2ra-2075/17 — Schimbarea modului si ordinii de executare, apărarea dreptului de proprietate
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- Schimbarea modului si ordinii de executare, apărarea dreptului de proprietate
- Temei legal
- Temeiurile declararii recursului
2ra-2075/17 — Schimbarea modului si ordinii de executare, apărarea dreptului de proprietate (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Dosarul nr. 2ra–2075/17
Prima instanță: Judecătoria Ciocana, mun. Chișinău, judecător V. Burduh
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători A. Bostan, A. Pahopol, V. Negru
ÎNCHEIERE
29 noiembrie 2017 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecător – Svetlana Filincova,
Judecători – Iurie Bejenaru, Maria Ghervas
examinând admisibilitatea recursului declarat de către Romanciuc Ivan
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 31 ianuarie 2017, prin care a fost
respins apelul lui Romanciuc Ivan și menținută hotărârea Judecătoriei Ciocana,
mun. Chișinău din 12 iulie 2016, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a
lui Romanciuc Ivan către Romanciuc Liuba, intervenient accesoriu executorul
judecătoresc Iacob Miron, cu privire la demolarea construcțiilor neautorizate,
apărarea dreptului de proprietate și înlăturarea obstacolelor în folosirea bunului
imobil, obligarea executorului judecătoresc să efectueze acțiuni de executare a
documentului executoriu,
c o n s t a t ă:
La 30.11.2015, reclamantul Romanciuc Ivan a sesizat Judecătoria Ciocana,
mun. Chișinău cu cerere de chemare în judecată către Liuba Romanciuc,
intervenient accesoriu executorul judecătoresc - Iacob Miron, privind demolarea
construcțiilor neautorizate, apărarea dreptului de proprietate și înlăturarea
obstacolelor în folosirea imobilului, schimbarea modului de executare a hotărârii
judecătorești, obligarea executorului judecătoresc să efectueze acțiuni de executare
a documentului executoriu.
În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că, prin hotărârea Judecătoriei
Ciocana, mun. Chișinău din 21 decembrie 2012, s-a dispus partajarea averii între
Romanciuc Ivan și Romanciuc Liuba - hotărârea devenind definitivă la 27 martie
2013, iar titlul executoriu a fost eliberat la 14 aprilie 2013.
Prin raportul de expertiza judiciară a fost efectuat planul de amplasament al
construcțiilor și amenajărilor bunului imobil din mun. Chișinău, XXXXXXX, în
două variante, iar din motiv că o perioadă îndelungată părțile nu pot ajunge la un
numitor comun privind partajarea averii, nu pot fi efectuate măsurările conform
planului de amplasament a construcțiilor conform titlului executoriu, este
imposibilă executarea hotărârii judecătorești, iar pârâta îi creează obstacole la
partajarea bunurilor imobile, efectuând construcții neautorizate, nu permite
oficiului cadastral să efectueze măsurările construcțiilor și amenajării bunului
imobil în variantele propuse de către experții judiciari pentru partajarea încăperilor
de locuit și a terenului de lângă casă, nu-i acordă acces la ieșire (la poartă). Pârâta a
demolat ușa din încăperea nr. 4, care are acces la încăperea nr. 1, iar în încăperea
cu nr. 7 a clădit pereți, neavând autorizație și certificat de urbanism și, respectiv nu
are acces la ieșirea în ogradă și la drum. Dânsa a efectuat construcții neautorizate
până la finalizarea partajării bunurilor imobile.
Executorul judecătoresc Iacob Miron nu s-a deplasat la fața locului pentru
partajarea bunurilor imobile conform titlului executoriu, pentru efectuarea
măsurărilor conform planului de amplasament al construcțiilor și amenajărilor în
variantele I și II, efectuate de experții judiciari întru executarea hotărârii
Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău.
Cu referire la prevederile art. 77 Cod de executare și art. 252 CPC,
reclamantul a solicitat instanței de judecată obligarea pârâtei de a demola
construcțiile neautorizate și de a nu-i crea obstacole la folosirea bunului imobil, de
a permite efectuarea măsurărilor din planul de amplasament a construcțiilor și
amenajărilor conform expertizei judiciare și titlului executoriu nr. 2-61/2012,
schimbarea modului de executare a documentului executoriu nr. 2-61/2012, prin
acordarea dreptului său excluziv la varianta I din planul de amplasament a
construcțiilor și amenajărilor conform raportului expertizei judiciare și titlului
executoriu, obligarea executorului judecătoresc să efectueze măsurările din planul
de amplasament a construcțiilor și amenajărilor conform expertizei judiciare și
titlului executoriu nr. 2-61/2012.
Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 12 iulie 2016,
menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din 31 ianuarie 2017, cererea de
chemare în judecată depusă de Romanciuc Ivan a fost respinsă ca neîntemeiată.
La 13.06.2017, Romanciuc Ivan a declarat recurs împotriva deciziei Curții de
Apel Chișinău din 31 ianuarie 2017, prin care a solicitat admiterea recursului,
casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu remiterea cauzei
la rejudecare.
În motivarea recursului a indicat că instanța de apel a dat o apreciere incorectă
circumstanțelor cauzei.
La 28.11.2017, Romanciuc Liuba a depus referință la cererea de recurs prin
care a solicitat respingerea acestuia.
Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele
cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de
Romanciuc Ivan, ca fiind inadmisibil, din considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 432 alin.(1) din Codul de procedură civilă, părțile și
alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4) din Codul de
procedură civilă.
În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă cererea de
recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.
Dat fiind faptul că temeiurile declarării recursului împotriva deciziei curții de
apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII din Codul de
procedură civilă, sunt strict delimitate de art.432, Completul reține că, reieșind din
prevederile art.437 alin.(1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina
recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării
acelei/acelor încălcări esențiale și/sau acelor circumstanțe ale aplicării eronate ale
normelor de drept material sau procedural, care ar dicta necesitatea declarării
recursului ca fiind admisibil.
În speță, criticile aduse de recurent, însoțite de argumentarea circumstanțelor
de fapt ale pricinii, percepute din propriul punct de vedere al recurentului, nu pot
duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art.432
din Codul de procedură civilă, în condițiile în care se insistă asupra reaprecierii
probelor și circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției
instanței de judecată.
Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care
evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de
apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului.
Se cere a fi precizat că, specific recursului declarat în condițiile secțiunii a 2-
a, Capitolul XXXVIII, Cod de procedură civilă, este că recursul nu provoacă o
rejudecare a fondului pricinii. Rolul exclusiv al recursului este de a asigura
efectuarea unui control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de
declarare a recursului strict prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) și (4).
Abordarea recurentului în speță evidențiază în mod clar dezacordul acestuia
cu soluția dată de instanța de judecată, iar argumentele recursului nu permit
identificarea omisiunilor sau erorilor instanței de apel, care ar impune declararea
recursului ca fiind admisibil.
Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie
capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, iar recursul trebuie să
posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, caracter care nu poate
fi evidențiat de cererea de recurs în cauză.
Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea
declarării recursului ca fiind admisibil.
În conformitate cu art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din
Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție,
d i s p u n e:
Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Romanciuc Ivan.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, judecător Svetlana Filincova,
Judecători – Iurie Bejenaru
Maria Ghervas