2ra-1136/18 — declararea persoanei dispărută, administrarea bunurilor persoanei dispărute

2ra-1136/18 — declararea persoanei dispărută, administrarea bunurilor persoanei dispărute (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

dosarul nr. 2ra-1136/18

prima instanță: Judecătoria Ungheni, sediul Central – M. Malanciuc

instanța de apel: Curtea de Apel Bălți – St. Procopciuc, E. Grumeza și N. Chircu

Î N C H E I E R E

20 iunie 2018 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului Svetlana Filincova

judecători Dumitru Visternicean

Luiza Gafton

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de Ceban

Ala,

în cauza civilă la cererea depusă de Semihvostova Oxana cu privire la

constatarea persoanei dispărută fără veste și numirea administratorului bunurilor

persoane dispărute, persoane interesate Direcția Asistență Socială și Protecția Familiei

raionul Ungheni, Oficiul Stare Civilă raionul Ungheni, Inspectoratul de Poliție

Ungheni, Inspectoratul General al Poliției, Procuratura raionului Ungheni, Oficiul

Cadastral teritorial Ungheni, Secția Evidență și Documentare a Populației Ungheni,

Ceban Ala și Bucica Lidia,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 23 ianuarie 2018, prin care s-a

respins apelul declarat de Ceban Ala și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Ungheni

sediul Central din 25 septembrie 2017, prin care cererea a fost admisă

c o n s t a t ă:

La 05 decembrie 2016 Semihovstova Oxana a depus cerere cu privire la

constatarea persoanei dispărută fără veste și numirea administratorului bunurilor

persoane dispărute, persoane interesate Direcția Asistență Socială și Protecția Familiei

raionul Ungheni, Oficiul Stare Civilă raionul Ungheni, Inspectoratul de Poliție

Ungheni, Inspectoratul General al Poliției, Procuratura raionului Ungheni, Oficiul

Cadastral teritorial Ungheni, Secția Evidență și Documentare a Populației Ungheni,

Ceban Ala și Bucica Lidia.

În motivarea cererii Semihovstova Oxana a indicat că este unica fiică a lui

Semihvostov Anatolii, născut la XXXX, cu care era în relații bune.

A concretizat că la 06 ianuarie 2012 a depus cerere în instanța de judecată, pe

care a concretizat-o la 07 mai 2012 și 28 ianuarie 2013 cu privire la declararea lui

Semihvostov Anatolii ca fiind persoană dispărută fără veste și numirea sa în calitate de

administrator al apartamentului nr. ZZZZ.

În motivarea acțiunii depuse în anul 2012 a indicat că în luna august 2002

Semihvostov Anatolii a plecat în or. Moscova să lucreze, iar înainte de plecare i-a

comunicat că îndată cum va ajunge la destinație îi va comunica despre sosire, însă de

atunci nu a sunat și nu s-a întors acasă, iar toate încercările de a afla vești despre tatăl

său au rămas fără rezultate.

1

Ultima informație de care dispune sunt spusele lui Podgornîi Serghei, care a

relatat că în octombrie 2002, pe la ora 22:00 Semihvostov Anatolii a ieșit din casă să

cumpere produse alimentare și de atunci nu s-a mai întors. Podgornîii Serghei a adus

toate lucrurile lui Semihvostov Anatolii, inclusiv și pașaportul acestuia, pe care le-a

dat bunicii Semihvostova Nina.

A depus cerere la organele procuraturii și la poliție, pentru a-l căuta pe tatăl său,

iar la 16 decembrie 2011 s-a intentat dosarul penal de căutare a lui Semihvostov

Anatolii.

A indicat că prin hotărârea Judecătoriei Ungheni din 10 aprilie 2013 fost

refuzată satisfacerea cererii, iar prin decizia Curții de Apel Bălți din 13 februarie 2014

au fost admise apelurile declarate de Ceban Ala și Semihvostova Oxana, casată

hotărârea primei instanțe din 10 aprilie 2013 și emisă o nouă hotărâre de respingere a

cererii, iar prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 25 iunie 2014 recursul

declarat s-a considerat inadmisibil.

A subliniat că singurul argument de respingere a cererii depuse în anul 2012 a

servit faptul că unicul martor ocular Olaru Serghei, la sfârșitul lunii septembrie 2012 a

lucrat împreună Semihvostov Anatolii la o mănăstire din Federația Rusă, or. Moscova,

în apropiere de orașul Voronej.

Astfel de la 30 septembrie 2012 până în prezent au trecut mai mult de 2 ani și nu

are nicio veste de la tatăl său, nu cunoaște locul de aflare, având în vedere că în

perioada anilor 2014-2016 dânsa s-a aflat în Federația Rusă, or. Moscova, dar nu l-a

putut găsi.

A mai specificat că prin răspunsurile Inspectoratului General al Poliției s-a

comunicat că Semihvostov Anatolii a fost anunțat în căutare internațională-interstatală

pe dosarul de căutare din 16 decembrie 2011, însă din anul 2011 până la 16 noiembrie

2015 nu s-au stabilit careva informații care ar putea ajuta la depistarea loculului aflării

acestuia.

A mai relatat că rudele dispărutului în lipsa unui temei legal, au blocat

apartamentul nr. 98 ce aparține cu drept de proprietate lui Semihvostov Anatolii, au

schimbat ușa de la intrare și dânsa nu are acces în imobil.

Semihovstova Oxana cere declararea ca fiind dispărut fără veste a lui

Semihvostov Anatolii, născut la XXXX, perioada dispariției fiind de la 30 septembrie

2012 până în prezent și numirea sa în calitate de administrator al apartamentului nr.

ZZZZ (f.d. 5-8, vol. I).

Prin hotărârea Judecătoriei Ungheni sediul Central din 25 septembrie 2017 s-a

admis cererea petiționarei Semihvostova Oxana.

S-a declarat dispărut fără veste Semihvostov Anatolii Nicolai, născut XXXX, cu

ultimul domiciliu în ZZZZ.

S-a numit în calitate de administrator Semihvostova Oxana pentru administrarea

patrimoniului ce aparține cu drept de proprietate lui Semihvostov Anatolii, declarat

dispărut fără veste cu care autoritatea tutelară urmează să încheie un contract de

administrare fiduciară (f.d. 150, 153-154, vol. I).

La 24 octombrie 2017 Ceban Ala a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei

Ungheni, sediul Central din 25 septembrie 2017 (f.d. 163-165, vol. I).

La 23 ianuarie 2018 Ceban Ala a solicitat instanței de apel amânarea examinării

cauzei stabilită pentru 23 ianuarie 2018 (f.d. 220, vol. I).

2

Prin încheierea protocolară din 23 ianuarie 2018 Curtea de Apel Bălți a

considerat posibilă examinarea cauzei în lipsa părților absente și a respins cererea Alei

Ceban cu privire la amânarea procesului (f.d. 223, verso, vol. I).

În ședința de judecată din 23 ianuarie 2018 avocatul Sardari Marin, împuternicit

prin mandatul din 01 decembrie 2016 să acorde asistență juridică în instanța de

judecată (f.d. 3), a solicitat în interesele Oxanei Semihvostova restituirea cererii de

apel depusă de Ceban Ala (f.d. 223, verso, vol. I).

Prin încheierea Curții de Apel Bălți din 23 ianuarie 2018 s-a respins demersul

avocatului Sardari Marin în interesele Oxanei Semihvostova cu privire la restituirea

cererii de apel depusă de Ceban Ala (f.d. 225-226, vol. I).

Curtea de Apel Bălți prin decizia din 23 ianuarie 2018 a respins apelul declarat

de Ceban Ala și a menținut hotărârea Judecătoriei Ungheni sediul Central din 25

septembrie 2017 (f.d. 227-231, vol. I).

În motivarea soluțiilor instanțele de judecată au reținut că Semihvostov Anatolii

este tatăl Oxanei Semihvostova, iar până în anul 2003 au locuit în ZZZZ. În anul 2003

Semihvostov Anatolii a plecat în Federație Rusă la muncă și nu a revenit în familie.

Au mai reținut că scopul principal al declarării persoanei fizice dispărute fără

veste constă în apărarea drepturilor și lucrurilor acestuia, deoarece lipsa îndelungată și

necunoașterea locului aflării lui Semihvostov Anatolii creează pericol pentru bunurile

de care dispune și având în vedere că Semihvostova Oxana este unica fiică a lui

Semihvostov Anatolii este necesară numirea ei în calitate de administrator al bunurilor

persoanei dispărute fără veste.

Instanța de apel a mai reținut ca fiind declarative și neprobate argumentele Alei

Ceban că fratele său Semihvostov Anatolii comunică cu aceasta și se află în Federația

Rusă, deoarece nu au fost prezentate probe pertinente cu privire la numirea adresei sau

locului aflării persoanei respective, a telefonului de contact, a corespondenței, poze

fotografice, etc.

La 18 aprilie 2018 Ceban Ala a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel

Bălți din 23 ianuarie 2018, solicitând admiterea cererii, casarea ambelor hotărâri

judecătorești și trimiterea pricinii la rejudecare.

În motivarea cererii de recurs Ceban Ala a indicat că instanțele de judecată la

admiterea cererii au luat în considerare doar răspunsurile formale ale organelor de stat,

care confirmă absența fratelui său, însă nu au ținut cont de declarațiile sale precum că a

avut întâlnire cu Semihvostov Anatolii în or. Moscova, că acesta nu dorește să revină

acasă deoarece intenționează să dobândească cetățenia Federației Ruse.

Nu s-a ținut cont că Semihvostov Anatolii a înregistrat căsătoria cu altă

persoană, formând o altă familie, și că după căsătorie a comunicat doar cu mama sa, cu

dânsa și unii prieteni în perioada aflării în Republica Moldova.

Cu fosta soție și fiica Semihvostova Oxana, fratele nu a avut relații de

comunicare nici până la plecarea sa din Republica Moldova, relațiile cu fiica fiind

întrerupte încă în anul 1992.

A mai specificat că la 10 noiembrie 1995 Semihvostova Nina i-a testat toată

averea ce presupune și cota-parte din apartamentul nr. ZZZZ, dânsa fiind recunoscută

de notar la 02 februarie 2012 în calitate de moștenitor după averea mamei sale și

intrând în posesia cotei-parte ce revine din averea succesorală.

3

Semihvostov Anatolii nu este unicul proprietar al apartamentului, deoarece și

mama acestuia Semihvostova Nina a participat la privatizarea apartamentului, conform

contractului de privatizare a bunului din 28 iunie 1995.

Instanțele de judecată neîntemeiat au numit-o pe Semihvostova Oxana în calitate

de administrator al apartamentului, având în vedere că aceasta permanent locuiește cu

familia în Federația Rusă din vara anului 2013 și nu este clară modalitatea

administrării bunului imobil, în condițiile în care dânsa are acces legal la apartament

în calitate de moștenitor al unei cote-părți din imobil și a posedat cu bună-credință sub

nume de proprietar acest apartament din anul 2003 până în prezent, iar din anul 1995 –

2003 a contribuit financiar la întreținerea bunului, la ameliorarea acestuia.

A mai subliniat că la 22 februarie 2018 s-a îmbolnăvit, iar la 23 ianuarie 2018,

ora 09:13 a solicitat prin intermediului serviciului fax instanței de apel amânarea

examinării cauze, cererea fiind înregistrată sub numărul 1222 și transmisă completului

de judecată la ora 09:30, fapt ce se confirmă prin anexarea acesteia la materialele

pricinii. În asemenea circumstanțe, este contradictorie constatarea instanței de apel în

punctul 18 al deciziei precum că Ceban Ala și reprezentantul acesteia avocatul Bobu

Anatolie nu s-au prezentat, cu toate că au fost citați legal și careva motive de

imposibilitate nu au invocat.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării

referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

La 15 mai 2018 Curtea Supremă de Justiție a expediat Oxanei Semihvostova o

copie a cererii de recurs, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a

referinței timp de o lună de la data primirii copiei respective.

Prin referința depusă la 19 iunie 2018 Semihvostova Oxana a solicitat declararea

recursului inadmisibil.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face

un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

Verificând argumentele invocate de Ceban Ala în cererea de recurs pe baza

materialelor din dosar și a referinței depuse de Semihvostova Oxana, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul declarat este inadmisibil din următoarele motive.

Completul reține că la 19 iunie 2018 avocatul Sardari Marin în interesele Oxanei

Semihvostova a solicitat compensarea cheltuielilor de asistență juridică în mărime de

3 000 lei.

În privința acestui demers, Completul notează că având în vedere că recursul

declarat de Ceban Ala se consideră inadmisibil, este imposibilă soluționarea chestiunii

cu privire la compensarea cheltuielilor de asistență la această etapă de examinare a

dosarului, iar avocatul Sardari Marin nu este lipsit de dreptul de a cere compensarea

cheltuielilor de asistență juridică suportate de Semihvostova Oxana prin înaintarea

unei acțiuni în ordine generală.

În conformitate cu art. 433 lit. a1) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este depus împotriva unui act ce nu se

supune recursului, cu excepția cazurilor prevăzute la art.429 alin.(5).

4

În conformitate cu art. 429 alin. (4) și (5) Codul de procedură civilă, nu pot fi

atacate cu recurs:

a) deciziile de trimitere a cauzei la rejudecare care nu se supun niciunei căi de

atac;

b) hotărârile în privința cărora apelul a fost retras în modul prevăzut la art.374;

c) deciziile emise de instanța de apel, fără drept de recurs.

Nu pot fi atacate cu recurs hotărârile în a căror privință persoanele indicate la

art.430 nu au folosit calea apelului prevăzută de lege. Persoana care nu a folosit apelul

poate ataca cu recurs decizia instanței de apel prin care i s-a înrăutățit situația, în partea

care se referă la înrăutățirea situației. O hotărâre susceptibilă de apel și de recurs poate

fi atacată, în cadrul termenului de apel, direct cu recurs dacă părțile consimt expres în

fața primei instanțe prin înscris autentic sau prin declarație verbală consemnată expres

în procesul-verbal. În acest caz, recursul poate fi exercitat numai pentru încălcarea sau

aplicarea eronată a normelor de drept material.

În speță, recursul este declarat împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 23

ianuarie 2018, care poate fi atacată cu recurs și respectiv recursul declarat de Ceban

Ala nu poate fi declarat inadmisibil în temeiul art. 433 lit. a1) Codul de procedură

civilă

În conformitate cu art. 433 lit. b) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea termenului de

declarare prevăzut la art. 434.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

La 21 februarie 2018 Curtea de Apel Bălți a expediat în adresa părților copia

deciziei din 23 ianuarie 2018 (f.d. 232, vol. I), care a fost recepționată de Ceban Ala

conform avizului de recepție anexat la materialele pricinii la 26 februarie 2018 (f.d.

240, vol. I), fapt ce denotă că recursul declarat la 18 aprilie 2018 este depus în

interiorul termenului de 2 luni acordat de legiuitor.

În conformitate cu art. 433 lit. c) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care persoana care a înaintat recursul nu este în drept

să-l declare.

În speță, recursul a fost semnat de Ceban Ala, recurentul fiind persoană

interesată în prezenta cauză, astfel încât temeiul stipulat de art. 433 lit. c) Codul de

procedură civilă nu are incidență.

În conformitate cu art. 433 lit. d) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul se depune în mod repetat după ce a fost

examinat.

La caz, instanța de recurs relevă că nici temeiul prevăzut de art. 433 lit. d) Cod

de procedură civilă nu este aplicabil.

Luând în considerare cele constatate supra, instanța de recurs conchide că

recursul nu poate fi considerat inadmisibil în baza temeiurilor enumerate de art. 433 lit.

b), c) sau d) Cod de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

5

În conformitate cu art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă, se

consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în

care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Aceste dispoziții legale fundamentează ideea potrivit căreia judecarea recursului

exercitat conform Secțiunii a 2-a, Cap. XXXVIII, Codul de procedură civilă, are un

caracter devolutiv și privește în exclusivitate probleme de drept material și procedural,

verificându-se legalitatea deciziei, nu și temeinicia ei în fapt.

Astfel, sarcina instanței de recurs la această etapă este de a verifica temeiurile

recursului și argumentele privind caracterul ilegal al deciziei atacate, în limitele în care

au fost formulate și prin prisma drepturilor garantate de Convenția Europeană a

Drepturilor Omului.

Completul evidențiază că în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor

Omului, procedura de examinare a admisibilității unui recurs în materie civilă trebuie

să corespundă în principiu garanțiilor unui proces echitabil, consfințite de art. 6 din

CEDO, în special cu referire la dreptul de acces liber la justiție și la dreptul subsecvent

de a fi audiat de o instanță judecătorească (hotărârile Delcourt contra Belgiei din 17

ianuarie 1970 și Erfar-Avef contra Greciei din 27 martie 2014).

În acest context, Completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la

justiție poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a

admisibilității recursului, or prin însăși natura lor, condițiile pentru examinarea unei

cereri introduse pe o cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile

stabilite pentru o cale de atac ordinară. Asemenea rigori urmăresc scopul de aplicare și

interpretare unitară a legislației și îndeplinesc funcțiile de administrare eficientă a

justiției, fiind în deplină concordanță cu art. 6 din CEDO (hotărârea Trevisanato contra

Italiei din 15 septembrie 2016).

6

Completul statuează că obligația de a motiva un act judecătoresc poate varia în

funcție de natura actului în cauză (hotărârea Hansen contra Norvegiei din 2 octombrie

2014), iar în concepția CtEDO, nu se impune motivarea detaliată a deciziei unei

instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge un recurs

ca fiind „lipsit de șanse de succes” (hotărârea Nersesyan contra Armeniei din 19

ianuarie 2010).

Completul notează că în cererea de recurs Ceban Ala a invocat temei de

declarare a recursului prevederile art. 432 alin. (2) și (3) și (4) Codul de procedură

civilă.

Totuși, din conținutul cererii de recurs rezultă că, în mare parte, Ceban Ala, a

reluat criticile formulate în faza procesuală anterioară, asupra cărora instanța de apel s-

a pronunțat cu suficientă putere de convingere, iar invocarea pretinselor încălcări

admise de instanța de apel nu este suficient de fundamentată.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nicio

referire cu privire la fondul recursului.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție menționează că procedura admisibilității constă în verificarea

faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432

alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă.

Astfel, din motivele menționate și având în vedere că instanța de apel și prima

instanță au examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept

material, procedural și apreciind corect probele administrate au emis hotărâri legale,

iar argumentele invocate de Ceban Ala, în cererea de recurs poartă caracter declarativ

și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Ceban Ala se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului Svetlana Filincova

Judecători Dumitru Visternicean

Luiza Gafton

7