3ra-215/18 — contestarea actului administrativ

3ra-215/18 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

prima instanță: N. Pasecinic dosarul nr. 3ra-215/18

instanța de apel: N. Vascan, V. Clima, E. Palanciuc

Î N C H E I E R E

14 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul – Valeriu Doagă

Judecătorii – Tamara Chișca-Doneva, Maria Ghervas

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

reprezentantul lui Georgy Marzhina, avocatul Serghei Mocanu împotriva deciziei

Curții de Apel Chișinău din 27 septembrie 2017,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Georgy

Marzhina împotriva societății pe acțiuni „Moldovagaz” cu privire la contestarea

actului administrativ,

c o n s t a t ă:

La 13 martie 2015 Georgy Marzhina a depus cerere de chemare în judecată

împotriva societății pe acțiuni „Moldovagaz” (în continuare – SA „Moldovagaz”)

cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii a invocat că, este proprietarul apartamentului XXXXX.

Relevă, că la 01 septembrie 2014 reprezentanții SA „Moldovagaz” au

demontat contorul de evidență a consumului de gaze naturale, iar la solicitarea

ultimilor, acesta a fost prezentat pentru expertizare la SRL „Cexin” și ca urmare,

prin raportul nr. 690 din 02 septembrie 2014 s-a constatat că contorul de evidență

a consumului de gaze naturale nu a fost supus intervențiilor, iar sigiliile nu au

fost manipulate.

Afirmă că, contrar raportului respectiv, prin decizia Comisiei SA

„Moldovagaz” din 14 noiembrie 2014 i-a fost aplicată sancțiune pentru încălcarea

clauzelor contractuale în sumă de 49567,88 de lei.

Consideră că decizia nominalizată contravine prevederilor Regulamentului

pentru furnizarea și utilizarea gazelor naturale, aprobat prin hotărîrea Consiliului

de administrare al ANRE nr. 415 din 25 mai 2011.

Susține că la 04 februarie 2015 s-a adresat cu cerere prealabilă prin care a

solicitat anularea deciziei nominalizate, însă nu a primit niciun răspuns.

1

În urma concretizării cerințelor, solicită anularea deciziei nr. 05 din 14

noiembrie 2014 emisă de SA „Moldovagaz” privind încălcarea de către

consumatorul final al clauzelor contractuale și încasarea cheltuielilor de judecată.

Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău prin hotărîrea din 22 aprilie 2016 a

admis acțiunea, a anulat decizia nr. 5 din 14 noiembrie 2014 emisă de SA

„Moldovagaz” privind încălcarea de către consumatorul final al clauzelor

contractuale, a încasat de la SA „Moldovagaz” în beneficiul lui Georgy Marzhina

cheltuielile de judecată în sumă de 5340 de lei și 1280 de ruble rusești,

echivalentul în lei conform cursului oficial al BNM la momentul executării

hotărîrii.

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din 09 noiembrie 2016 a admis apelul

declarat de către SA „Moldovagaz”, a casat hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău din 22 aprilie 2016 și a restituit cauza spre rejudecare, în aceeași

instanță în alt complet de judecată.

Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani prin hotărîrea din 01 august 2017 a

respins integral cererea de chemare în judecată depusă de Georgy Marzhina

împotriva SA „Moldovagaz” cu privire la anularea deciziei nr. 05 din 14

noiembrie 2014 privind încălcarea de către consumatorul final a clauzelor

contractuale și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prima instanță a reținut că, SA „Moldovagaz” întemeiat a emis decizia prin

care a constatat încălcarea de către consumatorul final al clauzelor contractuale

care au dus la înregistrarea incompletă a consumului de gaze, deoarece din raportul

de constatare tehnico-științifică rezultă că pe corpul echipamentului de măsurare s-

au depistat urme locale de reminiscență magnetică și că caracteristicile construcției

acestui echipament de măsurare permit influențarea lui prin utilizarea unui magnet,

iar de admiterea oricărei influențe este responsabil numai consumatorul final, care

și este proprietarul locului de consum, ultimul avînd obligația să se abțină de la

orice acțiuni care duc la neînregistrarea sau înregistrarea incompletă a consumului

de gaze naturale și să nu influențeze echipamentul de măsurare cu diferite mijloace

tehnice în scopul denaturării rezultatelor măsurării volumelor de gaze naturale

consumate.

Totodată, instanța a menționat că prezența magnetismului a fost depistată prin

raportul de constatare tehnico-științific nr. 690 din 02 septembrie 2014, iar raportul

de constatare tehnico-științifică nr. 11222 efectuată în cadrul examinării cauzei este

datat cu 30 decembrie 2015, astfel cu timpul reminiscența magnetică dispare, fiind

un procedeu fizic care nici prin probe juridice sau nici prin voința părților nu poate

fi combătut.

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din 27 septembrie 2017 a respins apelul

declarat de Georgy Marzhina și a menținut hotărîrea Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani din 01 august 2017.

La 10 ianuarie 2018 reprezentantul lui Georgy Marzhina, avocatul Serghei

Mocanu a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 27

septembrie 2017, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de

apel și hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a

acțiunii în sensul formulat.

2

În motivarea recursului și-a exprimat dezacordul cu hotărîrile recurate,

invocînd că contrar dispozițiilor pct.119-120 din Regulamentul pentru furnizarea și

utilizarea gazelor naturale, aprobat prin Hotărîrea Consiliului de administrație al

Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică nr. 415 din 25 mai 2011 (în

continuare – Regulamentul ANRE), operatorul de rețea a efectuat controlul

echipamentului de măsurare în lipsa consumatorului final sau al reprezentantului

acestuia.

Consideră că decizia contestată este contrară pct.128 și pct.1291 din

Regulamentul ANRE.

Menționează că recurentul nu a fost citat pentru ședința de judecată din 27

septembrie 2017, fiind încălcate dispozițiile art. 104 și art. 105 din Codul de

procedură civilă, precum și principiul contradictorialității.

Potrivit art. 431 alin.(2) din Codul de procedură civilă, asupra admisibilității

recursului decide un complet din 3 judecători.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu și în toate cazurile.

3

În conformitate cu art.433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și

(4);

b) recursul este declarare prevăzut la art. 434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2

luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Completul de admisibilitate constată că din materialele cauzei nu poate fi

stabilit momentul comunicării deciziei Curții de Apel Chișinău din 27 septembrie

2017 (vol.1, f.d. 241-250), însă aceasta a fost expediată participanților la proces

prin scrisoarea de însoțire cu nr. de ieșire 15104 din 17 octombrie 2017 (vol.1, f.d.

251), iar recursul a fost declarat la 10 ianuarie 2018, fapt confirmat prin amprenta

sigiliului aplicată pe cererea de recurs (vol.2, f.d.1-6). Prin urmare, calea de atac se

consideră exercitată în termen.

Alegațiile invocate în recurs precum că, contrar dispozițiilor pct.119-120 din

Regulamentul ANRE, operatorul de rețea a efectuat controlul echipamentului de

măsurare în lipsa consumatorului final sau al reprezentantului acestuia, nu pot fi

reținute, deoarece din actul de constatare a încălcării clauzelor contractuale din 01

septembrie 2014 (vol.1, f.d.5) se conchide că la examinarea echipamentului de

măsurare a fost prezent Margină Petru în calitate de reprezentant al consumatorului

final, aplicând semnătura olografă în acest sens.

Nu pot fi reținute și cele invocate în recurs precum că, decizia contestată este

contrară pct.128 și pct.1291 din Regulamentul ANRE, deoarece decizia contestată

a fost emisă în temeiul actului de depistare a încălcării clauzelor contractuale

(vol.1, f.d.5) care nu a fost contestat de recurent, or în conformitate cu pct. 128

din Regulamentul ANRE, actul de depistare a încălcării clauzelor contractuale

și/sau concluziile raportului constatării tehnico-științifice, concluziile raportului

verificării metrologice de expertiză, rezultatele examinării de către furnizor a

altor factori, pot servi furnizorului drept bază pentru luarea deciziei privind

încălcarea clauzelor contractuale de către consumatorul final, dacă acestea indică

circumstanțele și mijloacele ce au condus la neînregistrarea sau înregistrarea

incompletă a volumului de gaze naturale consumat. Se interzice furnizorului

aplicarea prevederilor prezentului Regulament aferente încălcării de către

consumatorul final a clauzelor contractuale în cazul în care nu a fost stabilită

modalitatea prin care consumatorul final a încălcat clauzele contractuale care au

condus la neînregistrarea sau la înregistrarea incompletă a consumului de gaze

naturale.

Cu referire la alegațiile din recurs precum că, recurentul nu a fost citat pentru

ședința de judecată din 27 septembrie 2017, fiind încălcate dispozițiile art. 104 și

art. 105 din Codul de procedură civilă, precum și principiul contradictorialității,

instanța de recurs menționează că instanța de apel a comunicat locul, data și ora

ședinței de judecată reprezentantul recurentului Georgy Marzhina, avocatul

4

Serghei Mocanu fapt confirmat prin avizul de recepție nr. DS2000922065AS

(vol.1, f.d.231), ceea ce este opozabil și recurentului Georgy Marzhina, or în

conformitate cu art. 102 alin. (41) în raport cu art. 75 alin. (4) din Codul de

procedură civilă, participanții la proces înștiințați în mod legal o dată nu pot invoca

necitarea lor pentru efectuarea actelor de procedură la o dată ulterioară.

Mai mult, reprezentantul recurentului fiind legal citat despre data, ora și locul

examinării cauzei, urma să dea dovadă de diligență și să întreprindă măsuri în

vederea susținerii poziției sale în proces, or potrivit jurisprudenței CtEDO în cauza

Van Harn contra Germaniei (cererea nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007) Curtea

a reiterat că, ține de obligația părților de a lua măsurile necesare privind protecția

drepturilor sale de acces la justiție.

Totodată, cele invocate de reprezentantul recurentului, instanța de recurs le

apreciază ca fiind declarative, neavînd suport probator.

Instanța de recurs constată că, argumentele invocate în cererea de recurs în

esența lor constituie o apreciere a probelor și o interpretare a normelor de drept

efectuate de reprezentantul recurentului care nu pot fi puse la baza recursului, însă

toate acestea au fost deja supuse examinării minuțioase și aprecierii juste de către

instanțele inferioare prin prisma art. 130 și art. 139 din Codul de procedură civilă,

în raport cu dispozițiile art. 24 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ,

fiindu-le oferite concluziile de rigoare și respectiv nu urmează a fi reiterate în

ordine de recurs, iar normele de drept incident speței au fost interpretate elocvent și

aplicate corect de către instanțele inferioare prin prisma circumstanțelor importante

ale cauzei.

Completul de admisibilitate concluzionează că, din conținutul cererii de

recurs nu rezultă existența unuia din temeiurile legale de recurs, deoarece recursul

devoluează exclusiv circumstanțe de drept ale cauzei, iar reprezentantul

recurentului nu a invocat niciun argument plauzibil în vederea ilegalității deciziei

instanței de apel, iar forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii ar putea fi încadrate în

temeiul prevăzut de art. 386 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă, aplicabil

doar procedurii de apel, însă asemenea temei nu se regăsește în art. 432 din Codul

de procedură civilă aplicabil recursului.

Mai mult, completul de admisibilitate relevă că Georgy Marzhina a depus

cererea de recurs, după ce a avut posibilitate de a fi auzit de o instanță de fond și

de o instanță de apel, fiecare dintre care au avut deplină jurisdicție (a se vedea

mutatis mutandis „Levages Prestations Services” împotriva Franței, cererea nr.

21920/93 din 23 octombrie 1996, §48-50).

Din considerentele menționate și avînd în vedere faptul, că instanțele

inferioare au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat și au apreciat corect

probele prezentate și au aplicat și interpretat elocvent normele de drept material și

procedural, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție în mod unanim ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de

5

reprezentantul lui Georgy Marzhina, avocatul Serghei Mocanu, în baza art. 433 lit.

a) din Codul de procedură civilă, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de

procedură civilă, completul de admisibilitate al Colegiului civil comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

A considera inadmisibil recursul declarat de reprezentantul lui Georgy

Marzhina, avocatul Serghei Mocanu împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău

din 27 septembrie 2017, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată

depusă de Georgy Marzhina împotriva societății pe acțiuni „Moldovagaz” cu

privire la contestarea actului administrativ

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Maria Ghervas

6