3ra-1027/17 — contestarea actului administrativ

prima instanță: S. Iorgov dosarul nr. 3ra-1027/17

instanța de apel: L. Bulgac, D. Manole, G. Dașchevici

Î N C H E I E R E

19 octombrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul – Valeriu Doagă

Judecătorii – Tamara Chișca-Doneva, Ion Druță

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

reprezentantul societății cu răspundere limitată „Panilino”, Bojoga Tatiana, împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 09 martie 2017,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de societatea cu

răspundere limitată „Panilino” împotriva societății pe acțiuni „Moldovagaz”,

intervenient accesoriu societatea cu răspundere limitată „Chișinău-Gaz” cu privire la

contestarea actului administrativ,

c o n s t a t ă:

La 16 ianuarie 2015 societatea cu răspundere limitată „Panilino” (în continuare –

SRL „Panilino”) a depus cerere de chemare în judecată împotriva societății pe acțiuni

„Moldovagaz” (în continuare – SA „Moldovagaz”) cu privire la contestarea actului

administrativ.

În motivarea acțiunii a invocat că, la 08 octombrie 2013 SRL „Panilino” a

încheiat contractul nr.4120 cu SA „Moldovagaz” privind furnizarea gazelor naturale

consumatorilor noncasnici, unde s-au indicat denumirile aparatului de utilizare a

gazelor naturale și capacitatea nominală.

Relevă, că la 01 iulie 2014 s-a adresat cu cererea la SA „Moldovagaz” prin care a

solicitat rezilierea contractului nominalizat din motivul că urma să fie demolat obiectul

amplasat în str. Uzinelor nr.17/2, mun. Chișinău, totodată a informat că obiectul

respectiv este conectat la gazoductul de presiune medie a întreprinderii SA „Negoț”,

iar la șcaful de destrucție din aceeași adresă, este efectuată racordarea blocului locativ

din str. Otovasca nr. 20, mun. Chișinău.

Afirmă că nu a primit răspuns în termenul stabilit de legislație, din care

considerente, întru evitarea consecințelor de deteriorare a gazoductului, în luna

septembrie, fiind demolat magazinul amplasat în str. Uzinelor nr.17/2, mun. Chișinău,

a fost nevoiți să strămute sistemul de gazificare pentru a nu fi suspendat spațiul,

deoarece de aici este aprovizionat cu gaze naturale sectorul particular din str. Otovasca

nr. 20 (ap.1-4).

Menționează, că la 11 noiembrie 2014 a recepționat factura fiscală nr. 412010 din

1

31 octombrie 2014 în sumă de 7643,17 lei, unde la rubrica numărul contorului era

indicat „reclalcul”, însă în perioada 11 noiembrie 2014 și pînă la data adresării în

instanță SRL „Panilino” nu a activat și nu a consumat gaze naturale, iar indicii

contorului din 30 iunie 2014 au rămași intacți.

Susține că la 18 noiembrie 2014 a primit notificarea de la SA „Moldovagaz”, prin

care i s-a solicitat achitarea contravalorii gazelor naturale consumate, însă prin

răspunsul din 27 noiembrie 2014 și-au exprimat dezacordul cu achitarea sumei de

7643,17 lei.

Ulterior, la 06 ianuarie 2015 a fost informați că contravaloarea volumelor de gaze

naturale a fost calculată în baza procesului-verbal nr. 116 din 30 octombrie 2014, după

sistemul paușal pentru perioada 08 iulie 2014-08 octombrie 2014.

Consideră că pentru a lua o decizie în acest sens, furnizorul urma să întocmească

un act de depistare a încălcărilor clauzelor contractuale de către consumator, întocmit

în prezența ultimului, însă un astfel de act lipsește, iar factura fiscală a fost emisă fără

suport.

Solicită anularea facturii fiscale seria MG nr. 0018178 din 31 octombrie 2014 în

sumă de 7643,17 lei și a răspunsului SA „Moldovagaz” nr. 13/1-2-35 din 06 ianuarie

2015.

Prin încheierea protocolară a Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 05

octombrie 2015 s-a atras în proces în calitate de intervenient accesoriu societatea cu

răspundere limitată „Chișinău-Gaz” (în continuare – SRL „Chișinău-Gaz”) (f.d.81).

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 10 martie 2016 s-a respins

cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Panilino” împotriva SA

„Moldovagaz”, intervenient accesoriu SRL „Chișinău-Gaz” cu privire la anularea

facturii fiscale seria MG nr. 0018178 din 31 octombrie 2014 în sumă de 7643,17 lei și

a răspunsului SA „Moldovagaz” nr. 13/1-2-35 din 06 ianuarie 2015, ca neîntemeiată.

Prima instanță a constatat că, SRL „Panilino” contrar obligațiunilor asumate în

baza contractului din 08 octombrie 2013, în lipsa acordului operatorului de rețea a

demontat contorul și a tăiat o porțiune de gazoduct, iar temeiuri pentru anularea actelor

contestate nu au fost stabilite.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 09 martie 2017 s-a respins apelul declarat

de SRL „Panilino” și s-a menținut hotărîrea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 10

martie 2016.

La 18 iulie 2017 reprezentantul SRL „Panilino”, Bojoga Tatiana a declarat recurs

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 09 martie 2017, solicitînd repunerea în

termen a recursului, admiterea acestuia și casarea deciziei instanței de apel și hotărîrii

primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat că, contrar dispozițiilor pct.1292 din

Regulamentul pentru furnizarea și utilizarea gazelor naturale, aprobat prin Hotărîrea

Consiliului de administrație al Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică nr.

415 din 25 mai 2011 (în continuare – Regulamentul ANRE), furnizorul era obligat să

indice în procesul-verbal dreptul de contestare a acestuia, iar din această cauză nu le-a

fost oferită posibilitate de contestare a acestuia.

Consideră că procesul-verbal urma a fi emis la 28 octombrie 2014 și nu la 30

octombrie 2014, fiind contrar pct.1291 din Regulamentul ANRE, iar la ședința comisiei

SA „Moldovagaz” urma să participe și consumatorul.

Menționează că nu a încălcat pct.78 lit.e) și j) din Regulamentul ANRE, iar

furnizorul nu a respectat procedura de stabilire a încălcărilor și emiterii actelor

2

corespunzătoare.

Potrivit art. 431 alin.(2) din Codul de procedură civilă, asupra admisibilității

recursului decide un complet din 3 judecători.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din oficiu

și în toate cazurile.

În conformitate cu art.433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

b) recursul este declarare prevăzut la art. 434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este

termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Completul constată că din materialele cauzei nu poate fi stabilit momentul

comunicării recurentului deciziei Curții de Apel Chișinău din 09 martie 2017 (f.d. 149-

156), însă aceasta a fost expediată participanților la proces prin scrisoarea de însoțire cu

nr. de ieșire 10646 din 21 iunie 2017 (f.d. 158), iar recursul a fost declarat la 18 iulie

2017, fapt confirmat prin amprenta sigiliului aplicată pe cererea de recurs (f.d.159-160).

Prin urmare, cerința cu privire la repunerea în termen a recursului este inoportună,

întrucît calea de atac se consideră exercitată în termen.

3

Alegațiile invocate în recurs precum că, contrar dispozițiilor pct.1292 din

Regulamentul ANRE, furnizorul era obligat să indice în procesul-verbal dreptul de

contestare a acestuia, iar din această cauză nu le-a fost oferită posibilitate de contestare

a acestuia, nu pot fi reținute, deoarece potrivit principiului nemo censetur ignorare

legem, nimeni nu poate fi considerat ca nu cunoaște legea. Prin urmare, se prezumă că

participanții la proces au cunoștință de dispozițiile legale și urmează să se conformeze

acestora. Ba mai mult, atît în cerea de chemare în judecată cît și în cea de apel și de

recurs SRL „Panilino” face trimitere la dispozițiile Regulamentului ANRE, fapt ce

demonstrează că aceasta cunoaște dispozițiile legale.

Nu pot fi reținute și cele invocate în recurs precum că, procesul-verbal urma a fi

emis la 28 octombrie 2014 și nu la 30 octombrie 2014, fiind contrar pct.1291 din

Regulamentul ANRE, iar la ședința comisiei SA „Moldovagaz” urma să participe și

consumatorul, deoarece Regulamentul ANRE nu prevede participarea obligatorie a

consumatorului la astfel de acțiuni, iar pct.1291 din Regulamentul ANRE care instituie

termene de examinare a documentelor și probelor care au condus la neînregistrarea sau

la înregistrarea incompletă a consumului de gaze naturale, a fost introdus prin Hotărîre

ANRE nr.677 din 22.08.2014 cu privire la aprobarea modificărilor și completărilor ce

se operează în Regulamentul pentru furnizarea și utilizarea gazelor naturale, aprobat

prin Hotărîrea Consiliului de administrație al ANRE nr.415 din 25 mai 2011, ulterior

emiterii procesului-verbal, mai mult, procesul-verbal din 30 octombrie 2014 nu face

obiectul acțiunii.

Totodată, cele invocate de recurent, instanța de recurs le apreciază ca fiind

declarative, neavînd suport probator.

Instanța de recurs constată că, argumentele invocate în cererea de recurs în esența

lor constituie o apreciere a probelor și o interpretare a normelor de drept efectuate de

reprezentantul recurentului care nu pot fi puse la baza recursului, însă toate acestea au

fost deja supuse examinării minuțioase și aprecierii juste de către instanțele inferioare

prin prisma art. 130 și 139 din Codul de procedură civilă, în raport cu dispozițiile art. 24

alin. (3) din Legea contenciosului administrativ, fiindu-le oferite concluziile de rigoare

și respectiv nu urmează a fi reiterate în ordine de recurs, iar instanța de apel a interpretat

elocvent și a aplicat corect normele de drept incident speței, prin prisma circumstanțelor

importante ale cauzei.

Completul concluzionează că, din conținutul cererii de recurs nu rezultă existența

unuia din temeiurile legale de recurs, deoarece recursul devoluează exclusiv

circumstanțe de drept ale pricinii, iar reprezentantul recurentului nu a invocat niciun

argument plauzibil în vederea ilegalității deciziei instanței de apel, iar forța atribuită

unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii ar putea fi încadrate în temeiul prevăzut de art. 386 alin. (1) lit. b) din

Codul de procedură civilă, aplicabil doar procedurii de apel, însă asemenea temei nu se

regăsește în art. 432 din Codul de procedură civilă aplicabil recursului.

În acest sens, completul reamintește că în jurisprudența sa, Curtea Europeană a

precizat că dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul al un recurs efectiv sunt în

primul rînd chestiuni de reglementare în dreptul intern și este în principiu, competența

instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei cereri de acest tip (Doorson

împotriva Olandei, 26 martie 1996, §67). La acest capitol instanță de recurs reține că

recursul declarat de reprezentantul SRL „Panilino” Bojoga Tatiana nu s-a bazat

exclusiv pe chestiuni de drept, ce ar cuprinde încălcări esențiale sau aplicarea eronată

a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, iar ca urmare nu

4

corespunde cerinței de a fi „efectiv”, fiind lipsit de șanse de succes și nu este capabil

să ofere îndreptarea situației din decizia recurată, fiind neglijate în mod clar

dispozițiile art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Subsidiar, completul de admisibilitate relevă că reprezentantul SRL „Panilino”

Bojoga Tatiana a depus cererea de recurs, după ce a avut posibilitate de a fi auzit de o

instanță de fond și de o instanță de apel, fiecare dintre care a avut deplină jurisdicție (a

se vedea mutatis mutandis „Levages Prestations Services” împotriva Franței, cererea

nr. 21920/93 din 23 octombrie 1996, §48-50).

Prin urmare, instanța de recurs apreciază că recurentului i-a fost asigurat dreptul

de acces la o instanță și dreptul de a fi auzit combinat cu dreptul la un recurs efectiv.

De fapt, în cazul cînd nu există suspiciuni privind încălcarea echității procedurii din

perspectiva art. 6 §1 din CEDO, rezultă că participanții au reușit să pună în discuție în

fața instanțelor toate observațiile și raționamentele pe care le considerau necesare în

vederea apărării punctului său de vedere (Blücher împotriva Cehiei, cererea nr.

58580/00 din 11 aprilie 2005, §65-67)

Din considerentele menționate și avînd în vedere faptul, că instanțele inferioare au

examinat pricina sub toate aspectele, au verificat și au apreciat corect probele prezentate

și au aplicat și interpretat elocvent normele de drept material și procedural, iar

argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.

(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în mod unanim ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de reprezentantul SRL „Panilino” Bojoga

Tatiana, în baza art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de reprezentantul societății cu răspundere limitată „Panilino”,

Bojoga Tatiana, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Ion Druță

5