2ra-2192/18 — cu privire la declararea nulității certificatelor de moștenitor legal, prelungirea termenului de acceptare a succesiunii, radierea înscrierii din Registrul bunurilor imobile

Dosarul nr. 2ra-2192/18

Prima instanță: Judecătoria Bălți sediul Central (jud. N. Costaș)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. A. Corcenco, D. Corolevschi, D. Stănilă)

ÎNCHEIERE

31 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Galina Stratulat

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Iulia

Epifanov

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Iuliei Epifanov împotriva lui

Mihail Epifanov cu privire la declararea nulității certificatelor de moștenitor legal,

prelungirea termenului de acceptare a succesiunii, radierea înscrierii din Registrul

bunurilor imobile

împotriva deciziei din 17 mai 2018 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost

respins apelul declarat de către Iulia Epifanov, reprezentată de avocatul Aliona

Timoșenco și menținută hotărârea din 31 ianuarie 2018 a Judecătoriei Bălți sediul

Central, prin care acțiunea a fost respinsă ca fiind depusă cu omiterea termenului de

prescripție

constată:

La 13 mai 2016, Iulia Epifanov a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Mihail Epifanov, intervenienți accesorii Oficiul Cadastral Teritorial

mun. Bălți, notarul public Aurica Caraiman cu privire la declararea nulității

certificatului de moștenitor legal, prelungirea termenului de acceptare a succesiunii,

radierea înscrierii din Registrul bunurilor imobile.

În motivarea acțiunii a invocat că la XXXXX a decedat tatăl său Valeriu

Epifanov, moștenitori legali ai averii succesorale devenind ea și Mihail Epifanov.

A menționat că la momentul decesului, lui Valeriu Epifanov îi aparținea

½ cotă-parte din apartamentul nr. XXXXX din str-la XXXXX mun. XXXXX, iar ½

cotă-parte din acest apartament îi aparținea mamei defunctului Valeriu Epifanov,

adică bunicii ei Nataliei Epifanova, care la acel moment domicilia în XXXXX și cu

care după decesul tatălui nu a comunicat.

1

A indicat că la momentul decesului tatălui Valeriu Epifanov, din motiv că

dânsa era minoră, mama sa Aliona Mitchivscaia la data de 18 noiembrie 2002, până

la expirarea termenului pentru acceptarea succesiunii s-a adresat la notarul Ana Edu

cu cerere de acceptare a succesiunii.

La depunerea cererii nu a fost tăinuit faptul că mai există un moștenitor și

anume fratele ei vitreg după tată, Mihail Epifanov, care la acel moment avea 4 ani

precum și mama defunctului, Natalia Epifanova despre care nu cunoșteau dacă este în

viață și locul ei de trai.

A relevat că nu a reușit să perfecteze drepturile sale de moștenitor, deoarece

notarul a explicat verbal că ar trebui să aștepte până la împlinirea vârstei majore de

către al doilea moștenitor fratele său vitreg după tată, Mihail Epifanov.

A explicat că la 12 octombrie 2011, dânsa fiind deja majoră s-a adresat

personal la notar în privința moștenirii după decesului tatălui său, unde i s-a

comunicat că este imposibil să primească moștenirea fără al doilea moștenitor, motiv

din care i-a fost eliberat doar certificatul de calitate de moștenitor.

La 5 februarie 2016, când Mihail Epifanov a atins vârsta majoratului, s-a

adresat la Oficiul Cadastral Teritorial Bălți, unde a aflat că apartamentul nr. XXXXX

din str-la XXXXX mun. XXXXX, la 6 august 2009 a fost înregistrat cu drept de

proprietate după Mihail Epifanov în baza certificatului de moștenitor nr. 3034 din 21

iulie 2009.

A indicat că certificatul de moștenitor nr. 3034 din 21 iulie 2009 i-a fost

eliberat lui Mihail Epifanov de către notarul Nina Frecăuțanu, urmare a decesului

bunicii sale, Natalia Epifanova, la data de XXXXX.

Numai din conținutul acestui certificat de moștenitor, dânsa a aflat despre

decesul bunicii sale, deoarece până la acel moment nici Mihail Epifanov, nici alte

rude și nici notarul care a perfectat documentele de succesiune, nu au informat-o

despre decesul bunicii sale Natalia Epifanova.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 1500, 1504, 1519 Cod civil,

art. 90, 94, 119, 166, 167 CPC.

A solicitat admiterea acțiunii, prelungirea termenului de acceptare a succesiunii

prin intermediul instituției reprezentării, rămase după decesul bunicii sale Natalia

Epifanova, decedată la XXXXX, recunoașterea nulă a certificatului de moștenitor

legal nr. 3034 din 21 iulie 2009, eliberat pe numele lui Mihail Epifanov, radierea din

Registrul bunurilor imobile a înscrierii din 6 august 2009 cu privire la dreptul de

proprietate pe numele lui Mihail Epifanov în privința apartamentului nr. XXXXX din

str-la XXXXX mun. XXXXX, efectuată în baza certificatului de moștenitor nr. 3034

din 21 iulie 2009 și încasarea din contul lui Mihail Epifanov în beneficiul său a

cheltuielilor de judecată și anume taxa de stat în mărime de 600 de lei și de acordare a

asistenței juridice în mărime de 3000 de lei.

La 23 martie 2017, Iulia Epifanov a depus o cerere suplimentară la cererea de

chemare în judecată, în care a invocat că în procesul studierii materialelor prezentate

de către notar în instanța de judecată, a aflat despre existența certificatului de

moștenitor legal nr. 3033 din 21 iulie 2009 eliberat lui Mihail Epifanov cu privire la

moștenirea drepturilor bănești ce se păstrează la SA „Banca de Economii filiala

nr. 10/3 mun. Bălți pe contul nr. XXXXX cu toate procentele, compensațiile și

indexațiile cuvenite.

2

A considerat că certificatul de moștenitor legal nr. 3033 din 21 iulie 2009 a fost

eliberat lui Mihail Epifanov cu încălcarea drepturilor sale succesorale și a

prevederilor legislației în vigoare.

A solicitat suplimentar, recunoașterea nulă a certificatului de moștenitor

nr. 3033 din 21 iulie 2009 eliberat pe numele lui Mihail Epifanov și încasarea din

contul lui Mihail Epifanov în beneficiul său a cheltuielilor de judecată și anume taxa

de stat în mărime de 700 de lei și de acordare a asistenței juridice în mărime de 3000

de lei.

Prin încheierea din 1 august 2017 a Judecătoriei Bălți sediul Central, a fost

atrasă în proces în calitate de intervenient accesoriu Irina Gancear (Cozma).

Prin hotărârea din 31 ianuarie 2018 a Judecătoriei Bălți sediul Central, acțiunea

a fost respinsă, ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripție.

Prin decizia din 17 mai 2018 a Curții de Apel Bălți, a fost respins apelul

declarat de către Iulia Epifanov, reprezentată de avocatul Aliona Timoșenco și

menținută hotărârea primei instanțe.

La 24 august 2018, prin intermediul Oficiului Poștal, Iulia Epifanov a declarat

recurs împotriva deciziei din 17 mai 2018 a Curții de Apel Bălți, prin care a solicitat

admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe,

cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel și

hotărârea primei instanțe, considerându-le ca ilegale și neîntemeiate.

A menționat că instanța de apel eronat a concluzionat că nu a fost demonstrat

faptul că dânsa împreuna cu mama sa Aliona Mitchivscaia au fost în imposibilitate să

afle despre decesul bunicii sale pe parcursul anilor 2007-2016 și că temeiuri de

prelungire a termenului de acceptare a moștenirii nu sunt.

A remarcat că despre deschiderea dosarului succesoral pe faptul decesului

Nataliei Epifanova, dânsa trebuia să afle de la notar, cu atât mai mult că notarul a

asigurat-o că Mihail Epifanov, la atingerea majoratului fără înștiințarea și participarea

ei, nu va putea perfecta actele privind moștenirea, deoarece ambii sunt rude de

aceeași clasă succesorală cu drepturi egale, de altfel, că și ea nu va putea perfecta

actele până la atingerea majoratului de către Mihail Epifanov.

Instanța de apel incorect a considerat că trebuia să cunoască despre certificatul

de moștenitor încă din anul 2009 din datele din Registrul bunurilor imobile, or, în

anul 2011 dânsa a primit informația precum că dreptul de proprietate asupra

apartamentului în litigiu nu este înregistrat.

A mai obiectat că instanțele de judecată ierarhic inferioare nu au luat în

considerație faptul că dosarul succesoral nr. 325425/36/09 a fost deschis la data de

21 iulie 2009 și închis la aceeași dată 21 iulie 2009, notarul neavând posibilitate de a

stabili cercul de persoane care au dreptul la succesiune și rezerva succesorală,

conform art. 64 alin. (5) din Legea cu privire la notariat.

A mai notat că Irina Gancear, reprezentantul legal al fiului minor XXXXX

XXXXX, cunoscând despre faptul că Natalia Epifanova, a decedat la XXXXX, s-a

adresat la notarul Nina Frecăuțanu la data de 21 iulie 2009, la fel, cu omiterea

termenului de prescripție, or, termenul de 6 luni de acceptare a succesiunii a expirat

la 5 februarie 2008.

3

La 11 octombrie 2018, prin intermediul Oficiului Poștal, Mihail Epifanov,

reprezentat de avocatul Diana Sanduleac a depus referință, prin care a solicitat

respingerea recursului declarat de către Iulia Epifanov.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în

adresa părților la 26 iunie 2018, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 239 vol. I) și care a fost recepționată de către recurentă la data de 28 iunie 2018,

ceea ce se atestă prin avizul de recepție anexat la dosar (f. d. 244 vol. I).

Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul la 24 august 2018 împotriva deciziei din 17 mai 2018 a Curții de Apel Bălți,

în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Iulia Epifanov nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

4

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de

către Iulia Epifanov, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de către Iulia Epifanov ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de către Iulia Epifanov se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Ala Cobăneanu

judecătorul

Judecătorii Dumitru Mardari

Galina Stratulat

5