2ra-1055/17 — obligarea demolării barei metalice și asigurarea accesului liber cu unitatea de transport în curtea casei, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată

Dosarul nr. 2ra-1055/17

Instanța de fond: Judecătoria Râșcani, mun. Chișinău – A. Ciubotaru

Instanța de apel: CA Chișinău – A. Panov, M. Anton, Iu. Cotruță

Î N C H E I E R E

07 iunie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas,

judecători Iurie Bejenaru, Oleg Sternioală,

soluționând admisibilitatea recursului declarat de către Petru Ciolan,

în pricina civilă la acțiunea Valentinei Burunciuc, Oleg Burunciuc și Mihail

Burunciuc împotriva lui Petru Ciolan și Irinei Ganenco privind obligarea demolării

barajului metalic și asigurarea accesului liber cu unitatea de transport în curtea casei,

repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din data de 19 ianuarie 2017,

C O N S T A T Ă:

Valentina Burunciuc, Oleg Burunciuc și Mihail Burunciuc la 18 septembrie

2016 s-au adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Petru Ciolan și Irinei

Ganenco, prin care au solicitat obligarea demolării barei metalice instalată în fața

porții din curtea casei de locuit din str. Albișoara 72/3, mun. Chișinău, proprietate

comună, asigurarea accesului liber cu mijlocul de transport, încasarea în mod solidar

a prejudiciului moral în mărime de 20 000 lei și a cheltuielilor de judecată ( f.d. 6-7).

În motivarea acțiunii reclamanții au indicat, că bunul imobil situat în mun.

Chișinău, str. Albișoara 72/3, inclusiv și terenul aferent construcției, aparține cu drept

de proprietate a câte ½ cotă –parte Valentinei Burunciuc și lui Petru Ciolan. Prin

încheierea Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din data de 20 februarie 2007 s-a

confirmat tranzacția de împăcare referitor la partajarea averii, în folosință comună a

rămas ograda și lotul de teren aferent casei.

Petru Ciolan a instalat în fața porții casei de locuit din str. Albișoara 72/3, mun.

Chișinău o bară metalică cu lacăt, care limitează accesul liber cu mijlocul de transport

al reclamanților în curtea casei. Potrivit informației eliberate de Direcția Administrare

1

Fiscală Râșcani al Inspectoratului Fiscal mun. Chișinău Irina Ganenco deține cu drept

de folosință o parte din casa de locuit.

În opinia reclamanților sunt îndreptățiți să solicite demolarea barei metalice și

asigurarea accesului liber cu unitatea de transport în curtea casei, ori aceștia la data de

05 august 2015 au înaintat o reclamație, prin care au solicitat înlăturarea

impedimentelor, însă care a rămas fără soluționare.

Prin hotărârea Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din data de 20 iunie 2016

acțiunea a fost admisă parțial, s-a obligat Petru Ciolan să demoleze bara metalică,

instalată în fața porții din curtea casei de locuit nr. 72/3, din str. Albișoara, mun.

Chișinău, proprietate comună a lui Petru Ciolan și Valentinei Burunciuc și să asigure

accesul liber cu unitatea de transport a reclamantei Valentina Burunciuc în curtea

casei de locuit. S-a încasat de la Petru Ciolan în beneficiul Valentinei Burunciuc

suma de 1 950 lei, cu titlul de cheltuieli de asistență juridică și 100 lei, cu titlul de

taxă de stat, în rest acțiunea a fost respinsă ( f.d. 87, 89-92).

Nefiind de acord cu hotărârea Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din data de

20 iunie 2016, Petru Ciolan a contestat-o cu apel, prin care a solicitat admiterea

apelului, casarea hotărârii cu emiterea unei hotărâri noi privind respingerea acțiunii (

f.d. 95,106-111).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din data de 19 ianuarie 2017 s-a respins

apelul declarat de Petru Ciolan, s-a menținut hotărârea Judecătoriei Râșcani, mun.

Chișinău din data de 20 iunie 2016 ( f.d. 135, 136-141).

În susținerea poziției sale instanța de apel a menționat, că prin încheierea

Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din dara de 20 februarie 2007 s-a confirmat

tranzacția de împăcare dintre Valentina Burunciuc și Petru Ciolan privind partajarea

averii comune în devălmășie, ograda și terenul aferent casei de locuit rămânând în

folosință comună a foștilor soți.

Faptul instalării barei metalice în fața porții este ilegală și constituie un

impediment creat Valentinei Burunciuc la exercitarea dreptului de proprietate, astfel,

este întemeiată pretenția cu privire la demolarea barei metalice și asigurarea accesului

liber cu mijlocul de transport în curtea casei.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la data de 28 martie 2017 Petru

Ciolan a contestat-o cu recurs, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea

deciziei cu remiterea cauzei la rejudecare ( f.d. 145-147). În motivarea recursului

recurentul a indicat dezacordul cu decizia instanței de apel, care în opinia lui a apărat

numai interesele Valentinei Burunciuc, însă i-a îngrădit accesul liber la încăperile

sale, inclusiv la intrarea în garaj cu transportul.

La data de 06 iunie 2017 avocatul Ludmila Stoianov în interesul reclamanților

a depus referință, prin care a solicitat declararea recursului ca fiind inadmisibil, ori

instanța de apel a soluționat definitiv cazul, decizia fiind una echitabilă.

2

În conformitate cu art. 434 alin. 1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la

19 ianuarie 2017, expediată participanților la proces prin intermediul oficiului poștal

la data de 20 februarie 2017, confirmare privind recepționarea acesteia la materialele

dosarului lipsește.

În aceste circumstanțe recursul depus de către Petru Ciolan la data 28 martie

2017 se consideră a fi depus în termen.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursul declarat de către Petru

Ciolan este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului atestă,

că recurentul indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele de

judecată au apreciat înscrisurile probatorii și au constatat circumstanțele cauzei. Nu

pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de

reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

În speță, completul Colegiului menționează, că recursul în cauză conține

obiecții de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanța de

apel, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în

care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei

de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa cum formal

invocă recurentul și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Astfel, completul Colegiului constată, că argumentele invocate în recurs nu pot

constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele expres

stabilite la art. 432, al. 2, 3 și 4 CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 al.1 CPC părțile și alți participanți la proces sunt

în drept să declarare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procesual.

Aliniatele 2 și 3 ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau

aplicate eronat, iar alin. 4 stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. 3 constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

3

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 al. 2, 3 și 4.

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să

fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, pe când în recursul

declarat de către Petru Ciolan asemenea aspecte nu se regăsesc.

Din considerentele menționate instanța de recurs ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Petru Ciolan inadmisibil.

Conform celor expuse, în temeiul art. 270, 433, lit. a), 440, alin. 1 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

D I S P U N E :

Recursul, declarat de către Petru Ciolan împotriva deciziei Curții de Apel

Chișinău din 19 ianuarie 2017 în pricina civilă la acțiunea Valentinei Burunciuc,

Oleg Burunciuc și Mihail Burunciuc împotriva lui Petru Ciolan și Irina Ganenco

privind obligarea demolării barajului metalic și asigurarea accesului liber cu unitatea

de transport în curtea casei, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de

judecată, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,judecătorul Maria Ghervas

judecători Iurie Bejenaru

Oleg Sternioală

4