurilor de iluminare care asigură functionalitatea acestora pe timp de noapte, repararea prejudiciului morals

2ra-352/17 — demontarea camerelor de luat vederi si a becurilor de iluminare care asigură functionalitatea acestora pe timp de noapte, repararea prejudiciului morals (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: C. Guzun dosarul nr. 2ra-352/17

instanța de apel: Iu. Cimpoi, N. Simciuc, A. Pahopol

Î N C H E I E R E

22 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Sveatoslav Moldovan, Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de către

Petru Ciolan și Irina Ganenco,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Valentinei Burunciuc,

Oleg Burunciuc și Mihai Burunciuc împotriva lui Petru Ciolan și Irinei Ganenco cu

privire la demontarea camerelor de luat vederi și a becurilor de iluminare care

asigură funcționalitatea acestora pe timp de noapte, repararea prejudiciului moral și

încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 03 noiembrie 2016, prin care

a fost admis apelul declarat de către Valentina Burunciuc, Oleg Burunciuc și Mihai

Burunciuc, casată hotărârea Judecătoriei Rîșcani, municipiul Chișinău din 25 mai

2016 și emisă o nouă hotărâre de admitere a acțiunii,

c o n s t a t ă:

La data de 03 noiembrie 2015, Valentina Burunciuc, Oleg Burunciuc și

Mihai Burunciuc au depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Petru

Ciolan și Irinei Ganenco cu privire la demontarea camerelor de luat vederi și a

becurilor de iluminare care asigură funcționalitatea acestora pe timp de noapte,

repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanții au indicat că, prin încheierea Judecătoriei

Rîșcani, mun. Chișinău din 20 februarie 2007 a fost partajată între foștii soți Petru

Ciolan și Valentina Burunciuc casa de locuit situată pe str. Albișoara 72/3, mun.

Chișinău, cu nr. cadastral 0100417495, iar în folosință comună au rămas curtea,

terenul aferent casei de locuit și alte părți componente ale bunurilor imobile.

Menționează că, pârâtul, Petru Ciolan a transmis pârâtei, Irina Ganenco

spațiile care i-au revenit după partajarea imobilului, iar din momentul instalării

acesteia în casa de locuit din str. Albișoara 72/3, mun. Chișinău, în curte și pe

pereții casei de locuit au fost montate camere de luat vederi și becuri de iluminare,

care asigură funcționalitatea acestora pe timp de noapte.

1

Invocă că, prin monitorizarea permanentă pe timp de noapte și zi, sunt

stresați, intimidați și le sunt lezate dreptul la viața privată și familie, dreptul la

inviolabilitatea domiciliului, garantate de Constituția Republicii Moldova și art. 8

din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, mai mult ca atât, imaginile înregistrate de camerele de luat vederi

au fost folosite de către Irina Ganenco pentru a fabrica dosare penale în privința

lor.

Susțin că, nu li-a fost solicitat acordul la instalarea camerelor de luat vederi

și sunt împotrivă să fie filmați sau fotografiați în bunul imobil cu destinație

locativă.

Mai invocă că, unele becuri au fost instalate deasupra ferestrei din

dormitorul Valentinei Burunciuc iar luminile, care asigură funcționalitatea

camerelor pe timp de noapte, se aprind automat și luminează atât curtea casei, cât

și încăperea.

Relevă că, la data de 29 iulie 2015, au expediat în adresa pârâților o

reclamație, prin care au solicitat înlăturarea camerelor de luat vederi și becurilor

care asigură funcționalitatea lor, însă aceasta nu a fost executată.

Afirmă că, conform informației eliberate de către Direcția administrare

fiscală Rîșcani a Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chișinău, Irina Ganenco, în

baza contractului de locațiune, deține cu drept de folosință o parte din casa de

locuit din str. Albișoara 72/3, mun. Chișinău, iar conform informației din Registrul

bunurilor imobile, a existat un anticontract de înstrăinare a bunului imobil,

termenul căruia a expirat.

Solicită obligarea pârâților să demonteze camerele de luat vederi și becurile

de iluminare care asigură funcționalitatea acestora pe timp de noapte, instalate pe

peretele și în curtea casei de locuit din str. Albișoara 72/3, mun. Chișinău, care

aparține cu drept de proprietate comună lui Petru Ciolan și Valentinei Burunciuc,

încasarea în mod solidar din contul pârâților în beneficiul reclamanților a

prejudiciului moral în mărime de 30 000 lei și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 25 mai 2016 a fost

respinsă acțiunea ca neîntemeiată.

Prima instanță respingând acțiunea și-a argumentat concluzia prin faptul că,

de către Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal, organul de

control asupra conformității prelucrării datelor cu caracter personal, nu au fost

constatate careva ilegalități în acțiunile pârâților referitor la montarea camerelor de

luat vederi și a becurilor de iluminare care asigură funcționalitatea acestora pe timp

de noapte, instalate pe peretele și în curtea casei de locuit din str. Albișoara 72/3,

mun. Chișinău, mai mult ca atât, nu a fost probat faptul monitorizării permanente

pe timp de noapte și/sau de zi a acestora în încăperile ce le aparțin, cu răspândirea

ulterioara a înregistrărilor prin diferite surse, precum și faptul încălcării de către

pârâți a dreptului la respectarea vieții private și de familie, dreptul la

inviolabilitatea domiciliului reclamanților.

Totodată, prima instanță a constatat faptul acceptării în mod tacit de către

reclamanți a montării camerelor de luat vederi, deoarece conform extrasului din

2

Registrul bunurilor imobile, la data de 29 august 2013, a fost încheiat

antecontractul de vânzare-cumpărare a cotei-părți din casa de locuit situată pe str.

Albișoara 72/3, mun. Chișinău, astfel, din momentul instalării pârâtei Irina

Ganenco, montarea camerelor de luat vederi în imobil și până la înaintarea

reclamației cu privire la demontarea acestora - 29 iulie 2015, a trecut o perioadă

îndelungată de timp.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 03 noiembrie 2016 a fost admis

apelul declarat de către Valentina Burunciuc, Oleg Burunciuc și Mihai Burunciuc,

casată hotărârea primei instanțe și emisă o nouă hotărâre, prin care au fost obligați

Petru Ciolan și Irina Ganenco să demonteze camerele de luat vederi și becurile

instalate pe peretele și în curtea casei de locuit din mun. Chișinău, str. Albișoara

72/3 și au fost încasate în mod solidar din contul lui Petru Ciolan și Irinei Ganenco

cheltuielile de judecată în sumă de 3 950 lei, compuse din cheltuieli de asistență

juridică în mărime de 3 600 lei și taxa de stat în mărime de 200 lei. În rest acțiunea

a fost respinsă.

Instanța de apel și-a argumentat concluzia prin faptul că, conform extrasului

din Registrul bunurilor imobile, Valentina Burunciuc și Petru Ciolan dețin cu drept

de proprietate comună terenul pentru construcții cu suprafața de 0,03 ha, nr.

cadastral 0100417.495 și ½ cotă-parte din casa de locuit cu suprafața de 182 m2,

nr. cadastral 0100417.495.01, situate în mun. Chișinău, str. Albișoara 72/3,

totodată, notând și existența antecontractului de vânzare-cumpărare nr. 3252 din 23

august 2013, încheiat între Petru Ciolan și Irina Ganenco.

De asemenea, instanța de apel reieșind din imaginile foto prezentate la

materialele cauzei, a constatat că, la poarta de intrare în curtea casei de locuit din

str. Albișoara 72/3, mun. Chișinău, pe pereții casei, lângă ușa de intrare și geamuri

au fost instalate camere de luat vederi și becuri de iluminat pentru asigurarea

funcționalității acestora pe timp de noapte, iar conform procesului-verbal de

examinare a obiectului din 16 februarie 2016, întocmit de către ofițerul de urmărire

penală a Inspectoratului de Poliție Rîșcani, în cadrul procesului de urmărire penală

nr. 2015021591, de la Irina Ganenco a fost ridicat un disc de model CD-R cu

capacitatea de 4,7 GB, ce conține 6 mape cu fișiere video, care reprezintă

înregistrări video a mai multor persoane aflate în curtea casei de locuit din str.

Albișoara 72/3, mun. Chișinău, însă careva probe ce ar confirma instalarea

camerelor de luat vederi cu acordul coproprietarei, Valentina Burunciuc nu au fost

prezentate.

În aceste împrejurări, instanța de apel a calificat acțiunile de supraveghere

video permanentă ale Valentinei Burunciuc, Oleg Burunciuc și ale lui Mihai

Burunciuc prin intermediul camerelor de luat vederi instalate în curtea și pe pereții

casei de locuit din str. Albișoara 72/3, mun. Chișinău drept o ingerință

nejustificată, prin care se încalcă dreptul la viața privată, intimă și de familie a

acestora, iar prin instalarea becurilor ce asigură funcționalitatea camerelor de luat

vederi pe peretele de lângă geamul dormitorului Valentinei Burunciuc se încalcă

dreptul de proprietate a acesteia prin prisma atributului de folosință nestingherită

de bunurile sale și inviolabilitatea domiciliului.

3

Respingând cerința cu privire la repararea prejudiciului moral, instanța de

apel a reținut că, apelanții nu și-au motivat în nici un fel suportarea acestui

prejudiciu atât în fapt cât și în drept.

La data de 23 decembrie 2016, Petru Ciolan a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței

de apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a indicat că, decizia instanței de apel este

neîntemeiată.

Menționează că, instanța de apel eronat a concluzionat că, scările și terasa

casei de locuit din str. Albișoara 72/3, mun. Chișinău sunt deținute cu drept de

proprietate comună de către el și intimata Valentina Burunciuc, deoarece acest fapt

nu este stipulat în încheierea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 20 februarie

2007, prin care a fost partajată casa de locuit între ei, a câte ½ cotă-parte pentru

fiecare iar în proprietate și folosință comună au rămas curtea cu suprafața de 80 m2

, lotul de pământ aferent casei, apeductul și canalizarea.

Invocă că, încăperile de sub terasă, construite în afara proiectului casei, îi

aparțin ca parte componentă la ½ din casă, ce i-a revenit după partajare, la fel, îi

aparțin cu drept de proprietate privată încăperile inclusiv cu acoperișul acestora, iar

neautorizat a construit scări pentru a avea acces din ogradă pe acoperișul

încăperilor nr. 10, 11, 12, a modernizat acoperișul acestor încăperi printr-un

coridor ce îi permite de a se urca în mansardă și a mai construit a doua scară de pe

acoperișul încăperilor enunțate pentru a avea acces la etajul trei-mansardă.

Afirmă că, a efectuat construcțiile respective cu acordul intimatei Valentina

Burunciuc, din surse financiare proprii și pentru a avea acces la mansarda care i-a

revenit după partajare, mai mult, conform procesului-verbal nr. 976 din 08

noiembrie 2011, acestea îi aparțin cu drept de proprietate.

Susține că, a montat 3 lămpi mici pentru a putea parcurge pe timp de noapte

scările, coridorul spre etajul trei – mansardă care îi aparțin, și care nicidecum nu

deranjează pe intimata Valentina Burunciuc, a mai montat și 4 camere de luat

vederi dintre care, una îi protejează încăperea ce îi aparține, a doua este îndreptată

spre ușa de la intrare în spațiul său de la primul etaj, a treia este îndreptată spre

parcarea automobilului, loc public și care se află în folosința sa, iar a patra este

montată la intrarea din etajul trei – mansarda, care la fel îi aparține cu drept de

proprietate personală.

Menționează că, camerele de vedere nu funcționează, fiind instalate ca

butafor cu scop de reține a acțiunilor nelegale a intimaților iar înregistrările video

ridicate de la Irina Ganenco de către ofițerul de urmărire penală, au fost efectuate

de către o persoană necunoscută cu camera de luat vederi portativă, tot de la ea, au

fost ridicate și înregistrările video ce confirmă pătrunderea ilegală a intimaților în

spațiul său locativ.

De asemenea, califică ca eronate concluziile instanței de apel precum că,

acțiunile de supraveghere video permanent ale Valentinei Burunciuc, Oleg și Mihai

Burunciuc prin intermediul camerelor de luat vederi instalate în curtea și pe pereții

casei de locuit, este o ingerință nejustificată, prin care se încalcă dreptul la viața

4

privată, intimă și de familie, iar prin instalarea becurilor ce asigură funcționalitatea

acestora, direct pe peretele de lângă geamul dormitorului Valentinei Burunciuc,

este încălcat dreptul de proprietate a acesteia prin prisma atributului de folosință

nestingherită de bunurile sale și inviolabilitatea domiciliului, deoarece conform

fotografiilor prezentate de către intimați și anexei nr. 7-1 și 7-2, la fereastra

dormitorului Valentinei Burunciuc și pe pereții casei nu sunt montate camere de

luat vederi, însă intimata personal și-a montat două lămpi decorative pe peretele

dormitorului care se află la etajul doi al casei și care, îi aparține integral acesteia.

Atenționează că, lui îi aparține etajul trei al casei de locui, dar pe el, tot nu

sunt montate camere de luat vederi, însă la fereastra camerei de la etajul întâi, care

îi aparține, este instalată o cameră de luat vederi, dar aceasta nu funcționează și

dacă ar lucra, oricum nu poate afecta viața intimă și privată a Valentinei

Burunciuc, deoarece ar înregistra doar acțiunile săvârșite în direcția acestei

ferestrei ce-i aparține.

Mai invocă că, ograda casei au împărțit-o de comun acord cu intimata

Valentina Burunciuc, ultima dispune de intrare separată în curtea casei pe partea

stângă, iar a sa este pe partea dreaptă. Cât privește lămpile de iluminare, acestea se

află pe partea ce-i aparține Valentinei Burunciuc iar camere de luat vederi, în

ograda casei nu au fost montate.

La fel, califică ca eronată concluzia instanței de apel, precum că intimații

sunt monitorizați video permanent zi și noapte, deoarece camerele video sunt

instalate la încăperile și spațiile ce îi aparțin cu drept de proprietate privată și nu se

află în folosință comună, mai mult, nu a fost probat nici faptul că, filmările au fost

înregistrate cu aceste camere, iar procesul-verbal de examinare a obiectului din 16

februarie 2016 nu servește ca probă în acest sens.

Consideră că, prima instanță corect a apreciat probele și a emis o hotărâre

întemeiată.

La data de 29 decembrie 2016, Irina Ganenco a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței

de apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a indicat că, decizia instanței de apel este ilegală și

neîntemeiată.

Menționează că, conform încheierii Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din

20 februarie 2007, casa de locuit din str. Albișoara 72/3, mun. Chișinău cu nr.

cadastral 0100417495 a fost partajată între foștii soți, Petru Ciolan și Valentina

Burunciuc, ultimei fiindu-i transmise în proprietate încăperile din demisol și de la

etajul 1, cu suprafața totală de 159,5 m2 , iar lui Petru Ciolan i-au fost transmise în

proprietate încăperile din demisol și de la etajul 2 mansardă, cu suprafața totală de

145,8 m2, însă ograda, lotul de pământ aferent casei de locuit, apeductul și

canalizarea, au rămas în proprietate și folosință comună. Conform extrasului din

Registrul bunurilor imobile, la data de 23 august 2013, între ea și Petru Ciolan a

fost semnat un antecontract de vânzare-cumpărare a cotei-părți a bunului imobil,

teren și construcție din str. Albișoara 72/3, mun. Chișinău, iar în baza contractului

5

de locațiune nr. 290 din 29 august 2013, deține cu drept de folosință o parte din

casa de locuit enunțată.

Invocă că, în speță, intimații nu au prezentat probe ce confirmă că li-au fost

încălcate drepturile la respectarea vieții private și de familie, dreptul la

inviolabilitatea domiciliului, precum și faptul monitorizării lor pe timp de noapte și

zi în încăperile ce le aparțin, cu răspândirea ulterioară a înregistrărilor prin diferite

surse, ceea ce califică ca neîntemeiată starea de stres și intimidare invocată de către

intimați prin faptul amplasării camerelor de luat vederi.

Relevă că, urmează a fi apreciate critic argumentele intimaților precum că,

ea a recunoscut în plângerea înaintată Colegiului disciplinar al avocaților faptul

înregistrării video cu ajutorul aparatului de model DS-2CE56D5T-IR NIK Vision a

discuțiilor sale cu avocatul Ludmila Stoianov, or, faptul înregistrării video a

avocatului nu denotă faptul monitorizării permanente pe timp de noapte și zi a

acestora, așa cum s-a invocat în acțiune.

Afirmă că, urmează a fi respinse și argumentele intimaților privind impactul

camerelor de luat vederi și a becurilor de iluminare pe peretele și în curtea casei de

locuit asupra pretinsei fabricări a dosarelor penale în privința acestora, deoarece nu

au fost prezentate careva plângeri ori constatări ale organelor de stat competente în

scopul încălcării drepturilor și intereselor legale ale acestora.

Consideră că, eventuala montare neautorizată a camerelor de luat vederi și a

becurilor de iluminare care asigură funcționalitatea acestora pe timp de noapte,

instalate pe peretele și în curtea casei de locuit din str. Albișoara 72/3, mun.

Chișinău, precum și monitorizarea intimaților contrar voinței acestora, urmează a

fi, obiectul investigațiilor Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter

Personal, conform prevederilor art. 20 al Legii cu privire la protecția datelor cu

caracter personal.

Astfel, în situația în care, de către Centrul Național pentru Protecția Datelor

cu Caracter Personal, nu au fost constatate careva ilegalități în acțiunile cu privire

la montarea camerelor de luat vederi și a becurilor de iluminare care asigură

funcționalitatea acestora pe timp de noapte, instalate pe peretele și în curtea casei

de locuit din str. Albișoara 72/3, mun. Chișinău, cerința cu privire la obligarea

demontării acestora este neîntemeiată, mai mult ca atât, nu au fost prezentate probe

ce ar confirma încălcarea dreptului la respectarea vieții private și de familie,

precum și dreptul la inviolabilitatea domiciliului intimaților.

Califică ca neîntemeiată și cerința cu privire la repararea prejudiciului moral,

deoarece în acțiunile sale nu au fost constate careva încălcări ale Legii cu privire la

protecția datelor cu caracter personal.

La fel, consideră că, intimații au acceptat în mod tacit montarea camerelor de

luat vederi și posibilitatea funcționării pe viitor a acestora, deoarece din momentul

instalării sale în această casă, 29 august 2013, până la adresarea intimaților cu

prezenta acțiune, 03 noiembrie 2015, a trecut o perioada îndelungată de timp,

astfel, invocarea stării de stres și intimidare este nefondată.

6

Prin referința depusă la data de 23 februarie 2017 Valentina Burunciuc, Oleg

Burunciuc și Mihai Burunciuc au solicitat declararea recursului depus de către

Petru Ciolan ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul

se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei

integrale.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că, recursurile au fost declarate în termen,

or, din materialele cauzei nu poate fi stabilită cu certitudine momentul

comunicării deciziei contestate pentru a determina respectarea termenului de

declarare a recursurilor.

Examinând temeiurile recursurilor în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursurile sunt inadmisibile din următoarele

motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-

a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

7

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu și în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că, recursurile declarate de către Petru Ciolan

și Irina Ganenco nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recursuri nu denotă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursurile

declarate de către Petru Ciolan și Irina Ganenco, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursurile declarate de către Petru Ciolan și Irina Ganenco ca

inadmisibile.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1)

CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursurile declarate de către Petru Ciolan și Irina Ganenco se consideră

inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Iulia Sîrcu

judecătorul

Judecătorii Sveatoslav Moldovan

Mariana Pitic

8