3ra-998/18 — cu privire la confirmarea legalității alegerilor locale noi ale primarului general al municipiului Chișinău
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- cu privire la confirmarea legalităţii alegerilor locale noi ale primarului general al municipiului Chişinău
- Temei legal
- temeiurile declarării recuzării
3ra-998/18 — cu privire la confirmarea legalității alegerilor locale noi ale primarului general al municipiului Chișinău (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 3ra-998/18 Î N C H E I E R E 25 iunie 2018 mun.
Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru judecătorii: Iuliana Oprea Maria Ghervas examinând cererea de recuzare înaintată de către Andrei Năstase judecătorilor Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție Ion Druță, Luiza Gafton și Victor Burduh, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Consiliul Electoral al Circumscripției Electorale municipale Chișinău nr. 1 cu privire la confirmarea legalității alegerilor locale noi ale primarului general al municipiului Chișinău, din 20 mai 2018 (turul I) – 03 iunie 2018 (turul II) și validarea mandatului primarului ales în municipiul Chișinău, C O N S T A T Ă : La data de 25 iunie 2018 Andrei Năstase a depus cerere de recuzare a judecătorilor Curții Supreme de Justiție Ion Druță, Luiza Gafton și Victor Burduh de la examinarea cauzei civile la cererea de chemare în judecată depusă de către Consiliul Electoral al Circumscripției Electorale municipale Chișinău nr. 1 cu privire la confirmarea legalității alegerilor locale noi ale primarului general al municipiului Chișinău, din 20 mai 2018 (turul I) – 03 iunie 2018 (turul II) și validarea mandatului primarului ales în municipiul Chișinău.
În motivarea acesteia, invocând prevederile art. 50, alin. (1), lit. e) din Codul de procedură civilă, Andrei Năstase a indicat că există circumstanțe care bun la îndoială obiectivitatea și nepărtinirea acestora. Relevă că în privința judecătorului Ion Druță el a formulat mai multe plângeri penale, deconspirându-l în careva acțiuni ilegale, iar cu referire la judecătorii Luiza Gafton și Victor Burduh, a considerat promovarea acestora la Curtea Supremă de Justiție, ca fiind dubioasă. Totodată, Andrei Năstase a formulat o cerere prin care a solicitat examinarea cererii de recuzare în ședință publică, cu invitarea participanților la proces. Examinând demersul lui Andrei Năstase de examinare a cererii de recuzare a judecătorilor Ion Druță, Luiza Gafton și Victor Burduh în ședință publică, Colegiul consideră necesar de a-l respinge, invocând în acest sens procedura de examinare a recursului împotriva deciziei instanței de apel.
Astfel, pe margine chestiunii privind admisibilitatea recursului, inclusiv și a cererilor depuse la etapa respectivă, prin prisma art. 440 alin. (2) Codul procedură civilă se decide fără prezența participanților la proces. 1 Cu referire la cererea de recuzare a judecătorilor Ion Druță, Luiza Gafton și Victor Burduh formulată de Andrei Năstase, Colegiul Curții Supreme de Justiție consideră necesar a o respinge din motivele ce se succed. Colegiul Curții Supreme de Justiție notează că, pentru a asigura deplina obiectivitate în înfăptuirea actului de justiție și de a proteja drepturile părților, legislatorul a prevăzut în mod expres cazurile în care magistratul, datorită unor împrejurări de natură personală sau profesională, nu poate participa la judecarea sau instrumentarea unui dosar, dar și formele procesuale de rezolvare a unei astfel de situații.
În sensul articolului 52 alin. (2) din Codul de procedură civilă propunerea de recuzare și de abținere de la judecată se face oral sau în scris pentru fiecare în parte, trebuie să fie motivată și prezentată pînă la începerea dezbaterii cauzei în fond. După cum rezultă din cererea formulată de Andrei Năstase, temeiurile de recuzare rezultă din prevederile articolul 50 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă. În conformitate cu art. 50 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, judecătorul care judecă pricina urmează a fi recuzat dacă are un interes personal, direct sau indirect, în soluționarea cauzei ori există alte împrejurări care pun la îndoială obiectivitatea și nepărtinirea lui.
De regulă, imparțialitatea denotă lipsa preferințelor sau a favorizării. Conform jurisprudenței constante a Curții, existența imparțialității în sensul art. 6 § 1 trebuie să se stabilească în funcție de: (i) un test subiectiv, în cadrul căruia trebuie să se țină seama de convingerile personale și comportamentul unui anumit judecător – cu alte cuvinte, dacă judecătorul a dat dovadă de preferințe personale sau părtinire într-o cauză; și (ii) un test obiectiv, în cadrul căruia se stabilește dacă instanța în sine și, printre alte aspecte, componența acesteia, au oferit garanții suficiente pentru excluderea oricărui dubiu legitim în legătură cu imparțialitatea acesteia (a se vedea, între altele, Fey vs Austria, 24 februarie 1993, parag.
28 și 30, și Wettstein vs. Elveția, CEDO 2000 - XII, parag. 42). Totuși, nu există nicio delimitare clară între imparțialitatea subiectivă și cea obiectivă, având în vedere că comportamentul unui judecător poate nu doar să genereze îndoieli obiectiv justificate în ceea ce privește imparțialitatea sa din punctul de vedere al unui observator extern (testul obiectiv), ci poate viza și chestiunea convingerilor sale personale (testul subiectiv) (a se vedea Kyprianou vs Cipru (MC), CEDO 2005 - XIII, parag. 119). Astfel, aplicând ambele teste combinat, este necesar să se stabilească dacă în afară de comportamentul personal al unuia dintre judecători, există împrejurări pertinente care pot ridica îndoieli cu privire la imparțialitatea acestuia (a se vedea, Indra v. Slovacia, 1 februarie 2005, parag.
49, Toziczka v. Polonia, 24 iulie 2012, parag. 35, Korzeniak v. Polonia, 10 ianuarie 2017, parag. 49). Mai mult, Colegiul judiciar invocă jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, care statuează că atunci când se hotărăște dacă într-o anumită cauză există motive legitime de a bănui că un complet nu este imparțial, punctul de vedere al celor care pretind că acesta nu este imparțial este important, dar nu decisiv. Ceea ce este decisiv este dacă această bănuială poate fi obiectiv justificată (a se vedea cauza Ferrantelli and Santangelo v. Italy, 7 august 1996, 2 parag. 58; cauza Tocono și profesorii Prometeiști v. Moldova, 26 septembrie 2007, parag.
29). Argumentele lui Andrei Năstase referitor la judecătorul Ion Druță precum că în privința acestuia a formulat mai multe plângeri penale, deconspirându-l în careva acțiuni ilegale, Colegiul le apreciază ca fiind neîntemeiate, ori aceste plângeri au fost examinate de către organele competente, primind aprecierea corespunzătoare. Nu constituie temei de admitere a cererii de recuzare nici argumentul cu privire la modul de numire a judecătorilor Luiza Gafton și Victor Burduh la Curtea Supremă de Justiție, ori acești judecători au fost promovați în urma unui concurs public și transparent, conform procedurii stabilite. Din această perspectivă, împrejurările analizate nu se încadrează în limitele articolului 50 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă și nu sunt niște temeiuri care ar pune la îndoială obiectivitatea și nepărtinirea judecătorilor Curții Supreme de Justiție, Ion Druță, Luiza Gafton, Victor Burduh.
În acest sens, instanța de judecată subliniază că Andrei Năstase nu a demonstrat că judecătorii vizați au dat dovadă de motive serioase, din care să rezulte interesul acestora în cauza civilă supusă judecății. Totodată, dacă pentru orice bănuială de imparțialitate magistratul ar putea fi recuzat, s-ar ajunge la o situație la fel de nelegală, în special, orice parte ar avea posibilitatea de a-și alege după bunul ei plac judecătorii. În subsidiar, judecătorul are obligația profesională ca în cauzele ce le judecă, să afle adevărul și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, asigurând prin tot ce face, supremația legii. Considerațiile de mai sus sunt suficiente pentru a permite instanței să conchidă că nu există motive legitime, prevăzute la art. 50 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, pentru a admite propunerea de recuzare, formulată de Andrei Năstase.
În temeiul celor expuse, conducându-se de art. 50-53 și 269-270 din Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție D I S P U N E: Se respinge demersul lui Andrei Năstase de examinare a cererii de recuzare a judecătorilor Ion Druță, Luiza Gafton și Victor Burduh în ședință publică. Se respinge cererea de recuzare a judecătorilor Curții Supreme de Justiție Ion Druță, Luiza Gafton și Victor Burduh, înaintată de către Andrei Năstase. Încheierea nu se supune niciunei căi de atac. Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru judecătorii Iuliana Oprea Maria Ghervas 3
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.