3ra-161/16 — Contestarea actului administrativ

prima instanță: L. Ursu dosarul nr. 3ra-161/16 instanța de apel: M. Guzun, A. Nogai, A. Doga ÎNCHEIERE 17 februarie 2016 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componență: Președinte, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Ion Druţă Maria Ghervas examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspunderea Limitată „Chișinău-Gaz”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu Răspunderea Limitată „Oltavim” împotriva Societății cu Răspunderea Limitată „Chișinău-Gaz” cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 05 mai 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Societatea cu Răspunderea Limitată „Chișinău-Gaz” și menținută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chișinău din 29 decembrie 2014, prin care acțiunea a fost admisă, c o n s t a t ă : La 23 mai 2014, SRL „Oltavim” a depus cererea de chemare în judecată împotriva SRL „Chișinău-Gaz” cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că în temeiul contractului nr. 200 de furnizare a gazelor naturale din 31 decembrie 2012, semnat cu SA ,,Moldovagaz” este consumator final non casnic cu punctul final de consum str. Calea Basarabiei 16, mun. Chișinău. Menționează că fără a cere sau fără a face în prealabil careva explicații, la 24 octombrie 2013, pîrîtul a întocmit un act de dezasamblare a echipamentelor de măsurare a gazelor naturale și sigilarea robinetului la compresorul nr. 2, iar la 25 octombrie 2013 a întocmit o dispoziție prin care a dispus și a efectuat realmente deconectarea integrală a instalației de utilizare de la rețeaua de gaze a reclamantului.

În acest context, considerînd debranșarea drept o acţiunii ilegală, SRL „Oltavim” la 06 decembrie 2013 a acționat în judecată SA ,,Moldovagaz”, în procedura contenciosului administrativ. Prin încheierea nr. 3c/a-3876/2013 din 19 decembrie 2013, instanța de judecată a dispus suspendarea actului de debranșare pînă la examinarea cauzei în fond. Pentru executarea acestei încheieri a fost eliberat titlul executoriu, în temeiul căruia la 02 aprilie 2014 stația SRL „Oltavim” a fost reconectată la rețeaua de gaze. Indică reclamantul că după reconectarea în aceiași zi la 02 aprilie 2014, SRL „Chișinău-Gaz” a debranșat repetat stația de la rețeaua de gaze, transformînd astfel încheierea instanței de judecată privind suspendarea actului administrativ într-un act judecătoresc fără valoare.

Debranșarea produsă la 02 aprilie 2014 este motivată prin faptul, că la 31 decembrie 2013 a expirat contractul de furnizare a gazelor dintre SA ,,Moldovagaz” și societatea SRL „Oltavim”. Remarcă reclamantul că, la data de 09 aprilie 2014 a depus cerere prealabilă însă prin răspunsul nr. 1239 din 29 aprilie 2014 contestația a fost respinsă pe motiv că acțiunile operatorului din 02 aprilie 2014 privind debranșarea de la rețea au fost în strictă conformitate cu legea. Afirmă că, acțiunile de debranșare din 02 aprilie 2014 sunt ilegale și nu pot fi susținute prin prisma dispozițiilor art. 82 lit. j) din Regulamentul nr. 415 din 25 mai 2011 pentru furnizarea și utilizarea gazelor naturale așa cum pretinde pîrîtul.

Susține că potrivit Regulamentului sus menționat, furnizorul este în drept să solicite deconectarea, iar operatorul de rețea va deconecta instalația de utilizare a consumatorului non casnic, la expirarea termenului contractului de furnizare a gazelor naturale, dacă consumatorul non casnic nu solicită prelungirea lui. La 31 decembrie 2012 SA ,,Moldovagaz” a semnat contractul nr. 200 cu societatea SRL „Oltavim”, pe un termen de pînă la 31 decembrie 2013. Astfel, invocă că pentru debranșarea în condițiile speței în cauză este necesar să fie în prezența probei care demonstrează, că la momentul expirării contratului de furnizare a gazului societatea SRL „Oltavim” în calitate de consumator non casnic, a renunțat la prelungirea acestui contract.

Or, la propunerea SA ,,Moldovagaz” din 31 decembrie 2013, SRL „Oltavim” a semnat acordul adițional de prelungire a contractului cu pricină pînă la 31 decembrie 2014, fapt comunicat furnizorului prin adresa din 13 februarie 2014, iar persoane competente de la SA ,,Moldovagaz” refuză să semneze prelungirea contractului de furnizare a gazelor. A mai indicat că ne semnarea contractului din partea SA ,,Moldovagaz” este o inacțiune ilegală, fapt expus și de ANRE în scrisoarea nr. 02-1/301, expediată către SRL „Oltavim” la 30 aprilie 2014. Consideră că acțiunile SRL „Chișinău-Gaz” din 02 aprilie 2014 privind debranșarea reclamantului de la rețeaua de gaze sunt abuzive și ilegale. Solicită SRL „Oltavim”, anularea dispoziției SRL „Chișinău-Gaz” din 02 aprilie 2014 privind deconectarea SRL „Oltavim” de la instalația de utilizare a gazului natural în punctul de consum final, str. Calea Basarabiei, 16, mun.

Chișinău. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chișinău din 29 decembrie 2014, acțiunea a fost admisă, fiind anulată dispoziția din 02 aprilie 2014 privind deconectarea SRL „Oltavim” de la instalația de utilizare a gazului natural în punctul de consum final din str. Calea Basarabiei 16, mun. Chișinău, emisă de SRL „Chișinău-Gaz” și s-a obligat SRL „Chișinău-Gaz” să reconecteze SRL „Oltavim” la rețeaua de gaze în punctul de consum final din str. Calea Basarabiei 16, mun. Chișinău. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 05 mai 2015, a fost respins apelul declarat de către SRL „Chișinău-Gaz” și menținută hotărîrea primei instanțe. La 02 iunie 2015, SA ,,Moldovagaz” a declarat revizuirea împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 05 mai 2015, prin care a solicitat în baza art. 449 lit. b) și lit. c) CPC admiterea cererii de revizuire, casarea deciziei instanței de apel cu trimiterea pricinii la rejudecare în instanța de fond.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 10 noiembrie 2015, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către SA ,,Moldovagaz” împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 05 mai 2015. La 16 iulie 2015, SRL „Chișinău-Gaz” a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie respinsă ca neîntemeiată. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, menționînd că la examinarea cauzei în instanța de apel, circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii nu au fost constatate și elucidate pe deplin, precum și faptul că instanța de apel a ignorat argumentele apelantului în partea încălcării de către prima instanță la emiterea hotărîrii a normelor de drept material.

Astfel, instanța cunoscînd despre faptul că raportul juridic este stabilit între consumătorul SRL „Oltavim” și furnizorul SA ,,Moldovagaz” și nu SRL „Chișinău- Gaz” în calitate de operator de rețea, totuși a adoptat o hotărîre neîntemeiată de a reconecta la locul de consum și practic a recunoscut prelungirea raportului juridic al acestor două persoane juridice fără a invita SA ,,Moldovagaz” la proces. Indică recurentul că instanța eronat a apreciat faptul existenței efectelor semnării acordului adițional la contractul de furnizare a gazelor naturale, care însăși Agenția pentru Reglementare în Energetică din Republica Moldova în ședința publică organizată în incinta instituției la 18 martie 2015, cu participarea reprezentanților SA ,,Moldovagaz”, SRL „Chișinău-Gaz” și SRL „Oltavim” a reconfirmat lipsa existenței unui contract de furnizare între SRL „Oltavim” și SA ,,Moldovagaz” și a acordat termen de negociere părților, asupra clauzelor contractuale.

Or, instanța a soluționat problema SA ,,Moldovagaz” care nu a fost antrenată în proces. Totodată, cu referire la prevederile art. 48 al Legii cu privire la gazele naturale nr. 123 din 23 decembrie 2009, care stipulează că furnizarea gazelor naturale se efectuează numai în baza de contract, încheiat între furnizor și consumător, relatează că contrar acestei norme instanța a obligat SRL „Chișinău-Gaz” în calitate de operator de rețea, în lipsa existenței unui contract de furnizare al consumatorului, cu furnizorul.

În aceiași ordine de idei indică că la 02 aprilie 2014, SRL „Chișinău-Gaz” în calitate de operator de rețea, a recepționat adresarea furnizorului prin care a fost informat despre faptul că contractul de furnizare a gazelor naturale nr. 200 din 31 decembrie 2012, încheiat între SA ,,Moldovagaz” și SRL „Oltavim” a expirat la 31 decembrie 2013, fapt ce determină survenirea consecințelor prevăzute de pct. 82 lit. j) din Regulamentul pentru furnizare și utilizare gazelor naturale aprobat prin hotărîrea ANRE nr. 415 din 25 mai 2011, potrivit căruia furnizorul este în drept să solicite deconectarea, iar operatorul de rețea va deconecta instalația de utilizare a consumatorului non casnic la expirarea termenului contractului de furnizare a gazelor naturale, dacă consumatorul non casnic nu solicită prelungirea lui.

Mai afirmă că atît prima instanță cît și instanța de apel nu a respectat dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 din CEDO, pe motiv că hotărîrile nu sunt motivate. Examinînd temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către SRL „Chișinău-Gaz” este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) și (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către SRL „Chișinău-Gaz” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel. Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe cînd în recursul declarat de către SRL „Chișinău-Gaz” asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SRL „Chișinău-Gaz” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, d i s p u n e : Recursul declarat de către Societatea cu Răspunderea Limitată „Chișinău-Gaz” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Ion Druţă Maria Ghervas