3ra-805/18 — contestarea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actului administrativ
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
3ra-805/18 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
dosarul nr. 3ra-805/18
prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani(O. Parfeni)
instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (M.Guzun, L.Pruteanu, V.Buhnaci )
ÎNCHEIERE
04 iulie 2018 mun. Chișinău
Colegiul civil comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă
Judecătorii Tamara Chișca-Doneva
Nina Vascan
examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Pivovarova
Maria, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 20 martie 2018,
în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Pivovarova
Maria împotriva lichidatorului SA „Ontario”, Fanari Svetlana cu privire la
contestarea actului administrativ,
c o n s t a t ă:
La 19 septembrie 2017 Pivovarova Maria a depus cerere de chemare în judecată
împotriva lichidatorului SA „Ontario”, Fanari Svetlana cu privire la contestarea
actului administrativ.
În motivarea acțiunii a menționat că, la 25 august 2017 a expediat în adresa
pîrîtului o petiție prin care a solicitat să-i fie oferit un răspuns concret la întrebarea:
„La care categorie de persoane, care poartă răspundere solidară privind datoriile
SA „Ontario”, dânsa este inclusă.
A relevat reclamanta, că prin răspunsul nr.01/09/2017 din 07 septembrie 2017
i s-a comunicat să se adreseze în instanța de judecată pentru a primi informație,
dacă este sau nu este acționar la SA „Ontario”.
A specificat, că pîrîtul a făcut trimitere la scrisoarea nr.01/11/2016 din 09
noiembrie 2016, conform căreia, potrivit informației prezentată de Registrul
Independent Grupa Financiară, la momentul intentării procedurii de insolvabilitate
față de SA „Ontario” în calitate de asociați ai întreprinderii sunt: Pivovarov Oleg
cu 90 % și Pivovarova Maria cu 5 %.
Reclamanta consideră că, informația oferită de pîrît nu corespunde adevărului,
deoarece la demersul din 14 noiembrie 2016, adresat Registrului Independent Grupa
Financiară, a primit răspunsul nr.01-1339 din 28 noiembrie 2016, prin care i s-a
comunicat că, din anul 2003 dânsa nu deține acțiuni în SA „Ontario”.
Reclamanta, Pivovarova Maria, solicită să fie obligat pîrîtul, lichidatorul SA
„Ontario”, Fanari Svetlana, să-i elibereze răspuns conform solicitării din petiția
expediată la 25 august 2017.
1
Prin hotărârea din 22 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani
cererea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Prin decizia din 20 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul
declarat de Pivovarova Maria și a fost menținută hotărârea din 22 decembrie 2017 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani.
La 04 mai 2018 Pivovarova Maria a declarat recurs împotriva deciziei din 20
martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care solicită admiterea recursului, casarea
deciziei, cu pronunțarea unei noi hotărâri în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea recursului a indicat, că instanțele de judecată eronat au aplicat
normele de drept material.
Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,
Completul de admisibilitate al Colegiului civil comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil,
din motivele ce succed.
Articolul 431 din Codul de procedură civilă consemnează în alineatul (2) că,
asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.
În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți
participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor
de drept procedural.
(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate
eronat în cazul în care instanța judecătorească:
a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;
b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;
b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;
c) a interpretat în mod eronat legea;
d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate
eronat în cazul în care:
a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la
judecarea ei;
b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a
comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;
c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a
procesului;
d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost
implicate în proces;
e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;
f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
4) Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de
declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut
duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră
că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în
care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale
omului.
(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din
oficiu.
2
Argumentele recurentei precum că, instanțele de judecată eronat au aplicat
normele de drept material se resping, deoarece circumstanțele cauzei au fost
determinate de prima instanță și de instanța de apel și apreciate corect cu argumentări
adecvate bazate pe normele de drept ce reglementează raportul juridic în litigiu.
Astfel, instanța de recurs notează că, recurenta nu a invocat nici un argument
plauzibil în vederea ilegalității deciziei instanței de apel.
În acest sens, completul reamintește că în jurisprudența sa, Curtea Europeană a
precizat că dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul la un recurs efectiv sunt în
primul rând chestiuni de reglementare în dreptul intern și este în principiu,
competența instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei cereri de acest
tip (Doorson împotriva Olandei, 26 martie 1996, §67). La acest capitol Completul
reține că, recursul declarat nu s-a bazat exclusiv pe chestiuni de drept, ce ar
cuprinde încălcări esențiale sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural, iar ca urmare nu corespunde cerinței de a fi „efectiv”,
fiind lipsit de șanse de succes și nu este capabil să ofere îndreptarea situației din
decizia recurată.
Completul de admisibilitate relevă că, prezenta cerere de recurs a fost depusă
după ce recurenta a avut posibilitatea de a fi auzită de prima instanță și de instanța
de apel, fiecare dintre care a avut deplină jurisdicție (a se vedea mutatis mutandis
„Levages Prestations Services” împotriva Franței, cererea nr.21920/93 din 23
octombrie 1996, §48-50).
Prin urmare, instanța de recurs apreciază că, recurentei i-a fost asigurat dreptul
de acces la o instanță și dreptul de a fi auzit combinat cu dreptul la un recurs efectiv.
De fapt, în cazul când nu există suspiciuni privind încălcarea echității procedurii din
perspectiva art. 6 §1 din CEDO, rezultă că participanții au reușit să pună în discuție
în fața instanțelor toate observațiile și raționamentele pe care le considerau necesare
în vederea apărării punctului său de vedere (Blücher împotriva Cehiei, cererea
nr.58580/00 din 11 aprilie 2005, §65-67)
Din considerentele menționate și având în vedere faptul că, instanța de apel a
examinat cauza sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele
prezentate,a aplicat și a interpretat elocvent normele de drept material și procedural,
iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de
art.432 alin.(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, Completul de admisibilitate
al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul ca fiind inadmisibil.
În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de
procedură civilă,completul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
dispune:
Se consideră inadmisibil recursul declarat de Zinaida Dima.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Valeriu Doagă
Judecătorii Tamara Chișca-Doneva
Nina Vascan
3