2ra-1620/18 — anularea avizului cu privire la determinarea domiciliului coplilului minor

2ra-1620/18 — anularea avizului cu privire la determinarea domiciliului coplilului minor (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2ra-1620/18

Prima instanță: Judecătoria Căușeni, sediul central - (judecător Victoria Railean)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău - (judecători Nelea Budăi, Valeru Efros, Ion Muruianu)

Î N C H E I E R E

05 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecător Valeriu Doagă

Judecători Tamara Chișca-Doneva

Luiza Gafton

examinând admisibilitatea recursului declarat de Pavel Hapațuc,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Pavel Hapațuc împotriva

Direcției Asistență Socială și Protecție a Familiei Căușeni și Primăriei orașului Căinari,

intervenient accesoriu Hapațuc Liubovi cu privire la contestarea avizului, anchetei sociale,

încasarea prejudiciului moral și cheltuielilor judiciare,

împotriva deciziei din 22 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Pavel Hapațuc, menținută hotărârea din 21 noiembrie 2017 a

Judecătoriei Căușeni, sediul central,

c o n s t a t ă:

La 01 august 2017, Pavel Hapațuc a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Direcției Asistență Socială și Protecție a Familiei Căușeni și Primăriei or. Căinari,

intervenient accesoriu Hapațuc Liubovi cu privire la contestarea avizului, anchetei sociale,

încasarea prejudiciului moral și cheltuielilor judiciare (f.d. 8-9).

În motivarea acțiunii a indicat că, la 22 decembrie 2016, a depus la Judecătoria

Cahul, sediul Cantemir cerere de chemare în judecată împotriva Liubovei Hapațuc privind

desfacerea căsătoriei și stabilirea domiciliului copilului minor xxxxxx. Având în vedere

că Hapațuc Liubovi are domiciliul stabilit în r-nul Căușeni, or. Căinari, instanța a solicitat

avizul cu privire la determinarea domiciliului copilului minor de la intervenientul

accesoriu Direcția asistență socială și protecție a familiei din or. Căușeni.

1

A mai menționat că, la 27 martie 2017, participând în ședință de judecată la

Judecătoria Cahul, sediul Cantemir, în cauza civilă Pavel Hapațuc împotriva Liubovei

Hapațuc privind desfacerea căsătoriei, stabilirea domiciliului copilului minor, a făcut

cunoștință cu avizul privind determinarea domiciliului copilului minor din 14 februarie

2017 și ancheta socială din 01 februarie 2017 emise de pârât, în care era indicat că,

reclamantul este consumator de băuturi alcoolice și că aplică violență în familie.

Reclamantul a afirmat că aceste constatări sunt absurde, nu corespund realității,

deoarece nu au fost probate și neexplicabil cum au fost constatate, având în vedere că

persoana responsabilă de întocmirea actelor, de fapt, nu a avut întrevederi cu Pavel

Hapațuc, pentru a constata că el este consumator de băuturi alcoolice și nici nu a fost

efectuată o anchetă socială la domiciliul lui, de vreun organ competent, care ar fi constatat

astfel de caracteristici negative în privința personalității sale.

A explicat că, conform Managementul pe caz, Ghidului asistentului social, aprobat

prin Ordinul MPSFC nr.71 din 03 octombrie 2008, de regulă, ancheta socială se utilizează

pentru evaluarea inițială, care trebuie să corespundă următoarelor cerinți: trebuie să

înceapă de la situația în care se află beneficiarul la moment, să conțină descrierea

problemei și specificarea necesităților, să nu conțină prejudecăți din partea asistentului

social, evaluarea inițială, de regulă, este realizată de către asistentul social comunitar și

specialistul în protecția drepturilor copilului din primărie, fiind posibilă în unele cazuri,

evaluarea trebuie să includă următoarele etape de bază: planificarea evaluării (se decide

când și cum va fi efectuată evaluarea); colectarea informației (ce informație va fi colectată

și modul în care va fi colectată si înregistrată); verificarea informației, în cazul în care

există diferențe dintre informații, informațiile sunt incomplete sau contradictorii; în

procesul de verificare a informației, asistentul social trebuie să identifice informația

contradictorie și să încerce să înlăture diferențele prin verificare încrucișată (din mai multe

surse de informare); analiza informației (în ce măsură informația colectată reflectă situația

familiei și a copilului, necesitățile lui și riscul existent). În ancheta socială, la rubrica

Problemele cu care se confruntă familia, trebuie inclusă informația privind situația din

familie în baza observațiilor și discuțiilor efectuate de către asistentul social cu membrii

familiei, cât și problemele pe care le enunță singură familia.

Opinează că ancheta socială din 30 ianuarie 2017 a fost emisă ilegal și neîntemeiat,

fără a fi colectată, verificată și analizată informația, astfel susceptibilă de a fi declarată

nulă. Analizând și avizul Direcției asistență socială și protecția familiei Căușeni, a

constatat că în aviz s-a indicat denumirea instanței Judecătoria Căușeni, însă avizul

respectiv a fost prezentat în ședința Judecătoriei Cahul, sediul Cantemir.

A mai susținut că Direcția asistență socială și protecția familiei Căușeni nu a

prezentat certificate sau acte care să confirme faptul că Pavel Hapațuc este consumator de

2

băuturi alcoolice și aplică violență față de Liubovi Hapațuc, mai cu seamă în condițiile în

care în comisia de examinare a condițiilor de trai și sociale, a participat ca membru

medicul de familie Mstoeva Maria.

Reclamantul a invocat că, în absența actelor corespunzătoare, concluziile Direcției

asistență socială și protecția familiei Căușeni sunt neîntemeiate, și prin urmare avizul

contestat este ilegal și susceptibil de a fi declarat nul, iar dat fiind faptul că avizul și

ancheta socială au fost emise de către Direcția asistență socială și protecția familiei

Căușeni, ancheta socială fiind aprobată și nesemnată de primarul or. Căinari, Maria

Ghelan, cu abateri de la lege și au fost incluse date denaturate ce înjosesc onoarea,

demnitatea lui Pavel Hapațuc ca personalitate, ca soț și ca tată, prin care direct lezează

dreptul de a fi stabilit domiciliul copilului minor cu Pavel Hapațuc. De asemenea a

considerat că prin acțiunile ilegale ale Direcției asistență socială și protecția familiei

Căușeni, se împiedică asigurarea bunăstării copilului, iar prin neasigurarea restabilirii lui

Pavel Hapațuc în drepturile lezate și recuperarea prejudiciului, de către Direcția asistență

socială și protecție a familiei Căușeni, conduce la nesatisfacerea drepturilor legitime ale

sale, și ca urmare la suportarea unui prejudiciu moral.

Reclamantul a solicitat admiterea spre examinare a cererii de chemare în judecată,

anularea avizului emis de Direcția asistență socială și protecția familiei Căușeni din 14

februarie 2017 cu privire la determinarea domiciliului copilului minor xxxxx, anularea

anchetei sociale din 30 ianuarie 2017, emise în privința solicitantului xxxxx, încasarea în

mod solidar din contul Direcției asistență socială și protecția familiei Căușeni și Primăria

Căinari în beneficiul reclamantului a prejudiciului moral în mărime de 100000,00 lei,

precum și a tuturor cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 21 noiembrie 2017 a Judecătoriei Căușeni, sediul central,

procesul civil în privința cerințelor din cererea de chemare în judecată cu privire la

anularea Avizului Direcției Asistentă Socială și Protecție a Familiei Căușeni din 14

februarie 2017, cu privire la determinarea domiciliului copilului minor xxxxx și anularea

anchetei sociale din 30 ianuarie 2017 emise în privința solicitantului xxxxx, s-a încetat

deoarece cerințele date nu urmează a fi judecate în procedură civilă. S-au respins ca

neîntemeiate cerințele cu privire la încasarea prejudiciului moral și cheltuielilor judiciare

(f.d. 68-74).

Invocând netemeinicia hotărârii primei instanțe, la 29 noiembrie 2017, Pavel

Hapațuc a depus cerere de apel împotriva hotărârii din 21 noiembrie 2017 a Judecătoriei

Căușeni, sediul central, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii instanței de fond,

cu pronunțarea unei noi hotărâri (f.d. 77, 94).

3

Colegiul civil și de contencios administrativ al Curții de Apel Chișinău, prin decizia

din 22 februarie 2018, a respins apelul declarat de xxxxx, a menținut hotărârea din 21

noiembrie 2017 a Judecătoriei Căușeni, sediul central (f.d. 101-112).

Instanța de apel a statuat că, prima instanță just a concluzionat că procesul urmează

a fi încetat în privința pretențiilor înaintate de xxxxx cu privire la anularea avizului

Direcției Asistență Socială și Protecție a Familiei Căuseni din 14 februarie 2017, cu privire

la determinarea domiciliului copilului minor xxxxxx și a anchetei sociale din 30 ianuarie

2017, or, acestea nu urmează a fi judecate în procedură civilă.

În acest sens, Colegiul a remarcat faptul că atât avizul Direcției Asistență Socială și

Protecție a familiei Căușeni din 14 februarie 2017 cu privire la determinarea domiciliului

copilului minor xxxxxx, cât și ancheta socială din 30 ianuarie 2017, în care au fost vizați

Pavel Hapațuc și Liubovi Hapațuc, în calitate de soți și părinți a copilului minor, nu

constituie acte administrative, acestea fiind eliberate cu titlu recomandabil și informativ,

care nu produc, de sine însăși, efecte juridice, deoarece acestea nu constituie în sine o

decizie a autorității tutelare, dar o concluzie dată în cadrul unui litigiu civil cu privire la

determinarea domiciliului copilului minor, care urmează a fi apreciate, de rând cu alte

probe, de instanța competentă.

Instanța de apel a evidențiat faptul că înscrisurile contestate de Pavel Hapațuc au

doar valoare de probe în procesul civil, care nu sunt obligatorii pentru instanța de judecată

care le-a solicitat și dânsul, ca și parte în acel litigiu, are posibilitate să combată conținutul

lor cu alte probe pertinente și admisibile, în strictă corespundere cu prevederile capitolului

X din Codul de procedură civilă, care reglementează institutul probelor și probațiunii.

Concomitent, Colegiul a conchis că, deoarece pretențiile privind încasarea

prejudiciului moral sunt subsecvente cerințelor primare, în privința căror procesul judiciar

a fost încetat, pe motiv că acestea nu urmează a fi examinate în procedură civilă, prima

instanță just a respins aceste solicitări ca fiind neîntemeiate și lipsite de suport juridic.

La 04 iunie 2018, Pavel Hapațuc, reprezentat de avocatul Dorin Reșetilov, a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului,

casarea integrală a hotărârii din 21 noiembrie 2017 a Judecătoriei Căușeni, sediul central

și deciziei din 22 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău (f.d.118-120).

În susținerea recursului declarat, reprezentantul recurentului a indicat că nu este de

acord cu soluțiile instanțelor ierarhic inferioare, considerând că de către instanțele

judecătorești nu au fost elucidate pe deplin circumstanțele cauzei, iar instanța de apel a

interpretat eronat prevederile Legii contenciosului administrativ, conluzionând că avizul

și ancheta socială nu sunt acte administrative.

Reprezentantul recurentului, relevând prevederile art. 572, art. 63 alin. (3), art. 73

Codul familiei, art. 29 alin. (1), art. 40 alin. (4) din Legea privind administrația publică

4

locală nr. 435 din 28 decembrie 2006, art. 1 din Legea asistenței sociale nr. 547 din 25

decembrie 2003 a opinat că avizul solicitat de instanța de judecată de la autoritatea

tutelară, în soluționarea litigiilor de stabilire a domiciliului copilului minor este act

administrativ și prin urmare, litigiile de contestare a avizului și anchetei sociale emise de

autoritatea tutelară, se examinează de instanțele de judecată în procedură de contencios

administrativ.

Deasemenea reprezentantul recurentului a remarcat că instanțele judecătorești

neîntemeiat au încasat de la reclamant cheltuielile de judecată suportate de către

intervenientul accesoriu Liubovi Hapațuc. Or, de către aceasta nu a fost demonstrat că

suma de 5000,00 lei a fost în mărime reală, necesară și rezonabilă.

În concluzie, reprezentantul recurentului a menționat că hotărârea instanței de fond

a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale, cu neaplicarea legii care

trebuia aplicată și anumele Legea contenciosului administrativ și a interpretat eronat

legislația contenciosului administrativ și prevederile art. 96 alin. (1) Cod de procedură

civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii. În cazul neprezentării referinței

în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

La 18 iulie 2018, Curtea Supremă de Justiție a expediat participanților la proces

câte o copie a cererii de recurs, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a

referinței timp de o lună de la data primirii copiei respective (f.d. 127).

La 21 august 2018, Direcția Asistență Socială și Protecție a Familiei Căușeni a depus

referință la cererea de recurs depusă de Pavel Hapațuc, prin care a solicitat respingerea

recursului, cu menținerea hotărârii din 21 noiembrie 2017 a Judecătoriei Căușeni și

deciziei din 22 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău (f.d.130-131).

Verificând argumentele invocate de Pavel Hapațuc și reprezentantul acestuia,

avocatul Dorin Reșetilov în cererea de recurs, pe baza materialelor din dosar, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul declarat este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 433 lit. a1) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este depus împotriva unui act ce nu se

supune recursului, cu excepția cazurilor prevăzute la art.429 alin.(5).

În conformitate cu art. 429 alin. (4) și (5) Cod de procedură civilă, nu pot fi atacate

cu recurs:

a) deciziile de trimitere a cauzei la rejudecare care nu se supun niciunei căi de atac;

b) hotărârile în privința cărora apelul a fost retras în modul prevăzut la art.374;

c) deciziile emise de instanța de apel, fără drept de recurs.

5

Nu pot fi atacate cu recurs hotărârile în a căror privință persoanele indicate la art.430

nu au folosit calea apelului prevăzută de lege. Persoana care nu a folosit apelul poate ataca

cu recurs decizia instanței de apel prin care i s-a înrăutățit situația, în partea care se referă

la înrăutățirea situației. O hotărâre susceptibilă de apel și de recurs poate fi atacată, în

cadrul termenului de apel, direct cu recurs dacă părțile consimt expres în fața primei

instanțe prin înscris autentic sau prin declarație verbală consemnată expres în procesul-

verbal. În acest caz, recursul poate fi exercitat numai pentru încălcarea sau aplicarea

eronată a normelor de drept material.

În speță, recursul este declarat împotriva deciziei din 22 februarie 2018 a Curții de

Apel Chișinău, care poate fi atacată cu recurs și respectiv recursul declarat de Pavel

Hapațuc nu poate fi considerat inadmisibil în temeiul art. 433 lit. a1) Codul de procedură

civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. b) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea termenului de

declarare prevăzut la art. 434.

În corespundere cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Potrivit scrisorii de însoțire nr. 3707 (f.d. 113), decizia din 22 februarie 2018 a Curții

de Apel Chișinău a fost expediată în adresa participanților la proces la 26 martie 2018.

Având în vedere că la materialele dosarului lipsesc înscrisuri care ar confirma cu

certitudine data recepționării deciziei, recursul declarat la data de 04 iunie 2018 se

consideră depus în termen.

În conformitate cu art. 433 lit. c) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care persoana care a înaintat recursul nu este în drept

să-l declare.

În speță, recursul a fost depus de reprezentantul recurentului Pavel Hapațuc,

avocatul Dorin Reșetilov, în temeiul mandatului nr. MA 0524022 din 30 mai 2017, astfel

temeiul stipulat de art. 433 lit. c) Cod de procedură civilă nu are incidență.

Potrivit art. 433 lit. d) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

La caz, completul relevă că nici temeiul prevăzut de art. 433 lit. d) Cod de procedură

civilă nu este aplicabil.

Luând în considerare cele constatate supra, completul conchide că recursul nu poate

fi considerat inadmisibil în baza temeiurilor enumerate la art. 433 lit. a1), b), c) sau d) Cod

de procedură civilă.

În continuare, audiind raportul verbal al judecătorului raportor cu privire la

încadrarea celor invocate în recurs în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2)-(4) Cod de

6

procedură civilă, completul constată existența temeiului de inadmisibilitate stipulat la art.

433 lit. a) Cod de procedură civilă.

Conform art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Potrivit art. 432 alin. (2) Cod de procedură civilă, se consideră că normele de drept

material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Conform art. 432 alin. (3) Cod de procedură civilă, se consideră că normele de drept

procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat

locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în

proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale

Art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă prevede că, săvârșirea altor încălcări

decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în

cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Aceste dispoziții legale fundamentează ideea potrivit căreia judecarea recursului

exercitat conform Secțiunii a 2-a, Cap. XXXVIII, Cod de procedură civilă, are un caracter

devolutiv și privește în exclusivitate probleme de drept material și procedural,

verificânduse legalitatea deciziei, nu și temeinicia ei în fapt.

Astfel, sarcina instanței de recurs la această etapă este de a verifica temeiurile

recursului și argumentele privind caracterul ilegal al deciziei atacate, în limitele în care au

fost formulate și prin prisma drepturilor garantate de Convenția Europeană a Drepturilor

Omului.

7

În speță, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare

a deciziei recurate.

Iar, din conținutul cererii de recurs rezultă că, în mare parte, recurentul a reluat

criticile formulate în fazele procesuale anterioare, asupra cărora instanța de apel și instanța

de fond s-au pronunțat cu suficientă putere de convingere, iar invocarea pretinselor

încălcări admise de instanțele inferioare nu sunt suficient de fundamentate și nu au vocația

de a conduce la modificarea soluției în prezenta cauză civilă.

Completul evidențiază că, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor

Omului, procedura de examinare a admisibilității unui recurs în materie civilă trebuie să

corespundă în principiu garanțiilor unui proces echitabil, consfințite de art. 6 din CEDO,

în special cu referire la dreptul de acces liber la justiție și la dreptul subsecvent de a fi

audiat de o instanță judecătorească (hotărârile Delcourt contra Belgiei din 17 ianuarie

1970 și Erfar-Avef contra Greciei din 27 martie 2014).

În acest context, completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la justiție

poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a admisibilității

recursului, or, prin însăși natura lor, condițiile pentru examinarea unei cereri introduse pe

o cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile stabilite pentru o cale de atac

ordinară. Asemenea rigori urmăresc scopul de aplicare și interpretare unitară a legislației

și îndeplinesc funcțiile de administrare eficientă a justiției, fiind în deplină concordanță cu

art. 6 din CEDO (hotărârea Trevisanato contra Italiei din 15 septembrie 2016).

Completul învederează că obligația de a motiva un act judecătoresc poate varia în

funcție de natura actului în cauză (hotărârea Hansen contra Norvegiei din 2 octombrie

2014), iar în concepția CtEDO, nu se impune motivarea detaliată a deciziei unei instanțe

de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge un recurs ca fiind

„lipsit de șanse de succes” (hotărârea Nersesyan contra Armeniei din 19 ianuarie 2010).

Potrivit art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se constată

existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în

mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nicio referire cu privire la

fondul recursului.

Din considerentele nominalizate și având în vedere faptul că instanța de apel și

instanța de fond au examinat cauza sub toate aspectele, cu respectarea normelor de

procedură și aplicarea corectă a legii materiale, iar în esența lor, argumentele principale

ale recursului, care sunt similare argumentelor invocate în instanța de apel, au fost

8

verificate minuțios la judecarea cauzei în ordinea de apel, completul ajunge în mod

unanim la concluzia de a considera recursul declarat de Pavel Hapațuc inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 433 lit. a) și 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Pavel Hapațuc se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului Valeriu Doagă

Judecători Tamara Chișca-Doneva

Luiza Gafton

9