2ra-905/18 — Incasarea sumei

dosarul nr. 2ra – 905/18

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău (sediul Rîșcani)

Judecătorul: A. Ciubotaru,

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: L. Bulgac, G. Dașcevici, S. Gîrbu,

Î N C H E I E R E

13 iunie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Visternicean,

judecători Nicolae Craiu,

Luiza Gafton,

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Barbalat Eugeniu,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Barbalat Eugeniu

împotriva Întreprinderii de Stat „Centrul Resurselor Informaționale de Stat

Registru” (actualmente Instituția Publică „Agenția Servicii Publice”), cu privire la

încasarea sumei,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 noiembrie 2017,

C O N S T A T Ă:

La 17 octombrie 2016, Barbalat Eugeniu a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Întreprinderii de Stat „Centrul Resurselor Informaționale de

Stat Registru” (actualmente Instituția Publică „Agenția Servicii Publice”)

(în continuare Î.S. CRIS „Registru”), cu privire la încasarea sumei.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, prin hotărârea Judecătoriei

Rîșcani, mun. Chișinău din 16 octombrie 2013 a fost admisă parțial cererea sa de

chemare în judecată împotriva Î.S. CRIS „Registru” cu privire la încasarea

salariului, îndemnizației de concediere, salariul mediu lunar pentru a doua lună

după concediere, compensării concediului nefolosit, ajutor material anual și

încasarea prejudiciului moral. A fost încasat de la Î.S. CRIS „Registru” în

beneficiul lui Barbalat Eugeniu salariul neachitat în perioada 22 februarie 2011 –

1

07 iunie 2011 în mărime de 9127,57 lei, indemnizație de eliberare necalculată în

mărime de 5118,08 lei, salariul mediu lunar pentru a doua lună după concediere

în mărime de 2938,70 lei, compensarea necalculată pentru concediul de odihnă

nefolosit pentru perioada din momentul pronunțării hotărârii judecătorești

(28 decembrie 2010) privind restabilirea în funcție, până la momentul concedierii

repetate (07 iunie 2011) în mărime de 1944,99 lei, compensarea necalculată

pentru concediul de odihnă nefolosit pentru perioada absenței forțate de la lucru

din 24 noiembrie 2008 până la 28 decembrie 2010 în mărime de 12696,75 lei,

ajutor material anual neacordat pentru anul 2009 (3750 lei) și pentru anul 2010

(3750 lei), în total în mărime de 7500 lei, penalitatea în mărime de 31775,46 lei și

prejudiciul moral în mărime de 2000 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 03 martie 2015 a fost admis apelul

declarat de Î.S. CRIS „Registru” și casată hotărârea Judecătoriei Rîșcani,

mun. Chișinău din 16 octombrie 2013, fiind pronunțată o hotărâre nouă, prin care

acțiunea a fost respinsă integral ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 01 iulie 2015, a fost casată

decizia Curții de Apel Chișinău din 03 martie 2015 și menținută hotărârea

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 16 octombrie 2013, prin care s-a dispus

încasarea de la Î.S. CRIS „Registru” în beneficiul reclamantului a plăților

salariale cuvenite și compensația (penalitatea) pentru reținerea plăților respective

(în baza art. 330 alin. (2) Codul Muncii) pe care reclamantul deja le-a primit.

Reclamantul precizează că, din data adoptării hotărârii de către instanța de

fond (16 octombrie 2013) și până la emiterea deciziei irevocabile de către Curtea

Supremă de Justiție (01 iulie 2015) au trecut 590 zile, fapt care a adus la creșterea

cu 23 202, 37 lei (59% din suma datoriei de 39 326, 06 lei) a sancțiunii pentru

întârzierea achitărilor.

Barbalat Eugeniu menționează că, Î.S. CRIS „Registru” a refuzat

soluționarea litigiului pe calea extrajudiciară, astfel fiind nevoit să se adreseze în

instanța de judecată.

Reclamantul solicită încasarea de la Î.S. CRIS „Registru” în beneficiul său a

diferenței mărimii penalității în sumă de 23202,37 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani) din 07 aprilie 2017,

cererea de chemare în judecată înaintată de Barbalat Eugeniu a fost respinsă ca

neîntemeiată.

În susținerea soluției date, instanța de fond a concluzionat că în speța data nu

a fost dovedită vina Î.S. „CRIS „Registru” ca condiție obligatorie pentru

angajarea răspunderii angajatorului, astfel cerințele invocate de reclamant în

cererea de chemare în judecată nu se încadrează în prevederile legii, acestea fiind

neîntemeiate.

2

La 05 mai 2017 Barbalat Eugeniu a declarat apel nemotivat, iar ulterior în

cadrul ședinței de judecată din 21 septembrie 2017 a depus cerere de apel

motivată împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău (sediul Râșcani) din

07 aprilie 2017, solicitând casarea hotărârii instanței de fond și emiterea unei noi

hotărâri prin care să fie dispusă admiterea cererii de chemare în judecată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16 noiembrie 2017 s-a respins

apelul declarat de Barbalat Eugeniu, și s-a menținut hotărârea Judecătoriei

Chișinău (sediul Rîșcani) din 07 aprilie 2017 (f.d.62).

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la 03 martie 2018, Barbalat

Eugeniu a contestat-o cu recurs, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei

Curții de Apel Chișinău din 16 noiembrie 2017 și a hotărârii Judecătoriei

Chișinău (sediul Rîșcani) din 07 aprilie 2017, cu emiterea unei noi hotărâri, prin

care, să fie admisă integral cererea de chemare în judecată.

În susținerea recursului recurentul a indicat, că hotărârea instanței de fond și

decizia instanței de apel urmează a fi casete deoarece au fost emise cu aplicarea

incorectă a normelor de drept material și procedural și încălcarea principiului unui

proces echitabil.

La 27 aprilie 2018 IP „Agenția Servicii Publice” a depus referință la cererea

de recurs declarată de Barbalat Eugeniu, în care a indicat că instanțele ierarhic

inferioare au examinat cauza sub toate aspectele, au verificat, apreciat corect

probele prezentate și au emis o hotărâre și respectiv decizie legală, iar cererea de

recurs o consideră inadmisibilă și care urmează a fi respinsă.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC (în redacția de până la

01 iunie 2018) recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării

hotărârii sau a deciziei integrale.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recurentul s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din

16 noiembrie 2017, în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de către Barbalat Eugeniu în raport

cu materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul

urmează a fi declarat inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC (în redacția de până la

01 iunie 2018), se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau

aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: nu a aplicat legea care

3

trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat

în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept

procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost

judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina

a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat

locul, data și ora ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate

regulile privind limba de desfășurare a procesului; instanța a soluționat problema

drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipsește

procesul-verbal al ședinței de judecată; hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea

competenței jurisdicționale.

Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvârșirea a altor încălcări

decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în

cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea

greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest sens Completul reține, că sarcina instanței de recurs la aceasta

etapă este de a verifica temeiurile recursului și argumentele privind caracterul

ilegal al deciziei atacate, în limitele în care au fost formulate și prin prisma

drepturilor garantate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Completul evidențiază că, în lumina jurisprudenței Curții Europene a

Drepturilor Omului, procedura de examinare a admisibilității unui recurs în

materie civilă trebuie să corespundă în principiu garanțiilor unui proces echitabil,

consfințite de art. 6 din CEDO, în special cu referire la dreptul de acces liber la

justice și la dreptul subsecvent de a fi audiat de о instanta judecatoreasca

(hotărârile Delcourt contra Belgiei din 17 ianuarie 1970 și Erfar-Avef contra

Greciei din 27 martie 2014).

In acest context, completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la

justiție poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a

admisibilitații recursului, or prin însăși natura lor, condițiile pentru examinarea

unei cereri introduse ре о cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât

condițiile stabilite pentru о cale de atac ordinară. Asemenea rigori urmăresc

4

scopul de aplicare și interpretare unitară a legislației și îndeplinesc funcțiile de

administrare eficientă a justiției, fiind în deplină concordanță cu art. 6 din CEDO

(hotarârea Trevisanato contra Italiei din 15 septembrie 2016).

Completul reține că obligația de a motiva un act judecătoresc poate varia în

funcție de natura actului în cauză (hotărârea Hansen contra Norvegiei din

2 octombrie 2014), iar în concepția CEDO, nu se impune motivarea detaliată a

deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes” (hotărârea Nersesyan contra

Armeniei din 19 ianuarie 2010).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Barbalat

Eugeniu, este declarativ și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmația de ilegalitate a deciziilor

instanței de apel, i-ar alegațiile invocate în recurs nu indică încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei pentru

declararea recursului admisibil.

Astfel, reieșind din considerentele menționate, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de către Barbalat Eugeniu, ca fiind

inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

D I S P U N E :

Recursul, declarat de către Barbalat Eugeniu, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Visternicean

judecători Nicolae Craiu

Luiza Gafton

5