3ra-1038/16 — contestarea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actului administrativ
- Temei legal
- temeiurile inadmisibilităţii recursului
3ra-1038/16 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
prima instanță: M.Alexei dosarul nr. 3ra-1038/16
instanța de apel: N.Vascan, V.Negru, E.Fistican
Î N C H E I E R E
13 iulie 2016 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președintele completului,
Judecător: Tatiana Vieru
Judecători: Oleg Sternioală și Valentina Clevadî
examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către
Ciurea Ion,
în cauza de contencios administrativ la acțiunea înaintată de către Ciurea Ion
împotriva societății pe acțiuni ,,Moldovagaz”, intervenient accesoriu societatea cu
răspundere limitată ,,Chișinău-Gaz” privind contestarea actului administrativ,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 17 februarie 2016, prin care a
fost respins apelul declarat de Ciurea Ion și menținută hotărîrea Judecătoriei
Ciocana, mun. Chișinău din 03 iunie 2015,
c o n s t a t ă:
La 26 februarie 2015, Ciurea Ion a depus cerere de chemare în judecată
împotriva SA ,,Moldovagaz”, intervenient accesoriu SRL ,,Chișinău-Gaz” privind
contestarea actului administrativ.
În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la data de 16 decembrie 2014,
în urma controlului la locul de consum din str. A.Mateevici, 37, comuna Togatin,
mun. Chișinău, de către SRL „Chișinău Gaz" a fost întocmit actul de depistare a
încălcărilor clauzelor contractuale nr.400254 din 12.05.2010.
Indică reclamantul că, în urma controlului nominalizat a fost întocmit
procesul verbal nr.48 din 24 decembrie 2014, iar la 29 decembrie 2014, SA
„Moldova Gaz" unilateral și neîntemeiat a emis decizia nr.8, prin care a dispus că
calculul consumului de gaze naturale să fie efectuat conform sistemului paușal pe
un termen de 12 luni, înaintîndu-i în acest sens spre plata factura cu suma de 36
976,26 lei.
Afirmă că, informația din actul din 16.12.2014 nu corespunde realității,
deoarece la rubrica încălcărilor depistate au fost menționate ca utilaje conectate la
gaze naturale: mașina de gătit (aragaz), încălzitor de apă (boiler) și arzător în sobă
(apok), pe cînd de fapt, la aceea dată, la sistemul de gaze naturale erau conectate
mașina de gătit (aragaz) și încălzitorul de apă (boiler).
1
Deci, la caz nu există nici o probă care ar confirma existența altor utilaje decît
cele indicate de el, fapt confirmat prin actul de dare în exploatare a utilajului de
măsurare din 29 decembrie 2009, întocmit de către SRL „Chișinău-Gaz", inclusiv
și prin fotografiile efectuate și anexate ca probe la actul menționat.
Susține reclamantul că, parte a contractului încheiat cu SA „Moldovagaz”
nr.400254 din 12.05.2010 este Ciurea Ion, însă în actul de constatare din motive
neclare apare o altă persoană și, anume: Ciurea L.M.
Specifică reclamantul că, suma de 36 976,26 lei nu corespunde realității,
deoarece a fost calculată ținînd cont de utilaje inexistente, contrar prevederilor
Regulamenului nr.415 din 25.05.2011, fiind o îmbogățire fară justă cauză.
Mai menționează că, careva restanțe anterioare nu a avut, iar în situația în care
i-a fost aplicată metoda de calcul paușal pe ultimele 12 luni, nu este clară soarta
banilor care au fost achitați cu regularitate pe perioada ultimului an.
Consideră reclamantul că, deconectarea instalațiilor de gaze naturale poartă
un caracter ilicit și a avut loc la data de 16 decembrie 2014, concomitent cu
întocmirea Actului de depistare a încălcărilor clauzelor contractuale, motiv pentru
care la 14 ianuarie 2015 a înaintat în acest sens SA „Moldovagaz” o cerere
prealabilă, solicitînd efectuarea unui recalcul, însă nu a primit nici un răspuns,
motiv pentru care a sesizat instanța judecată cu prezenta acțiune.
Solicită reclamantul Ciurea Ion, anularea deciziei SA ,,Moldovagaz” nr.8 din
29.12.2014, anularea chitanței de plată din 05.01.2015, efectuarea unui recalcul
referitor la consumul fraudulos reieșind din situația reală în strictă conformitate cu
Anexa nr.4 a Regulamentului nr.415 din 25.05.2011 și reconectarea instalațiilor de
consum la sistemul de distribuție a gazelor naturale din contul furnizorului.
Prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 03 iunie 2015, cererea
de chemare în judecată înaintată de către Ciurea Ion a fost respinsă ca
neîntemeiată.
Nefiind de acord cu hotărîrea enunțată, Ciurea Ion a declarat apel.
Prin deciziei Curții de Apel Chișinău din 17 februarie 2016, a fost respins
apelul declarat de Ciurea Ion și menținută hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun.
Chișinău din 03 iunie 2015.
Invocînd ilegalitatea deciziei enunțate, la 12 aprilie 2016, Ciurea Ion a declarat
recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea actelor judecătorești cu emiterea unei
noi hotărîri, prin care acțiunea cu privire la contestarea actului administrativ să fie
admisă în sensul declarat.
În susținerea recursului s-a indicat că, la examinarea pricinii instanțele de
judecată au interpretat eronat normele de drept material, nefiind constatate și
elucidate pe deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii.
La fel s-a indicat că, la caz, decizia instanței de apel este ilegală și
neîntemeiată și care urmează a fi casată, pe motiv că nu a fost aplicată legea care
trebuia să fie aplicată și s-a interpretat în mod eronat legea.
În rezultat, instanțele ierarhic inferioare s-au eschivat de la exercitarea
obligației impusă prin lege, de înfăptuire a actului de justiție, au examinat
superficial circumstanțele cauzei, nu au intrat în esența litigiului și nu au apreciat
2
toate circumstanțele și probele existente ale cauzei, pronunțînd hotărîri ilegale și
neîntemeiate de respingere ca neîntemeiată a acțiunii, astfel fiindu-i încălcat în
mod direct dreptul la judecarea în mod echitabil a cauzei (f.d.156-159).
În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2
luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.
Din actele pricinii rezultă că, decizia recurată a fost pronunțată la 17 februarie
2016 (f.d.147), iar recursul a fost depus la 12 aprilie 2016 (f.d.156).
Astfel, prin prisma prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, instanța de recurs
constată că recursul depus de către Ciurea Ion a fost declarat în termen.
Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii, Colegiul
civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge
la concluzia că recursul declarat de către Ciurea Ion, urmează a fi declarat
inadmisibil.
În favoarea concluziei enunțate se invocă următoarele argumente.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți
la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea
esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de
drept procedural.
Totodată, conform art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept
material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța
judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care
nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat
analogia legii sau analogia dreptului.
Iar potrivit art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural
au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un
judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în
absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora
ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de
desfășurare a procesului; instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane
care nu au fost implicate în proces; în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de
judecată; hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
Alin. (4) al articolului enunțat prevede expres că, săvîrșirea altor încălcări
decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în
cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită
a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de
către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au
dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la
art.432 alin. (2), (3) și (4).
Sub aspectul acestor prevederi legale, Colegiul civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către
Ciurea Ion, este declarativ, or, acesta nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.
3
432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmația de ilegalitate a deciziei
instanței de apel.
Mai mult decît atît, călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a
constatat existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC și anume lit. a),
care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care
recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).
Argumentele invocate în cererea de recurs depusă de Ciurea Ion, poartă un
caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei
instanței de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar.
Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai
asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea
deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
Cele relatate mai sus derivă și din dispoziția articolului 13 din Convenția
Europeană, care reglementează expres că, recursul trebuie să fie unul ,,efectiv”, atît
în practică, cît și în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretențiile care pot fi
considerate ca fiind „serioase și legitime" conform Convenției (a se vedea c.
Mitropolia Basarabiei și alții vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII, c.
Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991 și c. Rebait și alții contra Franței, Comisia
Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).
Astfel, reieșind din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
considera recursul declarat de Ciurea Ion, ca inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție,
d i s p u n e :
Recursul declarat de către Ciurea Ion, se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.
Președintele completului,
Judecător: Tatiana Vieru
Judecători: Oleg Sternioală
Valentina Clevadî
4