3ra-53/18 — contestarea actului administrativ

dosarul nr. 3ra-53/18

prima instanță: Judecătoria Chișinău (sediul Rîșcani)

Judecător: O. Melniciuc

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: N. Vascan, V. Clima, E. Palanciuc

Î N C H E I E R E

10 ianuarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Mariana Pitic

Tamara Chișca-Doneva

examinând admisibilitatea recursului declarat de Vdovicenco Serghei,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Novicova Vera și

Vdovicenco Serghei împotriva Societății pe Acțiuni ,,Moldovagazʼʼ, intervenient

accesoriu Societatea cu Răspundere Limitată ,,Chișinău-Gazʼʼ cu privire la anularea

actelor administrative și încasarea prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 25 octombrie 2017, prin care

a fost respins apelul declarat de Novicova Vera și Vdovicenco Serghei, menținută

hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani) din 24 martie 2017, prin care

acțiunea a fost respinsă,

c o n s t a t ă :

La 23 decembrie 2014, Novicova Vera și Vdovicenco Serghei au depus

cerere de chemare în judecată împotriva SA „Moldovagaz” cu privire la anularea

actelor administrative și încasarea prejudiciului moral.

La 15 februarie 2016 reclamanții au depus cerere de concretizare și

completare a cererii de chemare în judecată, prin care au indicat în calitate de

intervenient accesoriu, SRL ,,Chișinău-Gazʼʼ.

În motivarea cererii inițiale și a cererii de concretizare a pretențiilor

reclamanții au invocat că, potrivit procesului-verbal nr.115 din 30 octombrie 2014,

au fost recunoscuți vinovați de consumul neautorizat de gaze naturale, iar în urma

calculului din 31 octombrie 2014 au cauzat un prejudiciu în valoare de 33 496,25

lei.

Au menționat că la efectuarea calculului a fost aplicat sistemul paușal pentru

perioada 26 septembrie 2013 - 26 septembrie 2014, fiindu-le înaintată factura de

plată.

Au mai comunicat că potrivit raportului de constatare tehnico-științifică nr.

792 din 29 septembrie 2014, s-a constatat că sigiliul de pe echipamentul de

1

măsurare a contorului nu este deteriorat și nu au fost depistate urme de acces

neautorizat la detaliile echipamentului de măsurare.

Nefiind de acord cu procesul-verbal și factura de plată, la 11 octombrie 2014,

reclamanții au depus cerere prealabilă, care a fost respinsă prin răspunsul SA

„Moldovagaz” nr. 13/2-1-5567 din 9 decembrie 2014.

Au afirmat reclamanții că, decizia din 30 octombrie 2014 și factura de plată

pentru luna octombrie – noiembrie sunt ilegale și neîntemeiate, deoarece

consecințele pentru asemenea încălcări sunt prevăzute la art. art. 164, 375, 411 -

413 din Codul contravențional. Aceste încălcări pot fi confirmate doar prin proces-

verbal întocmit de persoană împuternicită conform art. 442 - 443 Cod

contravențional.

Au solicitat reclamanții recunoașterea ilegală a refuzului în satisfacerea

cererii prealabile, anularea procesului-verbal nr. 115 din 30 octombrie 2014 și a

facturii de plată în sumă de 33 496,25 lei, încasarea cheltuielilor pentru constatarea

tehnico-științifică în sumă de 360 lei și a prejudiciului moral în sumă de 10 000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani) din 24 martie 2017 a

fost respinsă acțiunea, ca nefondată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 25 octombrie 2017 a fost respinsă

cererea de apel depusă de Novicova Vera și Vdovicenco Serghei și a fost menținută

hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani) din 24 martie 2017.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a menționat că decizia furnizorului

privind încălcarea de către consumatorul final a clauzelor contractuale care a

condus la neînregistrarea sau înregistrarea incompletă a consumului de gaze

naturale se contestă de către consumatorul final în instanța de judecată în

conformitate cu Legea contenciosului administrativ, în temeiul art. 1294

Regulamentul pentru furnizarea și utilizarea gazelor naturale, concomitent a

respins alegațiile reclamanților privind aplicarea prevederilor Codului

contravențional, speței deduse judecății.

De asemenea, instanța de apel a reținut că Novicova Vera și Vdovicenco

Serghei, contestând procesul-verbal al SA „Modovagaz” nr. 115 din 30 octombrie

2014 întocmit în urma examinării cazului de încălcare a clauzelor contractuale de

către consumator prin depistarea de câmpi magnetici la contor și în temeiul

concluziei raportului de constatare tehnico-științifică nr. 792 din 29 septembrie

2014, în baza căreia s-a decis calcularea consumului de gaze prin metoda sistemului

paușal pentru o perioadă de 12 luni și reîncheierea contractului de furnizare a

gazelor naturale, nu au prezentat instanței de judecată probe veridice, admisibile și

pertinente, care ar combate concluziile raportului prin este stabilit cu certitudine

existența urmelor de magnetism pe suprafața corpului echipamentului de calcul și

faptul încălcării de către reclamanți a Regulamentul pentru furnizarea și utilizarea

gazelor naturale.

La 10 noiembrie 2017 Vdovicenco Serghei a declarat recurs împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 25 octombrie 2017, solicitând admiterea

acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond cu

emiterea unei noi decizii de admitere a acțiunii.

2

În motivarea recursului a indicat că instanțele ierarhic inferioare nu au aplicat

prevederile Codului contravențional, or Legea nr. 123 din 23 decembrie 2009 cu

privire la gazele naturale și Regulamentul pentru furnizarea și utilizarea gazelor

naturale nr. 415 din 25 mai 2011 nu reglementează ordinea aplicării sancțiunilor

pentru consumul necorespunzător de gaze naturale.

Totodată, a comunicat că instanțele ierarhic inferioare au ignorat concluzia

expertizei tehnico-științifică nr. 792 din 29 septembrie 2014, care de fapt confirmă

nevinovăția reclamanților în magnetizarea contorului de gaz.

La 20 decembrie 2017 Vdovicenco Serghei a depus recurs suplimentar

împotriva deciziei instanței de apel, reiterând aceleași temeiuri de fapt și de drept.

La 20 decembrie 2017 Vdovicenco Alexandra a depus o cerere prin care a

solicitat atragerea sa în calitate de coreclamantă, indicând că Novicova Vera a

decedat și este succesoarea acesteia.

În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen

de decădere și nu poate fi restabilit.

Astfel, recursul declarat la data de 10 noiembrie 2017 împotriva deciziei Curții

de Apel Chișinău din 25 octombrie 2017, se consideră a fi depus în termen.

La data de 11 decembrie 2017, în adresa intimatelor SA ,,Moldovagazʼʼ și

SRL ,,Chișinău-Gazʼʼ a fost expediată copia recursului declarat de către

Vdovicenco Serghei, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a

referinței.

Prin referința depusă la data de 2 ianuarie 2018, SRL ,,Chișinău-Gazʼʼ a

solicitat declararea inadmisibilității recursului înaintat de către Vdovicenco Serghei

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 25 octombrie 2017.

Însă, intimata SA ,,Moldovagazʼʼ nu și-a exercitat dreptul procedural și nu a

depus referință în termenul prevăzut de lege.

Examinând temeiurile recursului declarat de către Vdovicenco Serghei în

raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

3

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Vdovicenco Serghei, nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de către Vdovicenco Serghei.

4

În conformitate cu art. art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Vdovicenco Serghei, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Mariana Pitic

Tamara Chișca-Doneva

5