3ra-896/18 — contestarea actelor administrative

3ra-896/18 — contestarea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

dosarul nr. 3ra-896/18

prima instanță: Judecătoria Chișinău (sediul Rîșcani), judecătorul: L. Holevițcaia

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecătorii: I. Secrieru, A. Danilov, I. Cimpoi

Î N C H E I E R E

11 iulie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecători Nicolae Craiu

Dumitru Visternicean

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu

Răspundere Limitată „Moldovatransgaz”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „Moldovatransgaz” împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu

privire la contestarea actelor administrative,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 20 februarie 2018, prin care s-a

respins cererea de apel declarată de către Societatea cu Răspundere Limitată

„Moldovatransgaz”,

c o n s t a t ă :

La 08 iunie 2015, Societatea cu Răspundere Limitată „Moldovatransgaz”

(în continuare SRL „Moldovatransgaz”) a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat cu privire la contestarea deciziei

Inspectoratului Fiscal principal de Stat nr. 15/78/T/70 din 16 martie 2015.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că la 25 februarie 2015, a înaintat o

cerere privind restituirea din buget a TVA în sumă de 2031968 lei, aferente

investițiilor (cheltuielilor) capitale pentru perioada noiembrie 2014 - ianuarie 2015.

SRL „Moldovatransgaz” a menționat că la 26 februarie 2015, prin decizia

Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 4704, s-a decis efectuarea unui control

fiscal la fața locului prin metoda verificării tematice privind corectitudinea

calculării, plenitudinea transferării la buget a TVA pentru perioadele fiscale

noiembrie 2014-ianuarie 2015 și determinarea spre restituire din buget a TVA

aferentă investițiilor capitale conform prevederilor art. 1011 din Codul fiscal,

pentru perioada fiscală luna ianuarie 2015.

Reclamanta a relevat că, urmare a controlului fiscal efectuat, la 05 martie 2015,

a fost întocmit actul de control nr. 5-671721, pe marginea căruia a depus

dezacordul nr.14-285 din 16 martie 2015, în temeiul art. 216 alin. (8) din Codul

fiscal, care stipulează că, în caz de dezacord, contribuabilul este obligat să prezinte

în scris, în termen de 15 zile calendaristice, argumentarea dezacordului, anexând

documentele de rigoare.

1

SRL „Moldovatransgaz” a precizat că, în dezacordul la actul de control enunțat

a solicitat examinarea repetată a pct. 3.2. din actul de control, menționând că

anume acest punct ulterior influențează la suma TVA destinată trecerii în cont

pentru perioada fiscală ulterioară la situația din 01 februarie 2015, care a fost

stabilită în mărime de 4773801 lei.

Reclamanta a relevat că, organul fiscal flagrant a încălcat drepturile

SRL „Moldovatransgaz” și fără a lua în considerare dezacordul agentului

economic, la 16 martie 2015, a emis decizia nr. 15/78/T/70 privind restituirea taxei

pe valoare adăugată SRL „Moldovatransgaz”, prin care a dispus restituirea din

buget a TVA în sumă de 2031968 lei, precum și că TVA destinată trecerii în cont

pentru perioada fiscală ulterioară la situația din 01 februarie 2015 constituie suma

de 4773801 lei.

Reclamanta a specificat că, nefiind de acord cu pct. II din partea decisivă a

deciziei enunțate, a înaintat contestația nr. 14-442 din 14 aprilie 2015, care a fost

considerată neîntemeiată de către pârât prin decizia nr. 100 din 14 mai 2015.

SRL „Moldovatransgaz” a invocat dezacordul pe marginea deciziei IFPS

nr.100 din 14 mai 2015, din motivul că, încălcările pretinse au fost determinate pe

baza unor concluzii eronate datorate aplicării neuniforme a prevederilor legislației

fiscale, deoarece rezultatele controlului fiscal reflectat în actul de control

nr.5-671721 din 05 martie 2015 sunt neconcludente, incomplete și nesatisfăcătoare

și sunt supuse controlului fiscal repetat întru definitivarea corectitudinii calculării

achitării și restituirii TVA din buget. Conform prevederilor art. 239 din Codul

fiscal, ”scopul procedurii de examinare a cazului de încălcare fiscală constă în

clarificarea promptă, multilaterală, exhaustivă și obiectivă a circumstanțelor în care

s-a produs, soluționarea lui în strictă conformitate cu legislația, asigurarea

îndeplinirii deciziei, precum și stabilirea cauzelor și condițiilor care au contribuit la

comiterea încălcării fiscale, prevenirea încălcărilor, educarea în spiritul respectării

legilor și consolidarea legalității” .

Reclamanta a punctat că reieșind din pct. 3.2 al actului de control nr. 5-671721

din 05 martie 2015, pârâtul a concluzionat că, contrar prevederilor art. 104 lit. a)

din Codul fiscal, care reglementează că serviciile de transport internațional al

gazelor naturale prestate de către SA „Moldova-Gaz” sunt impozitate la cota zero,

SRL „Moldovatransgaz”, în luna ianuarie 2015, a efectuat servicii de transport al

gazelor naturale către НАК „Нафтогаз Украина”, conform actului nr. l privind

transportarea gazului și facturii de expediție seria PB nr. 01047397 în sumă de

1034592,46 lei și către AOA „Газпром” conform actului nr. l privind transportarea

gazului și facturii de expediție seria PB nr. 01047396 în sumă de 46410563,63 lei,

însă ambele acte sunt confirmate de către SA „Moldova-Gaz” și nu de

НАК „Нафтогаз Украина” și AOA „Газпром” și la momentul controlului de

către SRL „Moldovatransgaz” nu au fost prezentate contractele încheiate direct cu

НАК „Нафтогаз Украина” și АОА „Газпром”, ci a fost prezentat numai

contractul nr. 2MM-15 din 14 noiembrie 2014, încheiat între SA „Moldova-Gaz” și

SRL „Moldovatransgaz”. Iar conform prevederile legale enunțate pentru livrările

serviciilor de transport internațional al gazelor naturale la cota zero are dreptul

SA „Moldova-Gaz” și nu SRL „Moldovatransgaz”. Astfel, este evident că organul

fiscal a examinat în mod necorespunzător documentele furnizate și în consecință, a

făcut concluzii nerezonabile și eronate, indicând o încălcare a articolelor legii,

2

deoarece de facto nu există nici o încălcare, dar numai concluzia greșită a

inspectoratului fiscal.

SRL „Moldovatransgaz” a indicat că, conform pct. l al contractului nr.2MM-15

din 14 noiembrie 2014 privind transportarea internațională a gazelor naturale prin

regim de tranzit prin teritoriul Republicii Moldova în anul 2015, încheiat între

SA „Moldova-Gaz” și SRL „Moldovatransgaz”, obiectul contractului este

acordarea de către SRL „Moldovatransgaz” a serviciilor privind transportarea

internațională a gazelor naturale prin regim de tranzit prin teritoriul Republicii

Moldova în anul 2015 pentru НАК „Нафтогаз Украина” și AOA „ Газпром”, de

la punctul de predare-primire la hotarele Ucrainei și Republicii Moldova, și până la

punctul de predare-primire la hotarele Republicii Moldova și Ucrainei, prin

sistemul de transportare a gazelor naturale, care sunt la deservirea

SRL „Moldovatransgaz”, iar pct. 2.1. al contractului enunțat stabilește că

SA „Moldova-Gaz” transmite către SRL „Moldovatransgaz”, în fluxul general de

la punctele de livrare și recepție menționate în Acordul tehnic încheiat între

НАК „Нафтогаз Украина”, АОА „Газпром” și SA „Moldova-Gaz” privind

volumul și condițiile de livrare a gazelor naturale în Republica Moldova și tranzitul

gazului prin teritoriul RM și Ucrainei, până la hotarele Ucrainei și Republicii

Moldova gazul natural transmis de către AOA „Газпром” către SA „Moldova-

Gaz” în temeiul Acordului adițional nr. 10 la contractul nr. 2TM-11 din

31 decembrie 2010 cu scopul organizării procesului de transportare a gazelor

naturale prin regim de tranzit prin teritoriul Republicii Moldova în alte țări

europene, iar SRL „Moldovatransgaz” asigură primirea și transportarea ulterioară a

gazului în regim de tranzit prin teritoriul Republicii Moldova în zona de deservire a

SRL „Moldovatransgaz”.

Reclamanta a invocat că, de fapt, contractul nr. 2MM-15 din 14noiembrie 2014

poartă un caracter al contratului de mandat, unde SRL „Moldovatransgaz”

figurează în calitate de mandatar și acționează în numele și în interesele

SA „Moldova-Gaz” în relațiile internaționale cu parteneri externi și a concretizat

că rețele de gaze naturale prin intermediul cărora НАК „Нафтогаз Украина” și

АОА „Газпром” transmite gaze naturale în Republica Moldova și alte țări

europene în zona deservirii SRL „Moldovatransgaz” constituie proprietatea sa,

respectiv, SA „Moldova- Gaz” nu este în drept să transporte gazul natural, anume

prin zona dată, fără acordul SRL „Moldovatransgaz”. Astfel, contractul

nr.2MM-15 din 14 noiembrie 2014 constituie temei pentru includerea

SRL „Moldovatransgaz” în calitate de participant în procesul transportării

internaționale a gazelor naturale în regim de tranzit prin teritoriul Republicii

Moldova.

SRL „Moldovatransgaz” a menționat că organului fiscal i-au fost prezentate

documente confirmative relevante serviciilor de transport internațional al gazelor

naturale, care în mod expres demonstrează faptul prestării serviciilor în cauză

anume de către SRL „Moldovatransgaz”: factura de expediție seria PB nr. 0047397

în sumă de 1034592,46 lei, furnizor SRL „Moldovatransgaz”, beneficiar

НАК „Нафтогаз Украина” actul nr. 1 din 10 februarie 2015, semnat de către

НАК „ Нафтогаз Украина”, SA „Moldova-Gaz” și SRL „Moldovatransgaz”,

invoce-ul nr. 2 din 10 februarie 2015, declarația vamală nr. LT07768401 din

19 februarie 2015, factura de expediție seria PB nr. 0047396 în sumă de

3

46410563,63 lei, actul nr. 1 din 10 februarie 2015 semnat de către

НАК „Нафтогаз Украина”, AOA „Газпром”, SA „Moldova-Gaz” și

SRL „Moldovatransgaz”, invoce-ul nr.1 din 10 februarie 2015, declarația vamală

nr.LT07768300 din 19 februarie 2015 și actele de predare-primire a gazelor

naturale livrate, unde sunt indicate volumele de gaze naturale livrate, condițiile de

livrare, termenii și a remarcat că serviciile de transport internațional al gazelor

naturale au fost efectuate de către SRL „Moldovatransgaz”, în baza contractului

încheiat între АОА „Газпром”, НАК „Нафтогаз Украина” și SA„Moldova-Gaz”.

Astfel, pentru livrările serviciilor de transport internațional al gazelor naturale

prestate la cota zero are dreptul și SRL „Moldovatransgaz”, care perfect se

încadrează în condițiile normei stipulate în art. 104 lit. a) din Codul fiscal. În atare

circumstanțe în opinia sa, urmează a fi aplicat regimul juridic care reiese din

acordurile internaționale în domeniul transportului internațional de mărfuri și

armonizate cu politica fiscală, or, Republica Moldova trebuie să respecte principiul

libertății de tranzit.

Reclamanta a indicat că, conform pct. l al Acordului din 03 noiembrie 1995

„Privind promovarea unei politici coordonate în domeniul tranzitului gazelor

naturale”, tranzitul gazelor— transportarea prin teritoriul unei părți a gazelor, ce

provin din teritoriul altei părți și sunt destinate teritoriului unui stat terț, cu condiția

că alt stat sau terțul stat sunt părți contractante, totodată fiind aplicabil și Acordul

privind modalitatea de tranzit prin teritoriile statelor-membre ale CSI, semnat la

Minsk la 4 iunie 1999, unde Republica Moldova este parte a acestuia, care în pct. 3

prevede că părțile nu impun taxe vamale și impozite mijloacelor de transport și

mărfurilor: importate din statele, care nu participă la Acordul respectiv, pe

teritoriul vamal al părții, în regim de tranzit prin teritoriul vamal al altor Părți;

exportate de pe teritoriul vamal al Părții în statele care nu participă la Acordul

respectiv, în regim de tranzit prin teritoriile vamale ale altor părți; transportate între

părți în regim de tranzit prin teritoriile vamale ale altor părți. La mărfurile indicate

și la mijloacele lor de transportare nu se aplică măsuri de politică economică

(restricții la importul și exportul mărfurilor, care includ cotarea, licențierea,

stabilirea prețului maxim și minim, precum și alte măsuri de reglementare a

cooperării economiei naționale cu cea mondială).

SRL „Moldovatransgaz” a relevat că, aspecte privind respectarea principiului

tranzitului liber se regăsesc și în Acordul General pentru Tarife și Comerț din

1994, obligatorii pentru Republica Moldova ca membru al Organizației Mondiale a

Comerțului, în deosebi, principiul tranzitului liber a materialelor și produselor

energetice este reflectat în art. 7 al Contractului la Carta Energiei, ratificată de

Parlamentul Republicii Moldova. SRL „Moldovatransgaz”, deținând licență pentru

transportarea gazelor naturale, prestează servicii de transporturi internaționale de

mărfuri, respectiv, acest serviciu se impune impozitării la cota zero a TVA.

În opinia reclamantei, concluziile organului fiscal reflectate în actul de control

nr. 5-671721 din 05 martie 2015 sunt vădit greșite, deoarece livrarea serviciilor de

transport internațional al gazelor naturale prestate de către SRL „Moldovatransgaz”

sunt impozitate la cota „zero”, în conformitate cu prevederile art. 104 lit. a) din

Codul fiscal și nu cum a fost menționat în actul de control (conform art. 96 lit. a)

din Codul fiscal). Or, în cazul dat, SRL „Moldovatransgaz” a prestat servicii de

transportare a gazelor naturale nu către SA „Moldova-Gaz”, dar către

4

НАК „Нафтогаз Украина” și AOA „Газпром”, fapt care poate fi confirmat prin

lipsa în evidența contabilă a SA „Moldovagaz” a acestor servicii consumate.

SRL „Moldovatransgaz” a solicitat admiterea cereri de chemare în judecată,

anularea pct. II din decizia pârâtului nr. 15/78/T/70 din 16 martie 2015, cu

efectuarea modificărilor de rigoare în decizie și reflectarea în pct. II al deciziei că

suma destinată trecerii în cont este de 14262832,39 lei.

La 02 noiembrie 2015, SRL „Moldovatransgaz” a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat cu privire la contestarea

deciziei Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 160 din 13 august 2015.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că în rezultatul controlului fiscal

repetat la fața locului prin verificarea tematică privind corectitudinea calculării și

plenitudinea transferării la buget a TVA pentru perioadele fiscale

01 noiembrie 2014-31 ianuarie 2015, cât și a restituirii TVA din buget pentru

perioada fiscală ianuarie 2015, pârâtul a întocmit actul de control nr. 5-672359 din

09 iunie 2015.

Reclamanta a menționează că ulterior, în baza acestui act de control, pârâtul a

emis decizia nr. 160 din 13 august 2015 asupra cazului de încălcare a legislației de

către SRL „Moldovatransgaz”, prin care a dispus majorarea sumei TVA destinată

trecerii în cont pentru perioada ulterioară (luna februarie 2015) cu suma de

1907278 lei, care în rezultatul controlului va constitui 2245444 lei, calcularea și

încasarea la buget a TVA în sumă de 2031968 lei restituită, în plus, anterior

conform deciziei pârâtului nr.15/78/T/70 din 16 martie 2015, micșorarea TVA

aferentă bugetului pentru luna decembrie 2014 în sumă de 4523257 lei, aplicarea și

încasarea la buget a amenzii în sumă de 7200 lei și modificarea deciziei

Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 15/78/T/70 din 16 martie 2015 privind

restituirea TVA și, anume, anularea pct. I și pct. III din partea decisivă și

substituirea la pct. II a sintagmei „4773801 lei” cu sintagma „2245444 lei”.

Reclamanta a punctat că nefiind de acord cu decizia enunțată, a înaintat

contestația nr.14-1129 din 15 septembrie 2015, care a fost considerată neîntemeiată

de către pârât prin decizia nr. 182 din 12 octombrie 2015.

Reclamanta a afirmat că decizia pârâtului nr. 160 din 13 august 2015 asupra

cazului de încălcare a legislației comisă de către SRL „Moldovatransgaz” este

ilegală și neîntemeiată, deoarece conform pct. 1 din decizia enunțată, a fost

constatată încălcarea prevederilor art. 108 alin. (4) din Codul fiscal, dat fiind faptul

că contribuabilul incorect a calculat TVA de la avansurile primite în perioadele

L/11/2014 - L/01/2015. Astfel, această încălcarea nu poate fi reținută, deoarece

pentru toate livrările efectuate au fost eliberate facturi fiscale, care au fost

înregistrate în modul corespunzător în registrul general electronic al facturilor

fiscale, conform prevederilor art. 118 din Codul fiscal.

Drept urmare, SRL „Moldovatransgaz” corect a calculat suma TVA la

avansurile primite, deoarece art. 108 alin. (4) din Codul fiscal expres prevede că

pentru servicii, data livrării se consideră data prestării serviciului, data eliberării

facturii fiscale sau data la care plata se efectuează subiectului impozabil, parțial sau

în întregime, în dependență de ce are loc mai înainte.

SRL „Moldovatransgaz” a menționat că nu este de acord cu concluzia

organului fiscal reflectată în pct.II al deciziei, ce se referă la încălcarea

5

prevederilor art. 104 lit. a) din Codul fiscal, invocând aceleași circumstanțe de fapt

și de drept ca și în cererea de chemare în judecată din 08 iunie 2015.

Menționează că conform răspunsului nr. 07-01/cons din 29 septembrie 2015,

eliberat de către compania de audiat SRL „Moldauditing”,

SRL „Moldovatransgaz” întrunește toate condițiile pentru aplicarea cotei zero

TVA pentru transportul internațional al gazelor naturale în regim de tranzit pe

teritoriul Republicii Moldova.

SRL „Moldovatransgaz” a constatat că pârâtul, prin decizia nr. 160 din

13 august 2015, ilegal a modificat decizia nr. 15/78/T/70 din 16 martie 2015

privind restituirea TVA și a dispus calcularea și încasarea la buget a TVA, care

deja a fost restituită în beneficiul agentului economic.

Reclamanta a specificat că decizia pârâtului nr. 15/78/T/70 privind restituirea

TVA din 16 martie 2015 este în vigoare, a fost executată și nu poate fi anulată, iar

legislația fiscală, Codul fiscal și Regulamentul privind restituirea TVA, aprobat

prin Hotărârea Guvernului RM nr. 93 din 01 februarie 2013, nu prevede

modificarea deciziei privind restituirea TVA, mai mult ca atât, decizia care a fost

executată.

În opinia SRL „Moldovatransgaz” motivul modificării deciziei pârâtului

nr. 15/78/T/70 din 16 martie 2015 privind restituirea TVA precum că

contribuabilul a indicat incorect în cererea privind restituirea TVA nr. 01/15 din

25 februarie 2015 perioada fiscală pentru restituirea TVA, luna ianuarie 2015,

perioadă în care contribuabilul nu a efectuat investițiile (cheltuielile) capitale este

lipsit de suport juridic și neîntemeiat.

Reclamanta a invocat că organul fiscal nu s-a expus în decizia nr. 160 din

13 august 2015 referitor la perioadele fiscale noiembrie-decembrie 2014,

perioadele pentru care SRL „Moldovatransgaz” a solicitat restituirea TVA.

Reclamanta a indicat că conform pct. 7 al Regulamentului privind restituirea

TVA, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 93 din 01 februarie 2013,

solicitarea restituirii TVA se efectuează prin depunerea la inspectoratele fiscale

teritoriale de la locul de deservire a cererii de modelul stabilit în anexa nr. 1 la

prezentul Regulament. În cererea de restituire se indică, în mod obligatoriu, suma

TVA solicitată spre restituire. Dacă nu este indicată suma solicitată spre restituire,

cererea nu se examinează. Deci, unicul motiv, pentru care organul fiscal este în

drept să refuze în examinarea cererii, este neindicarea sumei solicitată spre

restituire.

SRL „Moldovatransgaz” a punctat că, acțiunile organului fiscal vin în

contradicție cu prevederile pct.18 din Regulamentul enunțat, care reglementează că

în cazul în care, în urma controlului, organele fiscale care au efectuat controlul

propun aprobarea restituirii parțiale a TVA sau necesitatea respingerii cererii, în

actul de control întocmit se specifică motivele întemeiate, cu adoptarea deciziei

corespunzătoare și a reiterat că cererea sa a fost admisă, restituirea TVA în mărime

de 2031968 lei a fost aprobată, cu emiterea deciziei privind restituirea TVA din

buget, decizia dată fiind executată, iar alte decizii privind aprobarea restituirii

parțiale a TVA sau de respingere nu există.

SRL „Moldovatransgaz” a precizat că perfect se încadrează în prevederile

art.1011 alin.(2) din Codul fiscal, iar ce se referă la trecerea în cont a TVA,

conform prevederilor art. 102 alin. (6) din Codul fiscal, subiectul impozabil are

6

dreptul la trecerea în cont a TVA achitate sau care urmează a fi achitată pe valorile

materiale, serviciile procurate dacă dispune de documente confirmative.

Reclamanta a menționat că, dispune de toate documentele confirmative: facturi

fiscale, documente care confirmă achitarea TVA, registre de livrări și procurări,

declarațiile privind TVA și alte documente relevante, care adeveresc dreptul la

restituirea TVA în mărime de 2031968 lei, de asemenea, suma TVA destinată

trecerii în cont a fost confirmată în cadrul controalelor fiscale efectuate anterior. Iar

pârâtul, fără careva temeiuri legale, a calculat și a dispus încasarea la buget TVA în

sumă de 2031968 lei, aceste acțiuni constituind, de fapt, o încălcare gravă a

drepturilor ocrotite de lege în privința proprietății SRL „Moldovatransgaz” și

contravin prevederilor Codului fiscal și ale Regulamentului privind restituirea

TVA, aprobată prin Hotărârea Guvernului RM nr. 93 din 01 februarie 2013.

Reclamanta a relevat că nu este de acord cu aplicarea amenzii în sumă de

7200 lei pentru eliberarea facturilor fiscale cu încălcarea termenului prevăzut de

art. 108 din Codul fiscal, deoarece toate facturile fiscale au fost eliberate în termen

și declarate în modul stabilit de legislație în vigoare.

SRL „Moldovatransgaz” a solicitat admiterea cererii de chemare în judecată,

anularea deciziei Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 160 din 13august 2015

asupra cazului de încălcare a legislației comisă de către reclamantă, și suspendarea

executării acesteia.

La 25 mai 2016 Inspectoratul Fiscal Principal de Stat a depus un demers cu

privire la conexarea cauzelor civile nr. 3-1379/15 cu nr. 3-613/16 care au ca obiect

aceleași pretenții.

Prin încheierea din 26 mai 2016 a Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău au fost

conexate pricina civilă la cererea de chemare în judecată a

SRL „Moldovatransgaz” împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat cu

privire la anularea deciziei nr.160 din 13 august 2015 și pricina civilă la cererea de

chemare în judecată a SRL „Moldovatransgaz” împotriva Inspectoratului Fiscal

Principal de Stat cu privire la anularea pct. II din decizia nr. 15/78/T/70 din

16 martie 2015 pentru a fi examinate într-un proces unic.

Prin încheierea protocolară din 10 iulie 2017 a Judecătoriei Chișinău

(sediul Rîșcani) a fost înlocuit Inspectoratul Fiscal Principal de Stat cu succesorul

său în drepturi, Serviciul Fiscal de Stat.

Prin hotărârea din 22 august 2017 Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani)

cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca fiind nefondată.

În susținerea soluției date, instanța de fond a concluzionat că solicitările

reclamantului sunt neîntemeiate, or, acesta nu a indicat normele juridice încălcate

astfel încât să fie posibilă aprecierea deciziei contestate ca fiind ilegală.

La 25 august 2017 SRL „Moldovatransgaz” a declarat apel nemotivat

împotriva hotărârii primei instanțe, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea

hotărârii din 22 august 2017 a Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani) și emiterea

unei noi hotărâri cu privire la admiterea cererii de chemare în judecată.

Prin încheierea din 25 septembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău nu s-a dat

curs cererii de apel depuse de SRL „Moldovatransgaz” și s-a acordat termen

apelantului până la 21 noiembrie 2017, ora 10:00 pentru înlăturarea neajunsurilor

și anume prezentarea cererii de apel motivate.

7

La 20 noiembrie 2017 SRL „Moldovatransgaz” a depus cerere de apel motivată

reiterând solicitările inițiale.

Prin decizia din 20 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de SRL „Moldovatransgaz” și menținută hotărârea din

22 august 2017 a Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani).

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la 21 mai 2018

SRL „Moldovatransgaz” a contestat-o cu recurs, solicitând admiterea cererii de

recurs, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 20 februarie 2018 și a hotărârii

din 22 august 2017 a Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani) (f.d.166-176).

În motivarea recursului recurentul a menționat încălcarea de către instanța

ierarhic inferioară a prevederilor art. 432 Cod de procedură civilă.

Recurentul indică că instanța ierarhic inferioară nu a elucidat pe deplin

circumstanțele importate pentru soluționarea pricinii, a aplicat eronat normele de

drept material prin aplicarea unei legi care nu trebuia să fie aplicată, a interpretat

eronat legea și nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată.

La 15 iunie 2018 Serviciul Fiscal de Stat a depus referință asupra cererii de

recurs depuse de SRL „Moldovatransgaz” prin care a solicitat respingerea

recursului ca inadmisibil și menținerea în vigoare a deciziei instanței de apel și a

hotărârii instanței de fond.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la

20 februarie 2018, expediată părților prin intermediul oficiului poștal la

06 martie 2018, confirmare despre recepționarea acesteia de către părți la

materialele dosarului lipsește.

În aceste circumstanțe recursul, declarat de către SRL „Moldovatransgaz”, la

21 mai 2018, se consideră depus în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de SRL „Moldovatransgaz” în raport

cu materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi

declarat inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile

și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) Cod de procedură civilă, se consideră că

normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care

instanța judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o

lege care nu trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care a fost declarată

neconstituțională; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat

analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) Cod de procedură civilă, se consideră că

normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care:

pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei; pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i

s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost

8

încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; instanța a soluționat

problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar

lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; hotărârea a fost pronunțată cu

încălcarea competenței jurisdicționale.

Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvârșirea a altor încălcări decât

cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

În acest sens Completul reține, că sarcina instanței de recurs la aceasta etapă

este de a verifica temeiurile recursului și argumentele privind caracterul ilegal al

deciziei atacate, în limitele în care au fost formulate și prin prisma drepturilor

garantate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Completul evidențiază că, în lumina jurisprudenței Curții Europene a

Drepturilor Omului, procedura de examinare a admisibilității unui recurs în materie

civilă trebuie să corespundă în principiu garanțiilor unui proces echitabil,

consfințite de art. 6 din CEDO, în special cu referire la dreptul de acces liber la

justice și la dreptul subsecvent de a fi audiat de о instanta judecatoreasca

(hotărârile Delcourt contra Belgiei din 17 ianuarie 1970 și Erfar-Avef contra

Greciei din 27 martie 2014).

În acest context, completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la

justiție poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a

admisibilitații recursului, or prin însăși natura lor, condițiile pentru examinarea

unei cereri introduse ре о cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât

condițiile stabilite pentru о cale de atac ordinară. Asemenea rigori urmăresc scopul

de aplicare și interpretare unitară a legislației și îndeplinesc funcțiile de

administrare eficientă a justiției, fiind în deplină concordanță cu art. 6 din CEDO

(hotarârea Trevisanato contra Italiei din 15 septembrie 2016).

Completul reține că obligația de a motiva un act judecătoresc poate varia în

funcție de natura actului în cauză (hotărârea Hansen contra Norvegiei din

2 octombrie 2014), iar în concepția CtEDO, nu se impune motivarea detaliată a

deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes” (hotărârea Nersesyan contra

Armeniei din 19 ianuarie 2010).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SRL „Moldovatransgaz” este

declarativ și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4)

Cod de procedură civilă, care să justifice afirmația de ilegalitate a deciziilor

instanței de apel, i-ar alegațiile invocate în recurs nu indică încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

9

de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei pentru declararea recursului

admisibil.

Astfel, reieșind din considerentele menționate, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de SRL „Moldovatransgaz” ca fiind

inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul, declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată

„Moldovatransgaz”, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecători Nicolae Craiu

Dumitru Visternicean

10