3r-161/18 — repunerea în termen, contestarea actului administrativ

3r-161/18 — repunerea în termen, contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosar nr.3r-161/18

prima instanță: Curtea de Apel Chișinău:Iu. Cotruță

D E C I Z I E

18 iulie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele ședinței,

Judecător Svetlana Filincova

Judecătorii Nicolae Craiu

Luiza Gafton,

examinând recursul declarat de Ștefan Gligor,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă Ștefan Gligor

împotriva Comisiei Electorale Centrale cu privire la repunerea în termen și anularea

hotărârii,

împotriva încheierii din 10 iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins cererea lui Ștefan Gligor cu privire la repunerea în termen, s-a admis excepția

de tardivitate și s-a respins acțiunea ca fiind tardivă

c o n s t a t ă

La 08 mai 2018 Ștefan Gligor a depus la Judecătoria Chișinău, sediul Centru

cerere de chemare în judecată împotriva Comisiei Electorale Centrale cu privire la

anularea hotărârii.

În motivarea cererii de chemare în judecată Ștefan Gligor a indicat că la 23

februarie 2018 reprezentanții grupului de inițiativă pentru desfășurarea

referendumului republican legislativ au depus la Comisia Electorală Centrală cerere

privind înregistrarea grupului de inițiativă, anexând documentele prevăzute de

legislația electorală: (1) cerere de înregistrare a grupului de inițiativă; (2) procesul-

verbal al adunării cetățenilor pentru inițierea referendumului republican legislativ,

autentificat de Primăria mun. Chișinău; (3) dovada de comunicare a autorității

publice locale despre organizarea adunării de constituire a grupului de inițiativă; (4)

lista participanților înregistrați la adunarea cetățenilor, actul ce conține problema

preconizată a fi supusă referendumului; (4) proiectul de lege; (5) decizia grupului de

inițiativă privind alegerea biroului executiv și decizia biroului executiv al grupului de

inițiativă privind desemnarea trezorierului; (5) lista membrilor grupului de inițiativă

în număr de 791 de persoane declarate, precum și declarațiile membrilor grupului de

inițiativă privind consimțământul lor de a participa la colectarea de semnături ale

susținătorilor referendumului.

A concretizat că prin hotărârea Comisiei Electorale Centrale nr. 1450 din 12

martie 2018 s-a respins cererea de înregistrare a grupului de inițiativă pentru

desfășurarea referendumului republican legislativ.

1

Reclamantul a precizat că Sergiu Gurduza, membrul Comisiei Electorale

Centrale, a solicitat includerea pe ordinea de zi a unui proiect de decizie privind

înregistrarea grupului de inițiativă, însă propunerea acestuia a fost respinsă de

majoritatea membrilor Comisiei Electorale Centrale, fără a fi examinate argumentele

și conținutul proiectului de decizie propus.

A specificat că, deși hotărârea nr. 1450 din 12 martie 2018 a fost adoptată cu

votul a 6 membri ai Comisiei Electorale Centrale, 3 dintre membri și-au exprimat

dezacordul cu poziția majorității și au elaborat o opinie separată, prin care au

combătut argumentele invocate în hotărâre.

Gligor Ștefan a subliniat că la 11 aprilie 2018 reprezentantul Biroului executiv

al grupului de inițiativă a depus la Comisia Electorală Centrală cerere prealabilă, prin

care a solicitat revocarea hotărârii nr. 1450 din 12 martie 2018; depunerea cererii

fiind confirmată prin aplicarea ștampilei instituției și înregistrarea acesteia în

Registrul de intrare.

A pretins că la 17 aprilie 2018 în procesul de pregătire a documentelor pentru

întocmirea cererii de chemare în judecată, a depistat că angajatul Comisiei Electorale

Centrale, intenționat sau din greșeală, a reținut copia nesemnată și nu originalul

cererii prealabile, în pofida faptului că acesta a fost atenționat că cererea în original

este semnată și urmează a fi reținută, iar pe copia cererii prealabile urmează să aplice

ștampila de intrare și să o returneze.

În vederea corectării erorii angajatei Comisiei Electorale Centrale, în aceeași

zi, la 17 aprilie 2018, ora 09:59, a depus o cerere prin care a pus la dispoziția

Comisiei Electorale Centrale originalul cererii prealabile depuse la 11 aprilie 2018.

Însă, la ora 14:50, în aceeași zi a primit pe adresa electronică, răspunsul scanat al

Comisiei Electorale Centrale, prin care i s-a comunicat că cererea nu este semnată și

va rămâne fără examinare în condițiile art. 10 alin. (2) Legea nr. 190 din 19 iulie

1994 cu privire la petiționare.

În privința cererii de restituire a originalului cererii prealabile, Comisia

Electorală Centrală a expediat un răspuns la 19 aprilie 2018, în care a invocat că

cererea va rămâne fără examinare, deoarece este tardivă.

Consideră că argumentele Comisiei Electorale Centrale sunt eronate și invocate

cu rea-credință, deoarece cererea prealabilă a fost depusă în termen la 11 aprilie 2018

conform Legii contenciosului administrativ și acest fapt este probat prin aplicarea

ștampilei Comisiei Electorale Centrale pe ambele documente: originalul cererii

prealabile semnate și copia nesemnată a acestei cereri, precum și prin înscrierea lui

Ștefan Gligor în Registrul de evidență a vizitatorilor, unde a fost înscris numele,

prenumele și datele din buletinul de identitate, după verificarea sa de către angajatul

poliției.

Gligor Ștefan a solicitat anularea integrală a hotărârii Comisiei Electorale

Centrale nr. 1450 din 12 martie 2018 cu privire la cererea de înregistrare a grupului

de inițiativă pentru desfășurarea referendumului republican legislativ, ca fiind

neîntemeiată și ilegală (f.d. 1-18).

Prin încheierea din 15 mai 2018, Judecătoria Chișinău, sediul Centru și-a

declinat competența și a strămutat cauza spre judecare în fond la Curtea de Apel

Chișinău (f.d. 49-50).

Prin încheierea din 16 mai 2018, Curtea de Apel Chișinău și-a declarat

incompetența, a suspendat examinarea cauzei și a expediat cauza la Curtea Supremă

de Justiție pentru soluționarea conflictului de competență (f.d. 56-57).

2

Prin încheierea din 23 mai 2018, Curtea Supremă de Justiție a constatat

competența Curții de Apel Chișinău la examinarea cauzei și a remis cauza instanței

competente pentru examinarea cererii de chemare în judecată (f.d. 62-64).

La 17 mai 2018 Ștefan Gligor a declarat recurs împotriva încheierii din 15 mai

2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (f.d. 67-70).

Prin decizia din 12 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a respins recursul

declarat de Ștefan Gligor și s-a menținut încheierea din 15 mai 2018 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru (f.d. 82-97).

În ședința de judecată din 29 iunie 2018 reprezentantul Rodica Ciubotaru,

împuternicită prin procura din 28 iunie 2018 să reprezinte interesele în instanța de

judecată (f.d. 104), a depus în interesele Comisiei Electorale Centrale cerere privind

excepția de tardivitate a cererii de chemare în judecată depusă de Gligor Ștefan,

solicitând respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind depusă tardiv.

În motivarea cererii reprezentantul Rodica Ciubotaru a indicat că la 08 mai

2018 Ștefan Gligor a depus cerere de chemare în judecată cu privire la anularea

hotărârii Comisiei Electorale Centrale nr. 1450 din 12 martie 2018.

A mai făcut referire la prevederile art. 72 alin. (3) Codul electoral, potrivit

căruia, contestațiile privind acțiunile și hotărârile Comisiei Electorale Centrale și ale

Consiliului Coordonator al Audiovizualului se depun, fără respectarea procedurii

prealabile, la Curtea de Apel Chișinău în termen de 3 zile calendaristice de la data

săvârșirii acțiunii sau adoptării hotărârii.

În temeiul normei de drept citate, reprezentantul Rodica Ciubotaru a indicat că

Ștefan Gligor urma să conteste hotărârea Comisiei Electorale Centrale nr. 1450 din

12 martie 2018 la Curtea de Apel Chișinău până la 15 martie 2018 inclusiv, însă a

contestat-o doar la 08 mai 2018 (f.d. 103).

În ședința de judecată din 10 iulie 2018 Ștefan Gligor a solicitat repunerea în

termen a cererii de chemare în judecată.

În motivarea cererii de repunere în termen Ștefan Gligor a indicat că articolele

71 și 72 din Codul electoral reglementează modul și termenele de depunere a

contestațiilor privind organizarea și desfășurarea alegerilor, precum reiese și din

conținutul normelor respective și din denumirea Secțiunii 1 a Capitolului 12 din

Codul electoral ,,Contestațiile privind organizarea și desfășurarea alegerilor”.

Totodată, articolele 71 și 75 din Codul electoral nu reglementează modul de

contestare a hotărârilor adoptate de Comisia Electorală Centrală care nu se referă la

organizarea și desfășurarea alegerilor, la caz modul de contestare a hotărârilor privind

refuzul înregistrării grupului de inițiativă privind organizarea referendumurilor

legislative.

A specificat reclamantul că din considerentul că hotărârea Comisiei Electorale

Centrale nr. 1450 din 12 martie 2018 lezează un drept și vizează un alt subiect decât

ceea ce privește organizarea și desfășurarea alegerilor, aceasta nu poate fi contestată

prin aplicarea termenelor speciale și la caz urmează a fi aplicate prevederile Legii

contenciosului administrativ.

A generalizat că Codul electoral nu reglementează expres o modalitate de

contestare a hotărârilor Comisiei Electorale Centrale privind refuzul de a înregistra un

grup de inițiativă, iar din momentul constituirii Comisiei Electorale Centrale nu au

existat precedente similare cu privire la refuzul unui grup de inițiativă care ar fi

solicitat înregistrarea acestuia în scopul colectării semnăturilor pentru inițierea unui

referendum legislativ.

3

A citat că în pct. 12 din hotărârea Planului Curții Supreme de Justiție cu privire

la aplicarea de către instanțele judecătorești a unor prevederi ale legislației electorale,

s-a explicat că Curtea de Apel Chișinău judecă ca primă instanță: (1) litigiile ce țin de

contestarea actelor Comisiei Electorale Centrale și Consiliului Coordonator al

Audiovizualului cu privire la organizarea și desfășurarea alegerilor; (2) litigiile

privind contestarea actelor (hotărârilor) Comisiei Electorale Centrale și Consiliului

Coordonator al Audiovizualului, în cazul adoptării unor decizii noi, în baza cererii

prealabile a persoanei interesate; (3) litigiile privind refuzul radiodifuzorilor naționali

de a difuza, sau respectiv de a publica publicitatea electorală în campania electorală

pentru alegerile parlamentare, prezidențiale și referendumuri republicane; (4) cererile

de anulare a înregistrării concurenților electorali, în cazul alegerilor parlamentare,

prezidențiale (art. 69, alin. (4), art. 105 Codul electoral); (5) în temeiul art. 197 alin.

(1) Codul electoral legalitatea referendumului local din mun. Chișinău și rezultatele

acesteia.

Ștefan Gligor a invocat temei de repunere în termen faptul că stabilirea

termenului de depunere a cererii prealabile a fost dedus în rezultatul soluționării

conflictului de competență, fapt ce nu putea să-l cunoască la momentul depunerii

cererii prealabile.

Reclamantul a mai dezvoltat ideea că nicio persoană nu poate fi privată de

dreptul de a avea acces la justiție și de a-și apăra drepturile sale vătămate printr-un act

administrativ din cauza lacunelor sau ambiguităților din legislația în vigoare (f.d.

133-135).

Prin încheierea din 10 iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a respins cererea

depusă de Ștefan Gligor cu privire la repunerea în termen a cererii de chemare în

judecată.

S-a admis excepția de tardivitate depusă de Comisia Electorală Centrală.

S-a respins ca fiind tardivă cererea de chemare în judecată depusă de Ștefan

Gligor (f.d. 140-156).

La 11 iulie 2018 Ștefan Gligor a declarat recurs împotriva încheierii din 10

iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii

și trimiterea pricinii la rejudecare.

În motivarea cererii de recurs Ștefan Gligor a indicat că procedura, termenele și

modul de depunere și examinare a contestațiilor, prevăzute de secțiunea 1 din

Capitolul 12 din Codul electoral, se referă la acțiunile/inacțiunile și hotărârile

organelor electorale ce țin de organizarea și desfășurarea alegerilor în perioada

electorală, iar potrivit art. 1 din Codul electoral, perioada electorală este perioada de

timp cuprinsă între ziua aducerii la cunoștință publică a datei alegerilor și ziua în care

rezultatele alegerilor sunt confirmate de către organele competente, dar nu mai mare

de 90 zile.

În cazul referendumului republican, potrivit art. 162 Codul electoral,

Parlamentul are atribuția de a stabili data referendumului republican inițiat de

cetățeni. Pe cale de consecință, din momentul aducerii la cunoștința publică a datei

referendumului republican, din acel moment se aplică termenele electorale speciale,

aplicabile în procesul de organizare și desfășurare a alegerilor prevăzute de art. 71-74

Codul electoral.

A concluzionat recurentul că actul administrativ emis de autoritatea electorală

centrală privind înregistrarea/respingerea înregistrării grupului de inițiativă, care se

află abia la etapa colectării semnăturilor necesare pentru inițierea referendumului

republican, nu poate fi calificat ca hotărâre a Comisiei Electorale Centrale ce ține de

4

organizarea și desfășurarea alegerilor, deoarece aceste acte se adoptă de organele

electorale doar în perioada electorală; respectiv toate actele administrative emise de

organul electoral central în afara perioadei electorale, se supun procedurilor și

termenelor reglementate de instituția contenciosului administrativ.

Conform art. 74 alin. (1) și (7) Codul electoral, instanța de judecată adoptă și

pronunță hotărârea în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă și

ale Legii contenciosului administrativ.

Apelul și recursul se examinează în termen de 3 zile de la primirea dosarului în

cauză.

Studiind argumentele recursului în raport cu materialele pricinii, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că

recursul este depus în termen, însă neîntemeiat și urmează a fi respins cu menținerea

încheierii contestate din următoarele motive.

Conform art. 74 alin. (6) Codul electoral, împotriva hotărârii instanței de

judecată poate fi depus un apel în termen de o zi de la pronunțare, iar împotriva

deciziei instanței de apel – un recurs în termen de o zi de la pronunțare.

Recursul declarat de Ștefan Gligor la 11 iulie 2018 împotriva încheierii din 10

iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău este depus în interiorul termenului de declarare

stabilit de legislația electorală.

În conformitate cu art. 427 lit. a) Codul de procedură civilă, instanța de recurs,

după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și

să mențină încheierea.

Conform art. 153 alin (1)-(3) Codul electoral, referendumul republican se

desfășoară în scopul exercitării puterii poporului și participării lui nemijlocite la

conducerea și administrarea treburilor de stat.

Referendumul republican se efectuează prin vot universal, egal, direct, secret și

liber exprimat, în conformitate cu Constituția și prevederile prezentului cod.

Actele adoptate prin referendum republican au putere juridică după

confirmarea lor de către Curtea Constituțională și sunt executorii pe întreg teritoriul

Republicii Moldova.

Conform art. 154 alin. (1)-(4) Codul electoral, în funcție de natura juridică a

problemelor supuse referendumului, referendumurile republicane pot fi

constituționale, legislative, privind demiterea Președintelui Republicii Moldova și

consultative.

Referendumului constituțional sunt supuse propunerile privind revizuirea

Constituției.

Referendumului legislativ sunt supuse proiectele de legi sau unele prevederi ale

acestora de importanță deosebită.

Referendumului consultativ sunt supuse problemele de interes național, în

scopul consultării opiniei poporului asupra unor astfel de probleme și adoptării

ulterioare, de către autoritățile publice competente, a unor hotărâri definitive. Textul

întrebării supuse referendumului consultativ se redactează în manieră neutră, fără

ambiguități sau sugerarea răspunsului.

Conform art. 164 alin. (1) și (2) Codul electoral, grupul de inițiativă pentru

desfășurarea referendumului republican se înregistrează de către Comisia Electorală

Centrală. Pentru înregistrare, comisiei i se prezintă:

a) actele adunării cetățenilor la care a fost ales grupul de inițiativă, autentificate

de primăria localității pe al cărei teritoriu a avut loc adunarea;

5

b) declarația membrilor grupului de inițiativă privind consimțământul de a

participa la colectarea de semnături ale susținătorilor referendumului;

c) cererea privind înregistrarea grupului de inițiativă.

Comisia Electorală Centrală adoptă, în termen de 15 zile de la depunerea

actelor indicate în alin.(1), o hotărâre cu privire la înregistrarea grupului de inițiativă

sau cu privire la refuzul de a-l înregistra. În hotărârea cu privire la înregistrarea

grupului de inițiativă, se indică termenul pentru colectarea semnăturilor susținătorilor

referendumului republican, care nu poate fi mai mic de 2 luni și mai mare de 3 luni.

Instanța de recurs reține că Comisia Electorală Centrală și organele electorale

ierarhic inferioare emit acte administrative cu caracter individual sau normativ, care

pot fi supuse controlului legalității, în ordinea contenciosului administrativ. Această

procedură, fiind un mecanism de consolidare și asigurare a respectării drepturilor

electorale ale cetățenilor, mai poate fi denumită și contencios electoral.

În cazul alegerilor, inițierii unui referendum, acțiunile/inacțiunile administrației

publice locale, legate de întocmirea și autentificarea listelor de subscripție, la fel,

urmează a fi examinate și soluționate în procedura contenciosului administrativ cu

caracter electoral.

În prezentul litigiu, se contestă hotărârea Comisiei Electorale Centrale nr. 1450

din 12 martie 2018, prin care s-a respins cererea de înregistrare a grupului de

inițiativă pentru desfășurarea referendumului republican legislativ (f.d. 40-42).

Actele pricinii mai atestă că la 11 aprilie 2018 reprezentantul Biroului executiv

al grupului de inițiativă a depus la Comisia Electorală Centrală cerere prealabilă în

ordinea contenciosului administrativ, prin care a solicitat revocarea hotărârii nr. 1450

din 12 martie 2018 (f.d. 19-34).

Prin răspunsul nr. CEC 8/2189 din 17 aprilie 2018, Comisia Electorală

Centrală a comunicat că cererea prealabilă nu este semnată, fapt pentru care rămâne

neexaminată în condițiile art. 10 alin. (2) Legea nr. 190 din 19 iunie 1994 cu privire

la petiționare (f.d. 36).

Probatoriul anexat la materialele pricinii mai atestă că la 17 aprilie 2018, ora

09:59, președintele Biroului executiv al grupului de inițiativă pentru desfășurarea

referendumului republican legislativ a depus o cerere, prin care a pus la dispoziția

Comisiei Electorale Centrale originalul cererii prealabile depuse la 11 aprilie 2018,

care i-a fost returnat, din greșeală sau intenționat, și a solicitat returnarea copiei

reținute de Cancelaria Comisiei Electorale Centrale (f.d. 35).

Prin răspunsul nr. CEC 8/2203 din 19 aprilie 2018, Comisia Electorală

Centrală a comunicat că în temeiul prevederilor art. 14 Legea contenciosului

administrative, cererea prealabilă se consideră tardivă și rămâne fără examinare ca

fiind depusă cu omiterea termenului de prescripție (f.d. 38).

În rezultat, la 08 mai 2018 Ștefan Gligor a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Comisiei Electorale Centrale cu privire la contestarea hotărârii nr. 1450

din 12 martie 2018.

În ședința de judecată din 29 iunie 2018 reprezentantul Rodica Ciubotaru a

depus în interesele Comisiei Electorale Centrale cerere privind excepția de tardivitate

a cererii de chemare în judecată depusă de Gligor Ștefan, solicitând respingerea

cererii de chemare în judecată ca fiind depusă tardiv, invocând că hotărârea în litigiu

în temeiul art. 72 alin. (3) Codul electoral urma să fie contestată în termen de 3 zile

de la adoptare, adică până la 15 martie 2018, însă cererea de chemare în judecată a

fost depusă doar la 08 mai 2018.

6

În contradicție cu cele susținute de reprezentantul Comisie Electorale Centrale,

Ștefan Gligor pretinde că în prezentul litigiu nu urmează a fi aplicate termenele

instituite de legislație electorală, ci cele generale stabilite de Legea contenciosului

administrativ. Totodată, reclamantul a solicitat și repunerea cererii în termen.

În conformitate cu art. 1861 alin. (1) și (2) Codul de procedură civilă, cererile

depuse în instanța de judecată peste termenul de prescripție extinctivă, a căror

tardivitate a fost invocată în faza de pregătire a cauzei pentru dezbateri judiciare de

partea în proces, persoana în a cărei favoare a curs prescripția, de creditorul persoanei

sau de către oricare altă persoană care are interes legitim, se examinează în fond doar

după examinarea de către instanța de judecată a excepției de tardivitate. Dacă

reclamantul a solicitat repunerea în termenul de prescripție sau solicită repunerea

odată cu ridicarea excepției, instanța de judecată examinează excepția de tardivitate

concomitent cu cererea de repunere în termen.

Excepția de tardivitate și, după caz, repunerea în termen se soluționează în

ședință de judecată, convocată în faza de pregătire a cauzei pentru dezbateri judiciare.

Lipsa participanților citați legal nu împiedică examinarea cererilor.

Ținând cont de obiectul litigiului, de circumstanțele de fapt și de temeiurile de

drept invocate, cât și de apărările formulate de partea adversă, sarcina instanțelor de

judecată este de a stabili termenul de contestare a hotărârii Comisiei Electorale

Centrale nr. 1450 din 12 martie 2018.

Instituția referendumului național este reglementată de Capitolul 13,Titlul VI,

Codul electoral.

Instanța de recurs atestă că Codul electoral, în special articolul 164, nu

reglementează modalitatea de contestare a hotărârii Comisiei Electorale Centrale cu

privire la înregistrarea grupului de inițiativă sau cu privire la refuzul de a-l înregistra.

În conformitate cu art. 5 alin. (1) și (2) Codul de procedură civilă, orice

persoană interesată este în drept să se adreseze în instanță judecătorească, în modul

stabilit de lege, pentru a-și apăra drepturile încălcate sau contestate, libertățile și

interesele legitime.

Nici unei persoane nu i se va refuza apărarea judiciară din motiv de inexistență

a legislației, de imperfecțiune, coliziune sau obscuritate a legislației în vigoare.

Urmează a se reține și prevederile art. 1 alin. (2) Legea contenciosului

administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000, care stipulează că orice persoană

care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, de către o

autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul

legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente

pentru a obține anularea actului, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei

ce i-a fost cauzată.

Conform art. 8 alin. (4) Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10

februarie 2000, în condițiile Codului electoral, Curtea de Apel Chișinău verifică

legalitatea hotărârilor Comisiei Electorale Centrale cu privire la încălcarea legislației

electorale.

Colegiul reține că Codul electoral în Capitolul 12 intitulat ,,Procedurile

judiciare” reglementează modalitatea depunerii contestațiilor în instanța de judecată.

Conform art. 72 alin. (3) Codul electoral, contestațiile privind acțiunile și

hotărârile Comisiei Electorale Centrale și ale Consiliului Coordonator al

Audiovizualului se depun, fără respectarea procedurii prealabile, la Curtea de Apel

Chișinău în termen de 3 zile calendaristice de la data săvârșirii acțiunii sau adoptării

hotărârii.

7

Instanța de recurs reține că prima instanță întemeiat a reținut la aprecierea

termenului de contestare a hotărârii Comisiei Electorale Centrale nr. 1450 din 12

martie 2018, prevederile art. 72 alin. (3) Codul electoral.

Colegiul aplicând regula de interpretare per a contrario reține că Codul

electoral nu prevede alte termene de contestare a hotărârilor Comisiei Electorale

Centrale și că la caz urmează a se aplica prevederile art. 72 alin. (3) Codul electoral.

Cu privire la aplicarea la caz a prevederilor art. 72 alin. (3) Codul electoral, s-a

expus și Curtea Supremă de Justiție în încheierea din 23 mai 2018, prin care a

constatat competența Curții de Apel Chișinău la examinarea cauzei și a remis cauza

instanței competente pentru examinarea cererii de chemare în judecată (f.d. 62-64).

Aici, urmează a se reține și prevederile art. 123 alin. (2) Codul de procedură

civilă, care stipulează că faptele stabilite printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă

într-o cauză civilă soluționată anterior în instanță de drept comun sau în instanță

specializată sunt obligatorii pentru instanța care judecă cauza și nu se cer a fi

dovedite din nou și nici nu pot fi contestate la judecarea unei alte cauze civile la care

participă aceleași persoane.

Această reglementare a puterii de lucru judecat în forma prezumției vine să

asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între

considerentele hotărârilor judecătorești. Prezumția nu oprește judecata celui de-al

doilea proces, ci doar ușurează sarcina probațiunii, aducând în fața instanței constatări

ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecății anterioare și care nu pot fi

ignorate.

Instanța de recurs constată că prevederile art. 123 alin. (2) Codul de procedură

civilă vorbesc despre prejudicialitatea hotărârii judecătorești. Acest efect face

imposibil o altă apreciere într-un alt proces a faptelor și raporturilor juridice, care au

fost deja stabilite printr-o hotărâre judecătorească.

Curtea Supremă de Justiție în încheierea din 23 februarie 2018 a constatat că

Ștefan Gligor dispune de calitatea de subiect cu drept de a sesiza instanța de

contencios administrativ privind anularea hotărârii Comisiei Electorale Centrale nr.

1450 din 12 martie 2018, conform art. 72 alin. (3) Codul electoral.

Instanța de recurs conchide că prima instanță justificat a respins argumentele

lui Ștefan Gligor că la caz urmează a fi aplicate termenele instituite de Legea

contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000 pentru contestarea

hotărârii Comisiei Electorale Centrale nr. 1450 din 12 martie 2018 din următoarele

motive.

Conform art. 14 alin. (1) Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din

10 februarie 2000, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său,

recunoscut de lege, printr-un act administrativ va solicita, printr-o cerere prealabilă,

autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului,

revocarea, în tot sau în parte, a acestuia, în cazul în care legea nu dispune altfel.

Conform art. 16 alin. (1) și (2) Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV

din 10 februarie 2000, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său,

recunoscut de lege, printr-un act administrativ și nu este mulțumită de răspunsul

primit la cererea prealabilă sau nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut de

lege, este în drept să sesizeze instanța de contencios administrativ competentă pentru

anularea, în tot sau în parte, a actului respectiv și repararea pagubei cauzate.

Acțiunea poate fi înaintată nemijlocit instanței de contencios administrativ în

cazurile expres prevăzute de lege și în cazurile în care persoana se consideră vătămată

8

într-un drept al său prin nesoluționarea în termen legal ori prin respingerea cererii

prealabile privind recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate.

În temeiul acestor norme de drept citate, Colegiul reține că Legea

contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000 este o lege generală

care reglementează instituția contenciosului administrativ. Prevederile acestei legi

poartă caracter general și se aplică atunci, când procedura, modalitatea și termenul de

contestare a unui act administrativ nu sunt reglementate de o lege specială.

Conform art. 5 alin. (3) Legea cu privire la actele normative nr. 100 din 22

decembrie 2017, normele juridice speciale sunt aplicabile în exclusivitate anumitor

categorii de raporturi sociale sau subiecți strict determinați. În caz de divergență între

o normă generală și o normă specială, care se conțin în acte normative de același

nivel, se aplică norma specială.

In concreto, se reține că Codul electoral a instituit termen special de contestare

a hotărârilor Comisiei Electorale Centrale și anume de 3 zile de la momentul

adoptării, ceea ce exclude aplicarea la caz a termenelor instituite de Legea

contenciosului administrativ.

Aici, instanța de recurs reține că toate litigiile cu caracter electoral urmează a fi

examinate în ordinea contenciosului administrativ, deoarece cerințele înaintate în

instanța de judecată întru apărarea drepturilor electorale sunt cerințe care rezultă din

raporturi administrative și, ținând cont de specificul lor, necesită a fi examinate și

soluționate în termene foarte restrânse, pentru a asigura celeritatea procedurilor

electorale.

Argumentul recurentului că hotărârea Comisiei Electorale Centrale nr. 1450

din 12 martie 2018 nu ține de organizarea și desfășurarea alegerilor și la contestarea

acesteia nu pot fi aplicate termenele speciale reglementate de secțiunea I a

Capitolului 12 Codul electoral, nu poate fi reținut de către instanța de recurs.

Colegiul reține, că deși contestațiile privind organizarea și desfășurarea

alegerilor sunt reglementate de Capitolul 12 Codul electoral, această secțiune

reglementează procedurile judiciare, și respectiv prevederile acestui capitol urmează

a fi aplicate pentru toate tipurile de contestații împotriva hotărârilor Comisiei

Electorale Centrale depuse în instanțele de judecată.

Din această optică, nu poate fi reținut nici argumentul că prin hotărârea

Comisiei Electorale Centrale nr. 1450 din 12 martie 2018 s-a respins cererea de

înregistrare a grupului de inițiativă, care se află la etapa colectării semnăturilor

necesare pentru inițierea referendumului republican, și că această hotărâre nu se

raportează la perioada electorală instituită de Codul electoral și că toate actele

administrative emise de organul electoral în afara perioadei electorale, se supun

procedurilor și termenelor stabilite de Legea contenciosului administrativ nr. 793-

XIV din 10 februarie 2000.

Or, în art. 1 Codul electoral sunt definite - alegeri – în cazul în care nu se face

vreo specificare, alegerile în Parlament, pentru funcția de Președinte al Republicii

Moldova, în autoritățile administrației publice locale, precum și referendumurile.

Aceeași noțiune vizează acțiunile cetățenilor, partidelor și altor organizații social-

politice, blocurilor electorale, organelor electorale și altor organe de stat, orientate

spre întocmirea listelor electorale, desemnarea și înregistrarea candidaților, efectuarea

agitației electorale, votarea și constatarea rezultatelor votării, precum și alte acțiuni

electorale întreprinse în conformitate cu legislația în vigoare.

9

Din această perspectivă, termenul de alegeri cu care operează Codul electoral

urmează a fi privit lato senso și privește atât acțiunile de inițiere a referendumului, cât

și orice alte acțiuni întreprinse conform Legii electorale.

În cumulul celor analizate supra, se atestă că termenul de contestare a hotărârii

Comisiei Electorale Centrale nr. 1450 din 12 martie 2018 este de 3 zile calendaristice,

de la data adoptării acesteia.

Așadar, termenul de contestare a hotărârii Comisiei Electorale Centrale nr.

1450 din 12 martie 2018, a început a curge la 13 martie 2018 și a expirat la 15 martie

2018, însă cererea de chemare în judecată a fost depusă de Ștefan Gligor la 08 mai

2018, cu sfidarea termenului stabilit de legislația electorală.

Ca urmare a stabilirii termenului de contestare a hotărârii în litigiu și a faptului

depunerii tardive a cererii de chemare în judecată, urmează a se soluționa temeinicia

cererii de repunere în termen a cererii de chemare în judecată înaintată de Ștefan

Gligor.

Conform art. 279 alin. (1) Codul civil, în cazuri excepționale, dacă instanța de

judecată constată că termenul de prescripție extinctivă nu este respectat datorită unor

împrejurări legate de persoana reclamantului, dreptul încălcat al persoanei este apărat.

Ștefan Gligor a invocat temei de repunere în termen faptul că stabilirea

termenului de depunere a cererii prealabile a fost dedus în rezultatul soluționării

conflictului de competență, fapt ce nu putea să-l cunoască la momentul depunerii

cererii prealabile.

Din interpretarea principiului ,,Nemo legem ignorare censetur”, rezultă că

necunoașterea legii nu constituie o justificare a nerespectării ei și nimeni nu este

exonerat de răspundere pe motiv ca nu cunoaște legea, considerent din care

argumentul recurentului nu pare a fi unul plauzibil.

Alte argumente care ar justifica omiterea termenului de adresare în judecată,

Gligor Ștefan nu a invocat.

În cumulul celor analizate supra, instanța de recurs conchide că prima instanța

justificat a conchis în favoarea respingerii cererii de repunere în termen și admiterii

excepției de tardivitate cu respingerea cererii de chemare în judecată depusă de

Ștefan Gligor ca fiind tardivă.

Instanța de recurs notează că art. 6§1 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului garantează fiecărei persoane dreptul de a sesiza o instanță cu orice contestație

referitoare la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil. Dreptul la o instanță nu

este absolut, astfel încât nu este exclusă ipoteza că în scopul unei bune administrări a

justiției, pot fi stabilite termene de prescripție. Chestiunile cu privire la termenele de

prescripție urmează a fi abordate cu diligență de către instanțele de judecată.

Curtea Constituțională în hotărârea nr. 17 din 19 iunie 2015 a reiterat că

legiuitorul poate stabili anumite condiții privind exercitarea drepturilor civile

subiective, nerealizarea cărora poate duce la stingerea acestor drepturi. Asemenea

condiții se referă, inclusiv la limitele temporale de apariție, exercitare sau apărare a

drepturilor civile, numite în dreptul civil ,,termene”. Acestea sunt perioadele de timp,

în cadrul cărora titularii drepturilor subiective civile sunt împuterniciți să-și realizeze

drepturile, nerealizarea acestora fiind sancționată cu pierderea lor.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului în hotărârea Nichifor c. Moldovei din

20 septembrie 2016 a constatat violarea art. 6 notând că chestiunea termenului de

prescripție invocată de reclamant în cadrul procedurilor constituia un argument

important, deoarece fiind admis putea duce la respingerea acțiunii. Prima instanță a

respins acțiunea pe acest temei, însă Curtea de Apel și Curtea Supremă de Justiție au

10

tăcut în privința obiecției reclamantului în privința admisibilității acțiunii. În lipsa

unui răspuns specific și expres, este imposibil de a constata dacă aceste instanțe doar

au neglijat să abordeze acest argument că acțiunea este tardivă sau dacă au intenționat

să o respingă și dacă aceasta a fost intenția, care au fost motivele în spatele deciziei

respective.

Astfel, din considerentele menționate și reținând că Curtea de Apel Chișinău a

aplicat corect normele de drept procedural, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul

ca neîntemeiat și de a menține încheierea contestată.

În conformitate cu art. 427 lit. a) Codul de procedură civilă, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se respinge recursul declarat de Ștefan Gligor.

Se menține încheierea din 10 iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău, în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ștefan Gligor împotriva Comisiei

Electorale Centrale cu privire la repunerea în termen și anularea hotărârii.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

Judecător Svetlana Filincova

judecătorii Nicolae Craiu

Luiza Gafton

11