3r-231/16 — contestarea actelor administrative

3r-231/16 — contestarea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță: V. Ciumac dosarul nr. 3r-231/16

D E C I Z I E

02 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Iurie Bejenaru, Mariana Pitic

examinând recursul declarat de către Societatea cu răspundere limitată

,,Moldovatransgaz”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu răspundere

limitată ,,Moldovatransgaz” împotriva Inspecției Financiare cu privire la contestarea

actelor administrative,

împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 30 iunie 2016, prin care a fost

respinsă ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Societatea cu

răspundere limitată ,,Moldovatransgaz”,

c o n s t a t ă:

La data de 21 septembrie 2015, SRL ,,Moldovatransgaz” a depus cerere de

chemare în judecată împotriva Inspecției Financiare cu privire la contestarea actelor

administrative.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la data de 20 august 2015, în

adresa sa a parvenit autorizația nr. 1217 din 20 august 2015, eliberată pe numele lui

Vitalie Țîju, în vederea efectuării inspectării financiare a unor aspecte ale activității

economico-financiare a SRL „Moldovatransgaz” desfășurate în perioada 01 ianuarie

2013-01 iulie 2015, conform indicației Guvernului Republicii Moldova nr. 12-320r din

12 august 2015, iar la data de 10 septembrie 2015, a recepționat autorizația nr. 294 din

09 septembrie 2015, eliberată pe numele Mariei Nijnic, inspector principal al Direcției

teritoriale inspectare financiară Bălți privind efectuarea inspectării financiare a unor

aspecte ale activității economico-fmanciare a SRL „Moldovatransgaz” pentru perioada

și la indicația enunțată.

Consideră autorizațiile Inspecției Financiare și programul de control menționate

ca fiind ilegale, neîntemeiate și emise cu încălcarea competenței și a procedurii stabilite

prin lege.

Menționează că, actul normativ de bază, care reglementează organizarea și

desfășurarea controalelor, este Legea nr. 131 din 08 iunie 2012 privind controlul de stat

asupra activității de întreprinzător.

1

Susține că, conform art. 20 alin. (1) din Legea menționată, controlul urmează a

fi efectuat în baza deciziei conducătorului organului abilitat cu funcții de control, iar

conform art. 2 din aceeași Lege, decizia de control reprezintă actul administrativ emis

de un organ de control, în limitele competențelor, prin care se desemnează persoana

care va fi supusă controlului și prin care se emite delegația de control.

Afirmă că, contrar prevederilor legale, decizia de control nu a fost adusă la

cunoștința SRL „Moldovatransgaz”, fiind invocat secretul de stat.

Relevă că, art. 2 din Legea privind controlul de stat asupra activității de

întreprinzător prevede 4 tipuri de controale - control comun, control planificat, control

inopinat, control repetat, însă necunoscând conținutul deciziei de control nu a putut

identifica tipul controlului, precum și dacă aceasta întrunește sau nu condițiile

(elementele) prevăzute la art. 20 alin. (2) din Legea enunțată.

Mai relevă că, în cazul în care controlul a fost unul planificat, urmau a fi

respectate condițiile prevăzute la art. 18 din aceeași Lege, autorizațiile fiind aduse la

cunoștința administrației SRL „Moldovatransgaz” la data începerii controlului

financiar.

Menționează că, în art. 78 alin. (4) lit. b) din Legea finanțelor publice și

responsabilității bugetar-fiscale nr. 181 din 25 iulie 2014, sunt stabiliți subiecții, care

pot fi supuși inspectării financiare, iar art. 78 alin. (2) din această Lege stabilește expres

și exhaustiv obiectul unor astfel de inspecții.

Susține că, conform art. 78 alin. (1) din aceeași Lege, inspectarea financiară se

efectuează de către Inspecția Financiară din subordinea Ministerului Finanțelor în baza

regulamentului aprobat de către Guvern.

Afirmă că, conform pct. pct. 4 și 6 din Regulamentul privind organizarea și

funcționarea Inspecției financiare din subordinea Ministerului Finanțelor, aprobat prin

Hotărârea Guvernului RM nr. 1026 din 02 noiembrie 2010 privind organizarea

activității de inspectare financiară, efectuarea inspectării activității economico-

financiare a societății comerciale nu ține de competența Inspecției Financiare.

Relevă că, conform art. 8 alin. (1) lit. f) din Legea cu privire la gazele naturale

nr. 123 din 23 decembrie 2009, Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică

aprobă tarifele reglementate, calculate în conformitate cu metodologia aprobată,

monitorizează corectitudinea aplicării lor de către titularii de licențe, iar conform art. 9

alin. (1) lit. b) din Legea menționată, Agenția Națională pentru Reglementare în

Energetică are dreptul să controleze dacă titularul de licență aplică corect tarifele

reglementate la gazele naturale.

Mai relevă că, conform art. 4 alin. (3) din Legea nr. 131 din 08 iunie 2012

privind controlul de stat asupra activității de întreprinzător, organul de control este în

drept să efectueze controlul doar în privința aspectelor ce țin de competența sa

exclusivă, stabilită expres de lege și care nu sunt supuse controlului de alte organe de

control, iar conform art. 4 alin. (4) din aceeași Lege, se interzice suprapunerea

domeniilor de control între organele de control.

Menționează că, perioada de control, la care a fost supusă SRL

„Moldovatransgaz” de către Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică, în

2

vederea tarifelor reglementate la gazele naturale, a fost destul de suficientă, aceasta

cuprinzând perioada 12 decembrie 2014 – 18 iulie 2015.

Susține că, condițiile prevăzute în art. 21 alin. (1) din Legea privind controlul

de stat asupra activității de întreprinzător nu au fost respectate la momentul inițierii

controlului.

Afirmă că, prin cererea nr. 14-1028 din 20 august 2015, conform prevederilor

art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000, SRL

„Moldovatransgaz” a solicitat, în prealabil, ajustarea autorizației Inspecției Financiare

și a menționat că, Inspecția Financiară a încălcat prevederile legale expuse mai sus.

Totodată, a mai solicitat remiterea în adresa societății supuse controlului a indicației

Guvernului RM nr. 2-320r din 12 august 2015, în baza căreia a fost inițiat controlul

pentru a cunoaște motivele și tematica controlului financiar, însă prin răspunsul nr. 27-

07-10/1156 din 25 august 2015, Inspecția Financiară a comunicat că, indicația

Guvernului RM nr. 12-320r din 12 august 2015 este cu grad de secretizare

„Restricționat” și conform Legii cu privire la secretul de stat nr. 245 din 27 noiembrie

2008, pentru a lua cunoștință cu indicația Guvernului este necesar de a dispune de acces

la secretul de stat, deci cererea SRL „Moldovatransgaz” a fost respinsă.

Relevă că, prin acțiunile sale, precum și prin actele emise, Inspecția Financiară

a încălcat flagrant drepturile SRL „Moldovatransgaz” garantate prin lege.

Mai relevă că, continuarea controlului desfășurat în baza autorizațiilor

Inspecției Financiare nr. 1217 din 20 august 2015 și nr. 294 din 09 septembrie 2015 ar

face imposibilă executarea hotărârii judecătorești în eventualitatea recunoașterii drept

ilegale și anularea autorizațiilor respective și, implicit, a acțiunilor Inspecției Financiare

privind efectuarea controlului activității economico-financiare a SRL

„Moldovatransgaz”.

Solicită recunoașterea drept ilegale și anularea autorizației nr. 1217 din 20

august 2015, eliberată pe numele lui Vitalie Țîju și a autorizației nr. 294 din 09

septembrie 2015, eliberată pe numele Mariei Nijnic privind efectuarea inspectării

financiare a activității economico-financiare a SRL „Moldovatransgaz”, precum și

aplicarea măsurii de asigurare a acțiunii prin suspendarea acestor autorizații până la

data devenirii definitive a hotărârii judecătorești.

Prin încheierea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 24 septembrie 2015 a

fost admisă cererea SRL „Moldovatransgaz” de asigurare a acțiunii și a fost suspendată

executarea autorizațiilor Inspecției Financiare nr. 1217 din 20 august 2015 și nr. 294

din 09 septembrie 2015 și, respectiv, a controlului activității economico-financiară

inițiat în baza acestora la SRL „Moldovatransgaz”, pînă la etapa în care hotărârea

judecătorească va fi definitivă.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 15 decembrie 2015 a fost admis

recursul declarat de către Inspecția Financiară, casată încheierea primei instanțe și

emisă o nouă decizie sub formă de încheiere, prin care a fost respinsă cererea SRL

„Moldovatransgaz” de asigurare a acțiunii prin suspendarea executării autorizațiilor

Inspecției Financiare nr. 1217 din 20 august 2015 și nr. 294 din 09 septembrie 2015 și

a controlului activității economico-financiară inițiat în baza acestora la SRL

„Moldovatransgaz”.

3

La data de 15 ianuarie 2016, SRL „Moldovatransgaz” a depus cerere de

revizuire împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 15 decembrie 2015, solicitând

admiterea acesteia, casarea deciziei enunțate și respingerea recursului declarat de către

Inspecția Financiară.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 30 iunie 2016 a fost respinsă ca

fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către SRL ,,Moldovatransgaz”.

La data de 05 august 2016, SRL „Moldovatransgaz” a declarat recurs împotriva

încheierii Curții de Apel Chișinău din 30 iunie 2016, solicitând admiterea acestuia și

casarea integrală a încheierii contestate, cu soluționarea cauzei în favoarea sa.

În motivarea recursului, a indicat că, nu este de acord cu încheierea contestată.

Menționează că, la judecarea cererii de revizuire, a invocat că, cererea de recurs

împotriva încheierii primei instanțe a fost depusă de către Inspecția Financiară tardiv,

la data de 13 octombrie 2015, deși termenul limită pentru depunerea recursului a fost

09 octombrie 2015.

Susține că, în speță, Curtea de Apel Chișinău a efectuat un calcul absolut greșit

în privința termenului pentru depunerea recursului, deoarece în conformitate cu art.425

CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la

pronunțarea ei.

Afirmă că, SRL „Moldovatransgaz” imediat după emiterea încheierii primei

instanțe a solicitat eliberarea titlului executoriu cu privire la suspendarea executării a

autorizațiilor Inspecției Financiare nr. 1217 din 20 august 2015 și nr. 294 din 09

septembrie 2015 și a controlului activității economico-financiare inițiat în baza acestora

la SRL „Moldovatransgaz” pînă la etapa în care hotărârea judecătorească va deveni

definitivă, iar ulterior, prin scrisoarea nr. 14-1190 din 25 septembrie 2015 a remis titlul

executoriu nr. 3-1728/15 din data de 24 septembrie 2015 în adresa Inspecției

Financiare, care a fost înregistrată de către aceasta cu nr. 1556 din 25 septembrie 2015,

astfel, este evident faptul că, despre existența încheierii primei instanțe Inspecția

Financiară a aflat la data de 25 septembrie 2015.

Relevă că, la caz, termenul limită pentru declararea recursului împotriva

încheierii primei instanțe a expirat la 10 octombrie 2015 și nicidecum la 13 octombrie

2015.

Mai relevă că, recurenta a depus cererea de chemare în judecată în contenciosul

administrativ, în temeiul prevederilor art. 16 alin. (1) din Legea contenciosului

administrativ.

Consideră că, concluziile Curții de Apel Chișinău, expuse în încheierea din 30

iunie 2016, sunt eronate, deoarece conform Legii contenciosului administrativ, obiect

al acțiunii în contenciosul administrativ îl constituie actele administrative cu caracter

normativ sau individual, prin care este vătămat un drept recunoscut de lege a unei

persoane, inclusiv a unui terț, iar actul administrativ este manifestarea juridică

unilaterală de voință, cu caracter normativ sau individual din partea autorității publice

în vederea organizării executării sau executării în concret a legii.

Invocă că, autorizațiile Inspecției Financiare nr. 1217 din 20 august 2015 și

nr.294 din 09 septembrie 2015 sunt acte administrative, fiind manifestarea de voință

4

din partea unei autorități în vederea executării în concret a legii și inițierea efectuării

inspectării financiare (controlului) a unor aspecte ale activității economico-financiare a

SRL „Moldovatransgaz”.

Menționează că, faptele din cererea de revizuire au fost invocate în scopul

corectării erorii judiciare și omisiunii justiției, nefiind afectat principiul stabilității

raportului juridic (nefiind un apel camuflat).

Prin referința depusă la data de 28 octombrie 2016 Inspecția Financiară a

solicitat respingerea recursului.

În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva

încheierii este de 15 zile de la pronunțarea ei.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține că, la data de 21 iulie 2016, recurenta a recepționat copia încheierii

recurate, iar la data de 05 august 2016, a depus cerere de recurs, astfel, recursul se

consideră a fi declarat în termen.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se

examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului și a

materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea

părților.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat și care

urmează a fi respins cu menținerea încheierii contestate din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanța de recurs, după ce examinează

recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să mențină încheierea.

Pe parcursul judecării cauzei s-a constatat că, la data de 15 ianuarie 2016, SRL

„Moldovatransgaz” a depus cerere de revizuire împotriva deciziei Curții de Apel

Chișinău din 15 decembrie 2015, prin care a fost admis recursul declarat de către

Inspecția Financiară, casată încheierea primei instanțe și emisă o nouă decizie sub

formă de încheiere, prin care a fost respinsă cererea SRL „Moldovatransgaz” de

asigurare a acțiunii prin suspendarea executării autorizațiilor Inspecției Financiare

nr.1217 din 20 august 2015 și nr. 294 din 09 septembrie 2015 și a controlului activității

economico-financiară inițiat în baza acestora la SRL „Moldovatransgaz”.

În conformitate cu art. 451 alin. (1) CPC, cererea de revizuire se depune în scris

de persoanele menționate la art. 447, indicându-se în mod obligatoriu temeiurile

consemnate la art. 449 și anexându-se probele ce le confirmă.

Din dispozițiile legale sus-arătate urmează că, revizuirea este o cale de atac de

retractare și nu de reformare, prin intermediul căreia se poate obține anularea unei

hotărâri judecătorești irevocabile și reînnoirea judecății în cazurile expres determinate

de lege, iar retractarea neîntemeiată a hotărârii contestate poate duce la încălcarea

principiului stabilității raporturilor juridice, care înseamnă că, soluția definitivă a

oricărui litigiu nu trebuie rediscutată fără motive legale. De aceea, legea admite

revizuirea numai în cazuri strict determinate.

La caz, este de menționat că, în susținerea cererii de revizuire SRL

„Moldovatransgaz” a invocat prevederile art. 449 lit. b) CPC, care statuiază că,

revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanțe sau fapte

5

esențiale ale pricinii care nu au fost și nu au putut fi cunoscute revizuientului, dacă

acesta dovedește că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanțele și faptele

esențiale în timpul judecării anterioare a pricinii.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că, circumstanțele invocate în cererea de revizuire nu pot servi drept

temei pentru admiterea acesteia, deoarece ele nu se încadrează în temeiul prevăzut de

art. 449 lit. b) CPC.

Or, în sensul art. 449 lit. b) CPC este de înțeles că, circumstanțele sau faptele

prezentate ca temei de revizuire să fi existat obiectiv până la pronunțarea hotărârii, iar

revizuientul să probeze că, nu a știut anterior pronunțării hotărârii a cărei revizuire se

cere despre aceste circumstanțe sau fapte și a întreprins toate măsurile pentru a afla

circumstanțele și faptele esențiale în timpul judecării anterioare a pricinii.

Totodată, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, admiterea cererii de revizuire, în asemenea

împrejurări, ar contravine și principiului securității raporturilor juridice, care presupune

respectul față de principiul lucrului judecat și ar constitui o violare a art. 6 §1 al

Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale.

În susținerea opiniei enunțate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție invocă și hotărârea Curții Europene a

Drepturilor Omului din 03 martie 2009 în cazul Eugenia și Doina Duca contra

Moldovei, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că securitatea

raporturilor juridice presupune respectarea principiului autorității lucrului judecat, care

instituie că nici o parte nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri definitive și

obligatorii întru obținerea unei reexaminări și unei noi soluții în cauză. Competența de

revizuire a instanțelor superioare ar trebui să fie exercitată pentru a corecta erorile

judiciare și omisiunile justiției, dar nu pentru a efectua o nouă examinare. Revizuirea

nu ar trebui apreciată ca un recurs deghizat. O distanțare de la principiul respectiv este

justificată doar atunci când este determinată de circumstanțe cu caracterele substanțiale

și obligatorii.

Prin urmare, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție conchide că, Curtea de Apel Chișinău temeinic și legal a respins

cererea de revizuire depusă de către SRL „Moldovatransgaz” ca fiind inadmisibilă, iar

recurenta nu a invocat în acest sens nici un argument, ce ar răsturna concluzia enunțată.

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, încheierea

recurată este întemeiată și legală, iar argumentele invocate de către recurentă sunt

neîntemeiate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul și de a menține încheierea recurată.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de către Societatea cu răspundere limitată

„Moldovatransgaz”.

6

Se menține încheierea Curții de Apel Chișinău din 30 iunie 2016 în cauza civilă

la cererea de chemare în judecată a Societății cu răspundere limitată ,,Moldovatransgaz”

împotriva Inspecției Financiare cu privire la contestarea actului administrativ.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței, Iulia Sîrcu

judecătorul

Judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

7