2rc-476/15 — Încasarea remunerației administratorului de la asociați

prima instanţă: N. Cernat dosarul nr. 2rc-476/15 DECIZIE 17 iunie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan, Galina Stratulat examinând recursurile declarate de către Pivovarova Maria şi reprezentantul Olga Stoianova, în interesele lui Pivovarova Maria, în pricina civilă la cererea introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SA „Ontario”, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 12 noiembrie 2014, prin care a fost admisă cererea administratorului insolvabilităţii ÎI „Fanari Svetlana” cu privire la încasarea remuneraţiei pentru perioada de observaţie şi a cheltuielilor suportate c o n s t a t ă La 10 septembrie 2014 creditorul SRL „Exclusiv Trans” a depus în instanţa de insolvabilitate cerere introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SA „Ontario” din motivul incapacităţii de plată a datoriilor scadente.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 02 octombrie 2014, a fost admisă spre examinare cererea introductivă a SRL „Exclusiv Trans” privind intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SA „Ontario”, a fost numită în calitate de administrator provizoriu Fanari Svetlana, deţinătorul certificatului de instruire profesională nr. 8 din 02 februarie 2008, înlăturată administraţia debitorului de la gestionarea patrimoniului întreprinderii, cu dispunerea transmiterii tuturor ştampilelor şi actelor contabile administratorului provizoriu, a fost aplicat sechestru pe toate bunurile debitorului, pe conturile bancare şi corespondenţa comercială, a fost suspendată executarea silită asupra bunurilor debitorului, pusă interdicţia de înstrăinare a bunurilor.

Ulterior, prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 12 noiembrie 2014, a fost admisă cererea introductivă a SRL „Exclusiv Trans” şi intentată procedura de insolvabilitate faţă de debitorul SA „Ontario”, cu desemnarea în calitate de administrator al insolvabilităţii a ÎI „Fanari Svetlana”, deţinătorul certificatului de instruire profesională nr. 8 din 02 februarie 2008. Administratorul insolvabilității ÎI „Fanari Svetlana” a depus cerere cu privire la încasarea remuneraţiei pentru perioada de observaţie şi a cheltuielilor suportate.

În motivarea cererii a indicat că, în vederea executării încheierii Curţii de Apel Chişinău din 02 octombrie 2014 și-a îndeplinit toate atribuțiile prevăzute de Legea insolvabilității, a aplicat toate măsurile de asigurare, a înmînat reprezentanților debitorului ordinul nr. 1 de informare despre admiterea cererii introductive și intentarea procedurii provizorii de insolvabilitate și l-a obligat să prezinte actele de constituire, actele contabile și ștampila către administratorul provizoriu, a prezentat instanței raportul provizoriu conform art. 25-29 a Legii insolvabilității. În temeiul art. 25 și 32 a Legii insolvabilității, administratorul provizoriu pentru îndeplinirea funcțiilor are dreptul la remunerare și restituirea cheltuielilor aferente.

Conform Anexei nr. 4 la Hotărîrea Guvernului nr. 743 din 11 iunie 2002 cu privire la salarizarea angajaților din unitate cu autonomie financiară, Hotărîrii Guvernului nr. 152 din 19 februarie 2004 cu privire la salariul tarifar pentru categoria I de calificare a angajaților din unitățile cu autonomie financiară, Legea salarizării nr. 847 din 14 februarie 2002, anexa nr. 1, salariul conducătorului unei unități economice pe perioada administrării (1 lună) constituie de la 6600 lei și pînă la 13200 lei (conducătorului de unitate îi corespunde coeficientul de 4,00-8,00 de multiplicare a salariului tarifar pentru I categorie (1650 lei).

Or, reieșind din complexitatea lucrului efectuat, cere administratorul insolvabilității stabilirea remunerației lunare care nu va fi mai mică de coeficientul 6 de multiplicare recomandat pentru stabilirea salariilor de funcție ale conducătorilor încadrați în unități ce nu aplică sistemul de salarizare bazat pe rețeaua tarifară unică de salarizare, înmulțit la cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real al întreprinderilor, organizațiilor și instituțiilor cu autonomie financiară. Respectiv, onorariul lunar al administratorului provizoriu SA „Ontario” constituie 9900 lei, iar din data admiterii cererii introductive - 02 octombrie 2014 și pînă la data stabilită pentru examinarea cererii din 10 noiembrie 2014, se întrunesc 10 zile.

Suplimentar administratorul insolvabilității SA „Ontario” a suportat cheltuieli în sumă de 185,05 lei pentru expediţii poştale, 100 lei cheltuieli de transport și 200 lei cheltuieli pentru servicii de telefonie și birotică, iar în total a suportat cheltuieli în mărime de 485,05 lei. Cere administratorul insolvabilității ÎI „Fanari Svetlana” încasarea în mod solidar de la Pivovarov Oleg și Pivovarova Maria, în calitate de asociați, a remunerației administratorului în sumă totală de 13200 lei și cheltuielile de judecată de 485,05 lei. Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 12 noiembrie 2014, a fost admisă cererea și dispusă încasarea în mod solidar de la asociații Pivovarov Oleg și Pivovarova Maria în beneficiul administratorului insolvabilității ÎI „Fanari Svetlana” a remunerației conform calcului prezentat de 13200 lei și cheltuieli suportate pentru perioada de observație de 485,05 lei.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 18 martie 2015, a fost respinsă cererea Mariei Pivovarova cu privire la corectarea erorii admise în încheierea instanței de insolvabilitate din 12 noiembrie 2014 în cadrul procesului de insolvabilitate a SA „Ontario”, precum și corectată din oficiu eroarea admisă în încheierea dată, prin substituirea dispoziției SRL „Ontario” cu dispoziția SA „Ontario”. La 20 mai 2015 Pivovarova Maria a declarat recurs împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 12 noiembrie 2014, prin care a solicitat repunerea în termen a recursului declarat, admiterea recursului, casarea încheierii judecătorești în partea ce o vizează și emiterea unei noi încheieri în partea dată de respingere a pretențiilor faţă de Pivovarova Maria.

În motivarea recursului a indicat că, copia încheierii instanţei de insolvabilitate din 12 noiembrie 2014 a primit-o abia la 14 mai 2015, din care considerente şi constituie temei de repunere în termen a recursului declarat. La fel a invocat că aceasta nu este acţionară la SA „Ontario” din anul 2003 (prezentînd în acest sens suficiente înscrisuri), din care cauză instanţa de insolvabilitate la pronunţarea încheierii din 12 noiembrie 2014 eronat a dispus încasarea în mod solidar şi de la Pivovarova Maria a remunerației administratorului și a cheltuielilor suportate de acesta. Cu titlu de consecinţă, avînd în vedere că recurenta şi-a înstrăinat acţiunile în anul 2003, iar la moment nu deţine calitatea de acţionar şi nici nu este membru a organelor de conducere a societăţii, nu-i este imputabilă răspunderea prin prisma Legii insolvabilităţii.

La data de 26 mai 2015 reprezentanta Olga Stoianova a declarat recurs în interesele lui Pivovarova Maria împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 12 noiembrie 2014, prin care a solicitat repunerea în termen a recursului declarat, admiterea recursului, casarea încheierii judecătorești în partea ce o vizează pe Maria Pivovarova și emiterea unei noi încheieri în partea dată de respingere a pretențiilor. În motivarea recursului a indicat că, Pivovarova Maria şi Olga Stoianova în repetate rînduri s-au adresat instanţei de insolvabilitate cu cereri privind eliberarea actelor, inclusiv a celor procedurale, ce o vizează nemijlocit pe recurentă, pentru a face cunoştinţă cu acestea şi în caz de dezacord, de a le contesta.

Abia la data de 14 mai 2015 de către recurentă a fost recepţionată încheierea Curţii de Apel Chişinău din 12 noiembrie 2014. Susţine că începînd cu 11 februarie 2015 Pivovarova Maria a solicitat eliberarea încheierii judecătoreşti din 12 noiembrie 2014, la care făcea trimitere instanţa în încheierile sale ulterioare, însă careva copii nu i-au fost eliberate. Chiar şi din conţinutul încheierii Curţii de Apel Chişinău din 18 martie 2015 de respingere a cererii Mariei Pivovarova cu privire la corectarea erorii admise în încheierea instanței de insolvabilitate din 12 noiembrie 2014, rezultă că ultima a solicitat la 11 februarie 2015 eliberarea unei copii a încheierii judecătoreşti. Totodată recurenta a prezentat şi informaţia veridică precum că nu este acţionara societăţii debitoare din anul 2003. Cu toate acestea însă, pretenţiile lui Pivovarova Maria au fost respinse.

Invocă şi încălcarea normelor de drept procedural de către instanţa de insolvabilitate, or cererea administratorului insolvabilităţii a fost examinată în lipsa lui Pivovarova Maria, care nu a fost înştiinţată legal despre locul, data şi ora şedinţei de judecată, iar în final acesteia fiindu-i încălcate drepturile procesuale garantate prin lege. La declararea recursului, Pivovarova Maria a prezentat suficiente înscrisuri ce ar confirma excluderea acesteia ca asociat din cadrul SA „Ontario” începînd cu anul 2003. Urmează a fi admisă şi cererea de repunere în termen a recursului declarat, deoarece a făcut cunoştinţă cu încheierea contestată abia la 14 mai 2015. În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.

Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile invocate în recursuri, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursurile neîntemeiate şi care urmează a fi respinse ca fiind depuse cu omiterea termenului de declarare a recursului, cu menţinerea încheierii recurate din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. Conform art. 356 CPC, cererea de declarare a insolvabilităţii se judecă în instanţă conform normelor generale din prezentul cod, cu excepţiile şi completările stabilite de legislaţia insolvabilităţii.

Conform art. 1 alin. (4) Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, procesul de insolvabilitate se desfăşoară în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă şi cu cele ale prezentei legi. În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. Aceleaşi prevederi sunt stipulate şi la art. 8 alin. (1) din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, care expres indică că hotărîrile şi încheierile instanţei de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile calendaristice din data pronunţării şi numai în cazurile prevăzute expres de prezenta lege.

După cum denotă actele cauzei, încheierea Curții de Apel Chișinău, prin care a fost dispusă încasarea în mod solidar de la asociații Pivovarov Oleg și Pivovarova Maria în beneficiul administratorului insolvabilității ÎI „Fanari Svetlana” a remunerației de 13200 lei și cheltuieli suportate pentru perioada de observație de 485,05 lei, a fost pronunţată la 12 noiembrie 2014. Or, prin prisma normelor procedurale enunţate, este cert că termenul de declarare a recursului împotriva încheierii menţionate a expirat la 27 noiembrie 2014. Cu toate acestea, recursurile împotriva acestei încheieri au fost declarate de către Pivovarova Maria numai la 20 mai 2015, iar de către reprezentantul Olga Stoianova, în interesele lui Pivovarova Maria, numai la data de 26 mai 2015, respectiv în afara termenului legal de 15 zile prevăzut de art. 8 a Legii insolvabilităţii.

Este de menţionat că faptul depunerii recursurilor în afara termenului legal, se atestă prin însuşi solicitarea recurentelor cu privire la repunerea recursurilor în termenul de declarare, care, însă se constată a fi neîntemeiată, deoarece recurentele nu au invocat nici un motiv, în sensul art. 116 CPC, care ar justifica neîndeplinirea actului de procedură în termen şi ar constitui temei pentru repunerea recursurilor în termen. Or, din sensul art. 116 alin.(1) şi (3) CPC rezultă că, persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă. La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului.

Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.). La caz se atestă că, deşi Pivovarova Maria nu a participat la şedinţa din 12 noiembrie 2014, aceasta cunoştea de existenţa încheierii de încasare de la recurentă a remuneraţiei administratorului insolvabilităţii în sumă de 13200 lei, după cum rezultă din conţinutul cererii înregistrate în cancelaria Curţii de Apel Chişinău din 11 februarie 2015. Or, nefiind de acord cu soluţia dată, a solicitat corectarea erorii admise de instanţă (f.d. 15). Curtea de Apel Chişinău, la rîndul său, în cadrul aceluiaşi proces de insolvabilitate, la care a participat recurenta nemijlocit, prin încheierea din 18 martie 2015 a constatat că cererea Mariei Pivovarova nu ţine de corectarea erorii, ci de fondul cauzei, din care cauză a respins-o.

Ba mai mult, prin încheierea din 19 martie 2015, executorul judecătoresc N. Paşa a încetat procedura de executare a documentului executoriu nr. 2i-422/14 din 12 noiembrie 2014 de încasare de la asociaţii Pivovarov Oleg și Pivovarova Maria în beneficiul administratorului insolvabilității ÎI „Fanari Svetlana” a sumei de 13685,05 lei, pe motiv că debitorul a achitat datoria integral, deci obligaţia fiind stinsă (f.d. 21), or prin prisma art. 84 al. (1) Codul de executare, asupra încetării procedurii de executare decide executorul judecătoresc, cu înştiinţarea creditorului şi a debitorului. Deci, reieşind din circumstanţele descrise mai sus, avînd cunoştinţă cu certitudine de existenţa încheierii din 12 noiembrie 2014, Pivovarova Maria cu toate acestea a contestat-o în ordine de recurs abia la 20 mai 2015 (f.d.24), deci cu omiterea termenul stabilit de lege.

Nu sunt relevante nici argumentele reprezentantei Olgăi Stoianova precum că au rămas fără soluţionare mai multe cereri a acesteia de eliberare spre cunoştinţă a încheierii din 12 noiembrie 2014, în cazul în care probe în acest sens nu a administrat, ci a anexat doar o singură cerere din data de 14 mai 2015, care nu poate fi apreciată ca una repetată (f.d. 47). Astfel, aflînd despre data emiterii încheierii primei instanţe, precum şi soluţia acesteia, Pivovarova Maria urma să întreprindă toate măsurile necesare, după cum sugerează jurisprudenţa CEDO (Van Harn versus Germany, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007), de a proteja drepturile sale de acces la instanţă şi de a contesta în termen hotărârea judecătorească.

Un astfel de drept este dedus şi din prevederile art. 56 alin. (3) CPC, care indică că participanţii la proces sunt obligaţi să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligaţiunilor procedurale, se aplică sancţiunile prevăzute de legislaţia procedurală civilă. La fel şi art. 61 alin. (1) CPC prevede că părţile sunt obligate să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. Instanţa judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmăreşte tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare. În această ordine de idei este cert că, depunând cererile de recurs împotriva încheierii primei instanţe în afara termenului legal, recurentele au demonstrat o neglijenţă a drepturilor sale procedurale stipulate în legislaţia naţională.

Prin urmare, cerinţa de repunere în termen a recursurilor urmează a fi respinsă ca neîntemeiată. La caz, Colegiul notează că, o astfel de soluţie este compatibilă cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, avînd în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea recursului ar împiedica rămînerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a hotărîrii judecătoreşti emise în instanţa de fond şi ar leza, în acest mod, principiul securităţii raporturilor juridice.

În hotărîrea CEDO pronunţată în cauza Ponomaryov vs Ucraina (3 aprilie 2008), Curtea Europeană a notat că, deşi în speţă nu era vorba despre desfiinţarea unei hotărîri judecătoreşti definitive şi irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanţe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuşi, reînnoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrînge principiul securităţii raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac. Curtea a admis că revine în primul rînd instanţelor interne să decidă asupra repunerii în termen de introducere a căii ordinare de atac, dar ele nu se bucură de o marjă de apreciere nelimitată.

Instanţele sunt obligate să indice motivele pentru care au acceptat repunerea în termen. Un asemenea motiv ar putea fi, spre exemplu, necomunicarea hotărîrii luate în proces de către autorităţile competente ale statului. Chiar şi atunci, totuşi, indică Curtea, posibilitatea repunerii în termen nu ar fi nelimitată, dată fiind obligaţia părţilor de a se interesa, la intervale rezonabile, de stadiul procesului de care ele au cunoştinţă. În toate cazurile, instanţele interne ar trebui să verifice dacă motivele de repunere în termen ar putea justifica o ingerinţă în principiul autorităţii de lucru judecat. Reglementări similare au fost statuate de către Înalta Curte şi în cauzele Ceachir vs Moldova, Popov vs Moldova şi Melnic vs Moldova, în care s-a menţionat că prin neaducerea vreunui motiv pentru prelungirea termenului de depunere de către pîrîţi a unui act procedural, instanţele judecătoreşti naţionale au încălcat drepturile reclamanţilor la un proces echitabil.

Astfel, pentru considerentele menţionate şi având în vedere faptul că recurentele, fără motive întemeiate, au declarat recursuri în afara termenului legal, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererile de repunere în termen a recursurilor şi de a respinge recursurile declarate de Pivovarova Maria şi de reprezentantul acesteia - Olga Stoianova ca tardive, cu menţinerea încheierii contestate. În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se resping cererile lui Pivovarova Maria şi reprezentantei acesteia - Olga Stoianova, cu privire la repunerea în termen de declarare a recursurilor.

Se resping recursurile declarate de Pivovarova Maria şi reprezentantul Olga Stoianova, în interesele Mariei Pivovarova, ca fiind depuse cu omiterea termenului de declarare a recursului. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 12 noiembrie 2014, în pricina civilă la cererea introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SA „Ontario”. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat