CUTELLI ET RUSSO c. ITALIE

Publicat la 17 octombrie 2022 Prima secțiune Cerere nr. 2645/22 Serena CUTELLI și Lucia RUSSO împotriva Italiei introduse la 22 decembrie 2021, comunicată la 30 septembrie 2022, CUPRINDERE, se referă la impediment pentru recurente, victime ale unei exproprieri indirecte (occiazione acquisitiva ), d a obține despăgubiri pentru pierderea proprietății terenului lor situat în comuna Milazzo și utilizat pentru construirea unui drum. Recurentele au inițiat o acțiune în despăgubire împotriva municipiului Milazzo și a grupului de întreprinderi care fusese delegat de aceasta pentru a desfășura exproprierea și pentru a efectua lucrările. La 15 decembrie 2009, tribunalul din Barcellona Pozzo di Gotto a condamnat municipalitatea să plătească recurentelor suma de 48 564 EUR pentru expropriere și 8 778 EUR pentru pierderea valorii terenului care se apropie de cel expropriat, plus dobânda legală și reevaluarea până la data deciziei și cheltuielile și cheltuielile de judecată.

Ulterior, instanța de apel și Curtea de Casație au reformulat hotărârea menționată anterior conform căreia, din moment ce procedura de expropriere fusese delegată de către Municipalitate unui grup de întreprinderi, grupul respectiv era singurul responsabil față de reclamante. Cu toate acestea, întreprinderile care au dat faliment, acțiunea în despăgubire a fost declarată inadmisibilă (improcedibil). RĂSPUNSURI LA PĂRȚI Recurentele au fost private de proprietatea lor în conformitate cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție (a se vedea mutatis mutandis Arnaboldi c. Italia, nr. 43422/07, 14 martie 2019)? Având în vedere decizia Curții de Casație din 13 mai 2021, recurentele aveau la dispoziție o acțiune prin care ar fi putut obține o compensație din partea administrației municipale pentru pierderea terenului lor?

Părțile sunt invitate să indice Curții care, în cazul de față, a devenit proprietar de jure al terenului în cauză.

Publié le 17 octobre 2022

PREMIÈRE SECTION

Requête n o 2645/22 Serena CUTELLI et Lucia RUSSO contre l’Italie introduite le 22 décembre 2021 communiquée le 30 septembre 2022

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne l’impossibilité pour les requérantes, victimes d’une expropriation indirecte (occupazione acquisitiva ), d’obtenir une indemnisation pour la perte de la propriété de leur terrain situé dans la commune de Milazzo et utilisé pour la construction d’une route. Les requérantes entamèrent une action en dommages-intérêts à l’encontre de la municipalité de Milazzo et du groupe d’entreprises qui avait été délégué par celle-ci pour mener l’expropriation et réaliser les travaux. Le 15 décembre 2009, le tribunal de Barcellona Pozzo di Gotto condamna la municipalité à payer aux requérantes la somme de 48 564 EUR au titre d’indemnité d’expropriation et de 8 778 EUR pour la perte de valeur du terrain limitrophe à celui exproprié, plus les intérêts légaux et la réévaluation jusqu’à la date de la décision et les frais et dépens de la procédure.

Par la suite, la cour d’appel et la Cour de cassation reformèrent ledit jugement affirmant que, puisque la procédure d’expropriation avait été déléguée par la Municipalité à un groupe d’entreprises, ledit groupe était seul responsable vis-à-vis des requérantes. Cependant, les entreprises ayant fait faillite, l’action en dommages-intérêts fut déclarée inadmissible ( improcedibile ).

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Les requérantes ont-elles été privées de leur terrain conformément à l’article 1 du Protocole n o 1 ? 2. L’impossibilité pour les requérantes d’obtenir un dédommagement est-elle compatible avec le droit de celles-ci au respect de leurs biens, tel que garanti par l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention (voir, mutatis mutandis, Arnaboldi c. Italie , n o 43422/07, 14 mars 2019) ? 3. Eu égard à la décision de la Cour de cassation du 13 mai 2021, les requérantes avaient-elles à leur disposition un recours par lequel elles auraient pu obtenir de la part de l’administration municipale une compensation pour la perte de leur terrain ? 4. Les parties sont invitées à indiquer à la Cour qui, dans le cas d’espèce, est devenu propriétaire de jure du terrain en cause.