2ra-2075/17 — Schimbarea modului si ordinii de executare, apărarea dreptului de proprietate

Dosarul nr. 2ra–2075/17

Prima instanță: Judecătoria Ciocana, mun. Chișinău, judecător V. Burduh

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători A. Bostan, A. Pahopol, V. Negru

ÎNCHEIERE

29 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecător – Svetlana Filincova,

Judecători – Iurie Bejenaru, Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Romanciuc Ivan

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 31 ianuarie 2017, prin care a fost

respins apelul lui Romanciuc Ivan și menținută hotărârea Judecătoriei Ciocana,

mun. Chișinău din 12 iulie 2016, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a

lui Romanciuc Ivan către Romanciuc Liuba, intervenient accesoriu executorul

judecătoresc Iacob Miron, cu privire la demolarea construcțiilor neautorizate,

apărarea dreptului de proprietate și înlăturarea obstacolelor în folosirea bunului

imobil, obligarea executorului judecătoresc să efectueze acțiuni de executare a

documentului executoriu,

c o n s t a t ă:

La 30.11.2015, reclamantul Romanciuc Ivan a sesizat Judecătoria Ciocana,

mun. Chișinău cu cerere de chemare în judecată către Liuba Romanciuc,

intervenient accesoriu executorul judecătoresc - Iacob Miron, privind demolarea

construcțiilor neautorizate, apărarea dreptului de proprietate și înlăturarea

obstacolelor în folosirea imobilului, schimbarea modului de executare a hotărârii

judecătorești, obligarea executorului judecătoresc să efectueze acțiuni de executare

a documentului executoriu.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că, prin hotărârea Judecătoriei

Ciocana, mun. Chișinău din 21 decembrie 2012, s-a dispus partajarea averii între

Romanciuc Ivan și Romanciuc Liuba - hotărârea devenind definitivă la 27 martie

2013, iar titlul executoriu a fost eliberat la 14 aprilie 2013.

Prin raportul de expertiza judiciară a fost efectuat planul de amplasament al

construcțiilor și amenajărilor bunului imobil din mun. Chișinău, XXXXXXX, în

două variante, iar din motiv că o perioadă îndelungată părțile nu pot ajunge la un

numitor comun privind partajarea averii, nu pot fi efectuate măsurările conform

planului de amplasament a construcțiilor conform titlului executoriu, este

imposibilă executarea hotărârii judecătorești, iar pârâta îi creează obstacole la

partajarea bunurilor imobile, efectuând construcții neautorizate, nu permite

oficiului cadastral să efectueze măsurările construcțiilor și amenajării bunului

imobil în variantele propuse de către experții judiciari pentru partajarea încăperilor

de locuit și a terenului de lângă casă, nu-i acordă acces la ieșire (la poartă). Pârâta a

demolat ușa din încăperea nr. 4, care are acces la încăperea nr. 1, iar în încăperea

cu nr. 7 a clădit pereți, neavând autorizație și certificat de urbanism și, respectiv nu

are acces la ieșirea în ogradă și la drum. Dânsa a efectuat construcții neautorizate

până la finalizarea partajării bunurilor imobile.

Executorul judecătoresc Iacob Miron nu s-a deplasat la fața locului pentru

partajarea bunurilor imobile conform titlului executoriu, pentru efectuarea

măsurărilor conform planului de amplasament al construcțiilor și amenajărilor în

variantele I și II, efectuate de experții judiciari întru executarea hotărârii

Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău.

Cu referire la prevederile art. 77 Cod de executare și art. 252 CPC,

reclamantul a solicitat instanței de judecată obligarea pârâtei de a demola

construcțiile neautorizate și de a nu-i crea obstacole la folosirea bunului imobil, de

a permite efectuarea măsurărilor din planul de amplasament a construcțiilor și

amenajărilor conform expertizei judiciare și titlului executoriu nr. 2-61/2012,

schimbarea modului de executare a documentului executoriu nr. 2-61/2012, prin

acordarea dreptului său excluziv la varianta I din planul de amplasament a

construcțiilor și amenajărilor conform raportului expertizei judiciare și titlului

executoriu, obligarea executorului judecătoresc să efectueze măsurările din planul

de amplasament a construcțiilor și amenajărilor conform expertizei judiciare și

titlului executoriu nr. 2-61/2012.

Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 12 iulie 2016,

menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din 31 ianuarie 2017, cererea de

chemare în judecată depusă de Romanciuc Ivan a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 13.06.2017, Romanciuc Ivan a declarat recurs împotriva deciziei Curții de

Apel Chișinău din 31 ianuarie 2017, prin care a solicitat admiterea recursului,

casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu remiterea cauzei

la rejudecare.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel a dat o apreciere incorectă

circumstanțelor cauzei.

La 28.11.2017, Romanciuc Liuba a depus referință la cererea de recurs prin

care a solicitat respingerea acestuia.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de

Romanciuc Ivan, ca fiind inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin.(1) din Codul de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Dat fiind faptul că temeiurile declarării recursului împotriva deciziei curții de

apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII din Codul de

procedură civilă, sunt strict delimitate de art.432, Completul reține că, reieșind din

prevederile art.437 alin.(1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau acelor circumstanțe ale aplicării eronate ale

normelor de drept material sau procedural, care ar dicta necesitatea declarării

recursului ca fiind admisibil.

În speță, criticile aduse de recurent, însoțite de argumentarea circumstanțelor

de fapt ale pricinii, percepute din propriul punct de vedere al recurentului, nu pot

duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art.432

din Codul de procedură civilă, în condițiile în care se insistă asupra reaprecierii

probelor și circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției

instanței de judecată.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului.

Se cere a fi precizat că, specific recursului declarat în condițiile secțiunii a 2-

a, Capitolul XXXVIII, Cod de procedură civilă, este că recursul nu provoacă o

rejudecare a fondului pricinii. Rolul exclusiv al recursului este de a asigura

efectuarea unui control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de

declarare a recursului strict prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Abordarea recurentului în speță evidențiază în mod clar dezacordul acestuia

cu soluția dată de instanța de judecată, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor instanței de apel, care ar impune declararea

recursului ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, iar recursul trebuie să

posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, caracter care nu poate

fi evidențiat de cererea de recurs în cauză.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Romanciuc Ivan.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecător Svetlana Filincova,

Judecători – Iurie Bejenaru

Maria Ghervas