2ra-779/19 — repararea prejudiciului

2ra-779/19 — repararea prejudiciului (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-779/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud. G. Cazacu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, V. Mihaila, V. Sîrbu)

ÎNCHEIERE

15 mai 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Victor Burduh

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Petru Ciolan,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Petru Ciolan

împotriva lui Oleg Burunciuc, Mihai Burunciuc și Valentinei Burunciuc cu privire

la repararea prejudiciului material sub formă de venit ratat și a prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 28 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins apelul declarat de Petru Ciolan și s-a menținut hotărârea din 19 iulie 2018

a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă:

La 30 ianuarie 2018, Petru Ciolan a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Oleg Burunciuc, Mihai Burunciuc și Valentinei Burunciuc cu privire

la repararea prejudiciului material sub formă de venit ratat și a prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii, reclamantul a relatat că s-a cunoscut cu Valentina

Burunciuc în vara anului 2002. În perioada anilor 2002-2004, fiind în conviețuire

comună, au construit o casă de locuit pe str. XXXXX mun. XXXXX, din surse

comune, în mod proporțional fiecare.

Petru Ciolan a menționat că la 29 aprilie 2004 a întocmit cu Valentina

Burunciuc un contract matrimonial, prin care benevol notarial au stabilit că, casa

construită pe str. XXXXX din mun. XXXXX , pe numele Valentinei Burunciuc le

aparține 50 la 50, inclusiv și sectorul de pământ, iar la 30 aprilie 2004 la insistența

pârâtei s-au căsătorit.

În continuare, a precizat că în luna septembrie 2004, Valentina Burunciuc

având scopuri meschine și, fiind influențată de unele persoane a depus cerere de

chemare în judecată cu privire la desfacerea căsătoriei, motivând prin

comportamentul său neadecvat față de ea, care însă nu a putut fi demonstrat în

instanța de judecată.

La fel, a punctat că, în luna august 2004 au finisat construcția casei pe deplin,

iar la 30 septembrie 2005 căsătoria dintre reclamant și pârâtă a fost desfăcută.

1

Dat fiind faptul că, Valentina Buruciuc a depus cerere de desface a căsătoriei,

reclamantul a depus cerere de chemare în judecată cu privire la partajarea casei de

locuit și a lotului de pământ de pe str. XXXXX, mun. XXXX, construită din surse

bănești, în mod proporțional a câte 40000 de dolari fiecare, fapt confirmat prin

contractul matrimonial.

La 02 iunie 2005, Valentina Burunciuc a depus cerere de chemare în judecată

cu privire la anularea contractului matrimonial, invocând diferite probleme

nefondate, iar prima instanță a admis acțiunea și a dispus anularea contractului

matrimonial.

Petru Ciolan a relavat că la 04 iulie 2005 a contestat hotărârea primei instanțe,

care prin decizia din 25 ianuarie 2006 a Curții de Apel Chișinău a fost casată, iar

contractul matrimonial a fost apreciat ca fiind legal.

Nefiind de acord decizia instanței de apel, Valentina Burunciuc a contestat-o

cu recurs, însă în proces de examinare și-a retras recursul, sub pretextul că s-a

împăcat cu reclamantul.

Reclamantul a indicat că deși Curtea Supremă de Justiție a acceptat cererea de

retragere a recursului și ei au ajuns la o înțelegere privind partajarea imobilului pe

cale amabilă, Valentina Burunciuc a depus cerere de revizuire, care însă a fost

respinsă.

Totodată, a relevat că la 20 februarie 2007 cererea sa și a Valentinei Burunciuc

cu privire la tranzacția de împăcare și partajarea casei din mun. Chișinău

str. XXXXX, inclusiv a lotului de teren a fost acceptată, el primind 1/2 din casa

amplasată pe str. XXXXX, mun. XXXXX.

În acest context, a afirmat că după partajare, reieșind din faptul că Valentina

Burunciuc permanent îl provoca la diferite acțiuni neadecvate, a hotărât să nu

locuiască în 1/2 cotă-parte din casă ce-i aparține cu drept de proprietate.

În continuare, a menționat că de nenumărate ori a încercat să transmită partea

sa din imobil în locațiune, însă permanent chiriașii aveau probleme din partea

Valentinei Burunciuc.

Astfel, a indicat că în anul 2012-2013 a hotărât să vândă 1/2 cotă-parte din casă

și i-a propus pârâtei să o procure, însă dânsa nu a acceptat propunerea sa.

Petru Ciolan a precizat că la 28 august 2013 a întocmit un antecontract de

cumpărare-vânzare a 1/2 cotă-parte din casă cei aparține cu drept de proprietate,

inclusiv și a lotului de pământ cu Irina Ganenco, la un preț de 120 000 de euro, cu

achitarea în valută națională. De la Irina Ganenco a primit arvună de 27 000 de euro,

iar până la întocmirea contractului de vânzare-cumpărare, ultima s-a obligat să achite

lunar câte 2 200 de euro, ajungând la suma de 60 000 de arvună. Restul sumei de

60000 de euro, s-a obligat să o achite la ziua semnării contractului de vânzare-

cumpărare, preconizat pentru luna ianuarie 2015.

Reclamantul a accentuat că din moment ce a hotărât să vândă cota sa parte din

casă, inclusiv și lotul de pământ, Valentina Burunciuc și copiii acesteia Mihai și

Oleg Burunciuc au început prin diferite metode de a-l împiedica la întocmirea

contractului de vânzare cumpărare cu Irina Ganenco. Respectiv, din luna august

2013 au depus diferite plângeri în instanțele de supraveghere în construcție, la

poliție, primărie, inclusiv și cereri de chemare în judecată nefondate.

În opinia reclamantului, scopul pârâtei și a copiilor ei a fost și este de a-l

deposeda de cota sa parte din casă ce-i aparține cu drept de proprietate, inclusiv

2

anularea antecontractului de vânzare-cumpărare întocmit cu Irina Ganenco, lucru

realizat, or, ultima a refuzat sa achite lunar câte 2200 de euro, plata chiriei și a insistat

la desfacerea antecontractului. Datorită faptului că i-a permis să locuiască gratuit în

spațiul de 1/2 cotă-parte a casei cei aparține cu drept de proprietate, Irina Ganenco

nu a solicitat anularea antecontractului și nu a cerut întoarcerea dublului arvunei.

Petru Ciolan a relevat că suspendarea îndeplinirii condițiilor antecontractului

de vânzare-cumpărare a fost dictată și impusă de cererea de chemare în judecată din

23 august 2013 depusă de către frații Vladislav, Oleg și Mihai Burunciuc cu

susținerea lui Burunciuc Valentina, prin care au solicitat declararea nulității actelor

juridice, contractul matrimonial și radierea dreptului său de proprietate la 1/2 cotă-

parte din casa de pe str. XXXXX.

De asemenea, a declarat că la 14 mai 2014, Valentina Burunciuc a depus

cererea de chemare in judecată Nr.21464 cu privire la recunoașterea nulă a

antecontractului de vânzare-cumpărarea N.3252 din 23 august 2013, solicitând și

aplicarea sechestrului pe 1/2 cotă parte ce-i aparține. Cererea dată a fost respinsă de

prima instanță, însă adăugător a dus la suspendarea îndeplinirii condițiilor

antecontractului de vânzare-cumpărare.

A menționat că în atingerea scopului propus, pentru a suspenda și a nu permite

întocmirea contractului de vânzare-cumpărare a 1/2 cotă-parte din casă, Valentina

Burunciuc a mai înaintat cereri de chemare în judecată, inclusiv cerere cu privire la

respectarea dreptului de folosință a bunului imobil n.33403 din 11 iulie 2014,

bazându-se pe diferite motive născocite. Totodată, solicitând și aplicarea

interdicțiilor. Acțiunea a fost respinsă, iar hotărârea a rămas irevocabilă.

Necătând la faptul că toate cererile de chemare în judecată au fost respinse ca

nefondate, pârâta și copii ei Veceslav, Oleg și Mihai prelungesc tentativa de a-l

deposeda de partea sa din imobil, inclusiv și excluderea întocmirii antecontractului

de vânzare-cumpărare prin noi cereri de chemare în judecată.

În viziunea reclamantului, toate cererile de chemare în judecată a pârâților erau

înaintate cu scopul deposedării sale de bunul imobil, aplicarea presiunii psihologice

în privința Irinei Ganenco, pentru ca ultima să se refuze de la antecontract și

întocmirea contractului de vânzare-cumpărare.

Astfel, Petru Ciolan a subliniat că pe lângă pagubele materiale suportate în

urma acțiunilor pârâților, prin comportamentul agresiv al acestora i-a fost cauzat și

un prejudiciu moral pe care îl estimează la suma de 20000 de euro.

În continuare, a precizat că paguba materială urmează a fi achitată de Valentina

Burunciuc în cuantum de 80 % , iar Oleg și Mihai Burunciuc în cuantum a câte 10%.

Cât privește paguba morală, aceasta urmează a fi achitată de Valentina Burunciuc în

cuantum de 50%, Oleg Burunciuc 10 %, iar Mihai Burunciuc 40%.

Reclamantul a solicitat încasarea de la Valentina Burunciuc a sumei de 18860

de euro, cu titlul de prejudiciu material și 10000 de euro cu titlu de prejudiciu moral.

Încasarea de la Mihai Burunciuc a pagubei materiale în mărime de 2 357 de euro,

precum și a pagubei morale în sumă de 8000 de euro. Încasarea de la Oleg Burunciuc

a pagubei materiale în mărime de 54056 de lei, sau 2357 de euro, precum și paguba

morală în mărime de 2000 de euro. Totodată, a solicitat încasarea taxei de stat și a

cheltuielilor de asistență juridică din contul Valentinei Burunciuc.

Prin hotărârea din 19 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, cererea

de chemare în judecată a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

3

La 01 august 2018, Petru Ciolan a depus cerere de apel împotriva hotărârii din

19 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani prin care a solicitat casarea

hotărârii instanței de fond, cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a cererii de

chemare în judecată.

Prin decizia din 28 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost respins

apelul declarat de Petru Ciolan și menținută hotărârea din 19 iulie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a conchis că concluzia instanței de fond

este justă, având la bază un cumul de dovezi administrate, cărora le-a fost dată o

apreciere juridică cuvenită, iar argumentele aduse de apelant în susținerea poziției

sale sunt pur declarative și fără un suport legal și probatoriu, motiv din care cererea

de apel urmează a fi respinsă cu menținerea hotărârii primei instanțe.

La 24 ianuarie 2019, Petru Ciolan a depus cerere de recurs împotriva deciziei

din 28 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului,

casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond, cu pronunțarea unei

noi hotărâri de admitere a cererii de chemare în judecată și încasarea din contul

Valentinei Buruciuc în beneficiul său a sumelor de 366580 de lei cu titlu de

prejudiciu material cauzat, 10000 de euro ce constituie paguba morală cauzată și

12500 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Încasarea din contul lui Mihai

Burunciuc în beneficiul său a sumelor de 45822 de lei cu titlu de prejudiciu material

cauzat, 8000 de euro ce constituie paguba morală cauzată și 2500 de lei cu titlu de

cheltuieli de judecată. Încasarea din contul lui Oleg Burunciuc a sumelor de

45822 de lei cu titlu de prejudiciu material cauzat, 2000 de euro ce constituie paguba

morală cauzată și 11000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului, recurentul a indicat că nu este de acord cu decizia

instanței de apel, deoarece aceasta este neîntemeiată și nefondată.

În susținerea poziției date, a invocat că instanța de apel nu a examinat integral

și nu a luat în considerare toate probele și circumstanțele importante pentru

soluționarea justă a cauzei, or, la materialele cauzei sunt probe pertinente pe care

le-a prezentat în susținerea poziției sale.

În acest context, a relevat că pârâții prin acțiunile depuse cu rea-credință în

instanța de judecată i-au încălcat dreptul său de a vinde ½ cotă-parte din casă care îi

aparține cu drept de proprietate, cauzându-i astfel un prejudiciu material în mărime

de 93000 de euro, iar instanțele ierarhic inferioare la emiterea soluțiilor adoptate au

ignorat dispozițiile art.1398 al Codului civil.

În continuare, a precizat că în susținerea pretenției de reparare a prejudiciului

moral, a prezentat probe, precum că din cauza acțiunilor pârâților, starea sa de

sănătate s-a înrăutățit, însă de care instanțele ierarhic inferioare nu au ținut cont,

apreciindu-le ca neîntemeiate.

Totodată, a subliniat că atât prima instanță, cât și instanța de apel eronat au

interpretat pretenția sa cu privire la compensarea cheltuielilor de judecată. Or,

ultimul a solicitat compensarea cheltuielilor de judecată suportate pentru toate

dosarele intentate de pârâți, la care a fost citat de peste 150 de ori și pe care au avut

pierdere de cauză, dar nu numai pentru examinarea prezentului litigiu.

Astfel, a opinat că circumstanțele menționate pot fi considerate motive

întemeiate de admitere a cereri de recurs.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă,

4

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată

la 28 noiembrie 2018 și a fost expediată părților prin intermediul oficiului poștal la

18 decembrie 2018, însă date care ar confirma recepționarea acesteia de către

recurent la materialele dosarului lipsesc.

În aceste circumstanțe recursul, declarat de Petru Ciolan la 24 ianuarie 2019,

se consideră în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul

neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în

lipsa acesteia.

La 13 mai 2019, Oleg Burunciuc, Mihai Burunciuc și Valentina Burunciuc au

depus referință asupra cererii de recurs prin care au solicitat respingerea recursului

ca fiind neîntemeiat și inadmisibil.

Examinând temeiurile recursului declarat de Petru Ciolan, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească

a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Petru Ciolan nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul părții

recurente cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

5

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Petru Ciolan.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Petru Ciolan împotriva deciziei

din 28 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Victor Burduh

Galina Stratulat

6