2ra-2249/17 — incasarea din contul statului a prejudiciului moral cauzat prin neexecutarea in termen rezonabil a hotaririi judecatoriesti
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- incasarea din contul statului a prejudiciului moral cauzat prin neexecutarea in termen rezonabil a hotaririi judecatoriesti
- Temei legal
- temeiurile declararii recursului
2ra-2249/17 — incasarea din contul statului a prejudiciului moral cauzat prin neexecutarea in termen rezonabil a hotaririi judecatoriesti (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Dosarul nr. 2ra-2249/17
Prima instanță: Judecătoria Chișinău (sediul Buiucani) (jud. Al. Negru)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Vascan, E. Fistican, Vl. Clima)
ÎNCHEIERE
20 decembrie 2017 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru
Judecători Nicolae Craiu
Oleg Sternioală
examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ministerul
Justiției al Republicii Moldova,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Iurii Josan împotriva
Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenienți accesorii executorul
judecătoresc Roman Talmaci, Primăria mun. Chișinău cu privire la încasarea
prejudiciului cauzat prin neexecutarea în termen rezonabil a hotărârii,
împotriva deciziei din 28 iunie 2017 a Curții de Apel Chișinău,
c o n s t a t ă:
La 13 octombrie 2016, Iurii Josan a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova solicitând încasarea din
contul statului, prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova, a
prejudiciului în valoare de 200000 lei cauzat prin neexecutarea în termen rezonabil
a hotărârii.
În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că, la 11 octombrie 2005 Consiliul
mun. Chișinău a emis decizia privind demolarea casei de locuit, amplasate pe str.
Moara Roșie, nr. 25, mun. Chișinău, în care a locuit până la arest. La adresarea sa
către Pretura sect. Rîșcani, a fost înștiințat despre lipsirea sa de dreptul la locuință.
Decizia a fost contestată în instanța de fond-Curtea de Apel Chișinău. La 04
decembrie 2006, Curtea de Apel Chișinău a emis o hotărâre, prin care a fost obligată
Primăria mun. Chișinău să-l asigure cu spațiu locativ, conform art. 42-43 al Codului
cu privire la locuințe al RSSM. Până la moment, hotărârea judecătorească nu a fost
executată.
În drept, a invocat prevederile Legii nr. 87 privind repararea prejudiciului,
cauzat prin încălcarea dreptului la executarea hotărârii în termen rezonabil.
Prin încheierea din 01 decembrie 2016 a Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău,
executorul judecătoresc Roman Talmaci și Primăria mun.Chișinău au fost atrași în
calitate de intervenienți accesorii.
1
Prin hotărârea din 16 ianuarie 2017 a Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani)
s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Iurii Josan și s-a încasat
din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii
Moldova, în beneficiul lui Iurii Josan suma de 12000 lei cu titlu de prejudiciu moral
cauzat până la 16 ianuarie 2017 prin neexecutarea în termen rezonabil a hotărârii
judecătorești nr. 3-2435/06 din 04 decembrie 2006; în rest cererea de chemare în
judecată s-a respins.
Prin decizia din 28 iunie 2017 a Curții de Apel Chișinău s-a respins cererea de
apel depusă de Ministerul Justiției al Republicii Moldova și s-a menținut hotărârea
din 16 ianuarie 2017 a Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani).
La 08 septembrie 2017, Ministerul Justiției al Republicii Moldova a declarat
recurs împotriva deciziei din 28 iunie 2017 a Curții de Apel Chișinău, solicitând
casarea acesteia și a hotărârii din 16 ianuarie 2017 a Judecătoriei Chișinău (sediul
Buiucani), cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a cererii de chemare în
judecată sau, subsidiar, modificarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei
instanțe în sensul diminuării mărimii prejudiciului acordat.
În motivarea recursului s-a invocat că raportând prevederile art. 239, 373
alin.(1) Cod de procedură civilă, la circumstanțele cauzei din speță, instanța de apel
verificând legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe, eronat a interpretat
dreptul material prevăzut de art. Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011. Nu se poate
cataloga drept neexecutare o simplă amânare sau o întârziere în executare.
Opinează că, instanța de fond și instanța de apel nu au constatat toate
circumstanțele importante ale cauzei, motiv din care decizia/hotărârea urmează a fi
casată, ținând cont de faptul că reclamantul, conform Codului de Executare al RM,
avea dreptul de a solicita prin intermediul executorului judecătoresc de a schimba
modul de executare, însă a ignorat acest aspect.
Menționează că, prin Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011 statul nu își asumă
responsabilitatea de a executa hotărârea judecătorească, ci doar acordă o satisfacție
echitabilă de la bugetul de stat, în contul reparării prejudiciului material și moral,
precum și a costurilor și cheltuielilor de judecată.
Consideră că, suma prejudiciului moral încasată de prima instanță pentru
repararea prejudiciului cauzat prin neexecutarea hotărârii Curții de Apel Chișinău
din 04 decembrie 2006, este vădit disproporționată în raport cu sumele acordate de
Curtea Europeană în spețele similare versus Moldova fiind o sumă exagerată.
În conformitate cu art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se declară
în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.
Decizia Curții de Apel Chișinău a fost adoptată la 28 iunie 2017, iar Ministerul
Justiției al Republicii Moldova a declarat recurs la 08 septembrie 2017.
Materialele cauzei atestă că decizia contestată a fost expediată părților la 23
august 2017, conform scrisorii de însoțire (f.d.121), însă date despre recepționarea
acesteia lipsesc.
Astfel, instanța de recurs consideră că recursul declarat la 08 septembrie 2017,
de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova împotriva deciziei din 28 iunie
2017 a Curții de Apel Chișinău, este în termen.
2
Examinând temeiurile recursului declarat de Ministerul Justiției al Republicii
Moldova, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele
considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți
participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau
aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate
la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în
care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul
în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța
judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea
drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs
se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ministerul Justiției al
Republicii Moldova, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3)
și (4) Cod de procedură civilă.
Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul
recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea
esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie
temei de casare a deciziei recurate.
Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are
caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,
verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura
admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul
normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură
civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele
de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,
suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului
instanței de recurs.
Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate
interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă
că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant
3
regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,
din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor
de apreciere a probelor.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența
sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru
Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune
motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe
dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate
de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra
Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,
nr.26561/1995).
În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
considera inadmisibil recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova.
În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție
d i s p u n e:
Se consideră inadmisibil recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii
Moldova împotriva deciziei din 28 iunie 2017 a Curții de Apel Chișinău.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru
Judecători Nicolae Craiu
Oleg Sternioală
4