2ra-1550/15 — Cu privire la încasarea salariului, indemnizației de concediere și repararea prejudiciului moral

dosarul nr.2ra-1550/15 prima instanţă: Iu. Ţurcan instanţa de apel: N. Cernat, L. Bugac, A. Pahopol DECIZIE 01 iulie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova Judecători Galina Stratulat, Tamara Chișca-Doneva Iurie Bejenaru, Dumitru Mardari examinând recursul declarat de Barbalat Eugeniu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Barbalat Eugeniu împotriva întreprinderii de stat “Centrul Resurselor Informaţionale de Stat “Registru” cu privire la încasarea salariului, indemnizaţiei de concediere, salariului mediu lunar pentru a doua lună după concediere, compensaţiei pentru concediul anual nefolosit, ajutorului material, compensaţiei pentru reţinerea din vina angajatorului a plăţilor cuvenite salariatului şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 martie 2015, prin care s-a admis apelul declarat de întreprinderea de stat “Centrul Resurselor Informaţionale de Stat “Registru”, s-a casat hotătîrea Judecătoriei Rîșcani mun.

Chișinău din 16 octombrie 2013, fiind pronunțată o hotărîre nouă, prin care acțiunea s-a respins integral, ca neîntemeiată. c o n s t a t ă La data de 01 septembrie 2011, Barbalat Eugeniu a depus cerere de chemare în judecată împotriva întreprinderii de stat “Centrul Resurselor Informaţionale de Stat “Registru” (în contiunuare - Î.S.

“C.R.I.S.“Registru”) cu privire la încasarea salariului necalculat, pentru perioada 22 februarie 2011 - 07 iunie 2011, în sumă de 9883, 72 lei, compensarea necalculată a concediului medical în sumă de 3808, 67 lei, indemnizaţie de eliberare necalculată în sumă de 5996,75 lei, compensarea necalculată pentru concediul anual de odihnă nefolosit pentru perioada absenţei forţate de la muncă din 24 noiembrie 2008 până la 22 martie 2011 în sumă de 11427, 06 lei şi concediul de odihnă nefolosit pentru perioada din momentul executării hotărârii judecătoreşti privind restabilirea în funcţie de până la momentul concedierii repetate în sumă de 818, 70 lei, repararea prejudiciului moral în sumă de 10157,04 lei şi încasarea cheltuielilor de judecată (f.d.1-8 vol.I).

La data de 23 martie 2012 reclamantul a depus o cerere de concretizare a pretenţiilor, prin care a solicitat şi încasarea compensaţiei pentru reţinerea din vina angajatorului a plăţilor cuvenite salariatului de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere din suma de 42508, 05 lei. (f.d.

65 vol.I) 1 Ulterior şi-a concretizat cerinţele, solicitând încasarea salariului neplătit pentru perioada 22 februarie 2011 - 07 iunie 2011 în sumă de 9127, 57 lei, indemnizaţia de eliberare necalculată în sumă de 5118, 08 lei, salariul mediul lunar pentru a doua lună după concediere în sumă de 2938, 70 lei, compensarea necalculată pentru concediul de odihnă nefolosit pentru perioada din momentul executării hotărârii judecătoreşti privind restabilirea în funcţie pînă la momentul concedierii repetate în sumă de 1544, 85 lei, compensarea necalculată pentru concediul de odihnă nefolosit pentru perioada absenţei forţate de la muncă în perioada 24 noiembrie 2008 - 22 februarie 2011 în mărime de 18698, 85 lei, încasarea ajutorului material anual neacordat pentru anul 2009 şi anul 2010 în mărime de 5000 lei şi repararea prejudiciului moral în sumă de 18255, 14 lei (f.d.

73 vol.I). Prin o nouă cerere de concretizare a pretenţiilor, a solicitat încasarea salariului neachitat în perioada din 22 februarie 2011 până la 07 iunie 2011 în sumă de 9127, 57 lei, indemnizaţiei de eliberare în sumă de 5118, 08 lei, salariului mediu lunar pentru a doua lună după concediere în sumă de 2938, 70 lei, compensarea necalculată pentru concediul de odihnă nefolosit pentru perioada absenţei forţate de la muncă din 24 noiembrie 2008 până la 28 decembrie 2010 în sumă de 12696, 75 lei, încasarea ajutorului material anual neacordat pentru anul 2009 şi 2010 în sumă de 7500 lei, încasarea compensaţiei pentru reţinerea din vina angajatorului a plăţilor cuvenite salariatului de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere din suma de 39326, 06 lei şi repararea prejudiciului moral în sumă de 18255,14 lei (f.d.

154). În motivarea acţiunii a menţionat că, a activat la Î.S.“C.R.I.S.“Registru” în funcţia de şef al secţiei administrativ-organizatorice al Centrului de Tehnologii Infocomunicaţionale şi Servicii Electronice. La data de 24 noiembrie 2008, a fost concediat în legătură cu reducerea statelor de personal. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 28 decembrie 2010, s-a decis restabilirea sa în funcţia anterior deţinută. Invocă faptul că, Î.S. “C.R.I.S.“Registru” l-a restabilit în funcţie după două luni de la pronunţarea hotărârii sus indicate, la data de 22 februarie 2011, cu salariul de 2500 lei pe cînd salariul mediu lunar la momentul concedierii sale constituia suma de 5078, 70 lei.

Menţionează că, Î.S. “C.R.I.S.“Registru” refuză să-i achite salariul în cuantumul sumei stabilit până la concediere. După restabilirea la locul de muncă şi până la concediere s-a aflat în concediu medical în decursul a 46 de zile, însă Î.S. “C.R.I.S.“Registru” a calculat incorect compensaţia cuvenită pentru această perioadă. La data de 07 iunie 2011, a fost concediat repetat prin ordinul nr.240-p în legătură cu reducerea statelor de personal. Invocă faptul că, la calculul indemnizaţiei de eliberare din serviciu nu s-a luat în considerare vechimea în muncă şi cuantumul salariului cuvenit. Totodată, Î.S. “C.R.I.S.“Registru” nu i-a plătit compensaţia pentru concediul nefolosit pentru anul 2011. Menţionează că, Î.S.

“C.R.I.S.“Registru” refuză să soluţioneze litigiul pe cale extrajudiciară. 2 Consideră că urmează să fie restabilit în drepturile care existau la momentul concedierii ilegale, inclusiv şi în dreptul la retribuirea cuvenită a muncii efectuate. Totodată consideră că, la determinarea salariului Î.S. “C.R.I.S.“Registru” urmează să ţină cont şi de suplimentele care nu sunt indicate în textul contractului individual de muncă. Prin hotărârea Judecătoriei Râşcani, mun. Chişinău din 16 octombrie 2013 s-a admis parţial acţiunea, s-a încasat de la Î.S.

“C.R.I.S.“Registru” în beneficiul lui Barbalat Eugeniu: salariul neachitat în perioada 22 februarie 2011 până la 07 iunie 2011 în sumă de 9127, 57 lei, indemnizaţia de eliberare necalculată în sumă de 5118, 08 lei, salariul mediu lunar pentru a doua lună după concediere în sumă de 2938, 70 lei, compensarea necalculată pentru concediul de odihnă nefolosit în perioada din momentul pronunţării hotărârii judecătoreşti din 28 decembrie 2010, cu privire la restabilirea în funcţie, până la momentul concedierii repetate din 07 iunie 2011, în sumă de 1944, 99 lei, compensarea necalculată pentru concediul de odihnă nefolosit pentru perioada absenţei forţate de la locul de muncă din 24 noiembrie 2008 pînă la 28 decembrie 2010 în sumă de 12696, 75 lei, ajutorul material anual neacordat pentru anul 2009 şi 2010 în sumă de 7500 lei, penalitatea în sumă de 31775, 46 lei şi suma de 2000 lei cu titlu de prejudiciu moral (f.d163,168-172 vol.I).

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 mai 2014, s-a admis apelul declarat de Î.S. “C.R.I.S.“Registru”, s-a casat hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 16 octombrie 2013 în partea încasării de la Î.S.“C.R.I.S.“Registru” în beneficiul lui Barbalat Eugeniu a ajutorului material neacordat pentru anul 2009 şi 2010 în sumă de 7500 lei şi a penalităţii calculate conform art. 330 din Codul muncii în suma de 6033, 46 lei din penalitatea încasată în sumă de 31775, 46 lei. În rest, hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 16 octombrie 2013, s-a menţinut (f.d.193-201 vol.I). Pin decizia Curții Supreme de Justiție din 24 decembrie 2014 s-a admis recursul declarat de Î.S. “C.R.I.S.“Registru”; s-a casat decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 mai 2014, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, de un alt complet de judecători (f.d.30-36 vol.II).

La rejudecare, prin decizia Curții de Apel Chișinău din 03 martie 2015, a fost admis apelul declarat de Î.S. “C.R.I.S.“Registru”; s-a casat hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 16 octombrie 2013, în partea în care a fost admisă parțial acțiunea înaintată de Barbalat Eugeniu împotriva Î.S. “C.R.I.S.“Registru”, fiind pronunțată în această parte o nouă hotărîre, prin care s-au respins integral ca neîntemeiate capetele de cerere admise. În rest, hotărîrea instanței de fond în partea respingerii pretențiilor s-a menținut (f.d.46-52). Invocînd ilegalitatea acestei decizii, la 30 aprilie 2015, Barbalat Eugeniu a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanţei de apel, cu menținea hotărîrii primei instanţe.

În motivarea recursului, Barbalat Eugeniu a indicat că, decizia instanţei de apel a fost adoptată cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi au fost încălcate normele de drept procedural. În conformitate cu art. 434 al. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Conform scrisorii de înștiințare anexată la materialele dosarului rezultă că, copia deciziei instanţei de apel din 03 martie 2015 a fost expediată în adresa participanților 3 la 04 martie 2015 (f.d.53 vol.II), însă nu există dovadă de înștiințare legală, motiv pentru care instanța de recurs consideră că recurentul, declarînd recursul la data de 30 aprilie 2015, s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen.

La 22 mai 2015 în adresa Î.S. “C.R.I.S.“Registru” a fost expediată copia recursului declarat de către Barbalat Eugeniu cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei la recurs. Intimatul Î.S. “C.R.I.S.“Registru” la data de 23 iunie 2015 a depus referinţă, invocînd că recursul declarat de Barbalat Eugeniu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și urmează a fi respins, deoarece invocarea temeiurilor de declarare a recursului în prevederile art.432 alin.(2) lit.c) și alin.(4) Codul de procedură civilă, au un caracter declarativ, fără a fi prezentate careva argumente justificative în acest sens. În conformitate cu art.439 alin.(2) Cod de procedură civilă, după parvenirea dosarului un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

În cazul neprezentării referinţei în teremenul stabilit, admisibilitatea recursului se va decide în lipsa acesteia. Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 24 iunie 2015 recursul a fost declarat admisibil. Judecînd recursul declarat de Barbalat Eugeniu împotriva deciziei date în apel, în limitele invocate în recurs, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 martie 2015 și de a menține hotărîrea instanței de fond din următoarele considerente: În conformitate cu prevederile art. 445 alin. (1) lit.f) Cod de procedură civilă instanța de recurs, este în drept, după ce judecă recursul să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărîrea primei instanţe.

În conformitate cu art. 118 alin. (1) Codul de procedură civilă, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și obiecțiile sale dacă legea nu dispune altfel, iar conform art. 130 alin. (1-3) Codul de procedură civilă, instanţa judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare şi nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul şi interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege. Nici un fel de probe nu au pentru instanţa judecătorească o forţă probantă prestabilită fără aprecierea lor. Fiecare probă se apreciază de instanţă privitor la pertinenţa, admisibilitatea, veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă şi suficienţa pentru soluţionarea pricinii.

Materialele cauzei atestă, că prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 28 decembrie 2010, cererea lui Barbalat Eugeniu a fost admisă parţial, s-a anulat ordinul Directorului general al Î.S. “C.R.I.S.“Registru” al Ministerului Dezvoltării Informaţionale a RM nr.343p din 27 octombrie 2008 cu privire la încetarea contractului individual de muncă cu Barbalat Eugeniu, şef al Secţiei administrativ- organizatorice al Centrului tehnologii infocomunicaţionale şi servicii electronice al Î.S. “C.R.I.S.“Registru” al Ministerului Dezvoltării Informaţionale a RM, conform art.86 alin. (1) lit.c) CM RM, reducerea numărului sau a statelor de personal şi ordinul nr.397p din 26 noiembrie 2008 cu privire la modificarea punctului ordinului nr.343p 4 din 27 octombrie 2008. Barbalat Eugeniu s-a restabilit în funcţia de şef al Secţiei administrativ-organizatorice a Centrului tehnologii infocomunicaţionale şi servicii electronice al Î.S.

“C.R.I.S.“Registru” al Ministerului Tehnologiilor Informaţionale şi Comunicaţiilor al RM, începând cu 24 noiembrie 2008. S-a încasat de la Î.S. “C.R.I.S.“Registru” în beneficiul lui Barbalat Eugeniu suma de 116 810,10 lei cu titlu de despăgubire pentru perioada de absenţă forţată de la muncă (24 noiembrie 2008-28 decembrie 2010) și suma de 5078,70 lei cu titlu de compensare a prejudiciului moral, iar în total suma de 121 888,80 lei. În rest, acțiunea s-a respins ca nefondată (f.d.80-81 vol.I). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 07 iunie 2011 s-a respins apelul declarat de către Î.S. “C.R.I.S.“Registru”, în partea privind admiterea cererii depuse de Barbalat Eugeniu şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.Chişinău din 28 decembrie 2010 (f.d.82-83 vol.I).

Prin decizia Colegiului Civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie din 14 decembrie 2011, s-a respins recursul declarat de către Î.S. “C.R.I.S.“Registru” și s-a menținut decizia Curţii de Apel Chişinău din 07 iunie 2011 (f.d.84). Conform Ordinului nr. 76p din 21 februarie 2011 recurentul/reclamant Barbalat Eugeniu a fost restabilit la locul de muncă ocupat anteror în funcția de șef al Secţiei administrativ-organizatorice a Centrului tehnologii infocomunicaţionale şi servicii electronice al Î.S. “C.R.I.S.“Registru” al Ministerului Tehnologiilor Informaţionale şi Comunicaţiilor al RM, iar achitarea salariului urmă să fie efectuată în cuantumul stabilit pînă la concedire prin acordul suplimentar nr. 2352/2 din 01 februarie 2008, la contractul individual de muncă, care prevedere achitarea salariului de 2500 lei (f.d.11 vol.I).

După restabilirea în serviciu, recurentul/reclamant Barbalat Eugeniu s-a aflat în concediul medical pentru perioada 24 februarie 2011 -03 iunie 2011, confirmat prin certificate medicale (f.d.20-21 verso vol.I). Conform Ordinului nr.240-p în 07 iunie 2011 Barbalat Eugeniu a fost concediat, în legătură cu reducerea numărului de personal în temeiul art. 86 alin. (1) lit c) Codul Muncii (f.d.14 vol.I). Nefiind de acord cu mărimea plaților de salariu și a altori plăți compensatorii achitate de angajatorul Î.S. “C.R.I.S.“Registru” la eliberarea sa din funcție, Barbalat Eugeniu a depus acțiune în instanța de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Rășcani mun. Chișinău din 16 octombrie 2013 acțiunea reclamantului s-a admis parțial.

Fiind investită cu rejudecarea apelului, Curtea de Apel Chișinău prin decizia sa din 03 martie 2015, a dat o soluție contradictorie, a casat hotărîrea instanței de fond, respingînd cererea de chemare în judecată înaintată de Barbalat Eugeniu împotriva Î.S. “C.R.I.S.“Registru” ca nefondată, concluzionînd că, la judecarea cauzei s-a stabilit că toate pretențiile reclamantului privind calcularea incorectă și achitarea într-un cuantum mai mic decît cel cuvenit a plăților pretinse de reclamant, rezultă din faptul că, după ce recalamantul a fost restabilit prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun.

Chișinău din 28 decembrie 2010 în funcția de șef al Secției administrativ-organizatorice a Centrului tehnologii infocomuncaționale și servicii electronice al ÎS”C.R.I.S.Registru” al Ministerului Tehnologiilor Informaționale și Comunicațiilor, începînd cu data de 24 5 noiembrie 2008, reclamantului i-a fost stabilit salariul de funcție în mărime de 2500 lei, acesta fiind salariul mediu al reclamantului pînă la concedierea ilegală din serviciu.

Prin urmare, conchide instanța de apel, pretențiile reclamantului privitor la remunerarea în funcție de salariu mediu, care i-a fost calculat pînă la concedierea din 07 iunie 2011, sînt neîntemeiate, deoarece în perioada activității la întreprindere după restabilire în funcție, reclamantului nu i-au fost stabilite de către angajator plăți de stimulare suplimentare la salariul de funcție, respectiv mărimea salariului reclamantului nici nu putea să atingă cuantumul salariului mediu pretins, adică mărimea de pînă la prima concediere. La data de 30 aprilie 2015 Barbalat Eugeniu a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel. În conformitate cu art. 356 Codul Muncii, angajatorul este obligat să execute imediat, conform Codului de procedură civilă, hotărîrea (decizia) instanţei de judecată despre restabilirea drepturilor salariatului ce decurg din raporturile de muncă şi din alte raporturi legate nemijlocit de acestea.

Neexecutarea actelor judecătoreşti indicate la alin.(1) atrage efectele prevăzute de Codul de executare. Conform jurisprudenței CEDO, Curtea reaminteşte şi că, în caz de încălcare a art. 6 din Convenţie, aplicarea principiului restitutio in integrum implică faptul ca, reclamanţii să fie puşi cât mai curând posibil într-o situaţie echivalentă cu cea în care s-ar fi aflat dacă cerinţele acestei prevederi nu ar fi fost încălcate [(Piersack împotriva Belgiei (art. 50), Hotărârea din 26 octombrie 1984, seria A nr. 85, p. 16, § 12), § 47 cauza Sfrijan împotriva României din 22 noiembrie 2007]. Conform Adeverinței nr. 526 din 15 octombrie 2009 eliberată de contabilul șef al Î.S.“C.R.I.S Registru” al Ministerului Tehnologiilor Informaţionale şi Comunicaţiilor al RM, salariul mediul lunar al recurentului Barbalat Eugeniu constituia suma de 5078,70 lei (f.d.12 vol.I).

Sub acest acest, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justițe reține ca fiind întemeiată concluzia instanței de fond, conform căreia s-a constatat că angajatorul Î.S. “C.R.I.S.“Registru” a încălcat prevederile legislației în vigoare la achitarea salariului și a compensărilor reclamantului Barbalat Eugeniu în cadrul executării hotărîrii judecătorești din 28 decembrie 2010. Deoarece s-a constatat, că salariul de funcție al lui Barbalat Eugeniu pînă la prima concediere constituia anume suma de 5078,70 lei, aceasta fiind pusă la baza hotărîrii Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 28 decembrie 2010 și la executarea acesteia, salariul reclamantului nu putea fi stabilit într-o altă mărime.

Reieșind din această sumă urma a fi efectuată și plata drepturilor salariale sau de altă natură, ce i se cuvin salariatului, după ulterioara eliberare a sa din funcție. Mai mult ca atît, conform ordinului nr. 55a-pr din 29 aprilie 2010 ”cu privire la retribuirea muncii la Î.S. “C.R.I.S.“Registru”, în pct.3 s-au aprobat limitele la salariul tarifar, pentru conducători, specialiști și personal executor (f.d.55-57 vol.I), iar conform scrisorii eliberate de Î.S. “C.R.I.S.“Registru” nr.117 din 27 decembrie 2012, se confirmă că limitele salariului tarifar pentru funcția de ”șef de secție” la data de 21 februarie 2011 (conform ordinului nr. 55 a-pr din 29 aprilie 2010) a constituit sumele de la 5654-7513 lei (f.d.58 vol.I).

6 În conformitate cu art. 8 alin. (1) Codul Muncii al RM din 28 martie 2003, în cadrul raporturilor de muncă acţionează principiul egalităţi în drepturi a tuturor salariaţilor. Orice discriminare, directă sau indirectă, a salariatului pe criterii de sex, vârstă, rasă, culoare a pieli, etnie, religie, opţiune politică, origine socială, domiciliu, handicap, infectare cu HIV/SIDA, apartenenţă sau activitate sindicală, precum şi pe alte criterii nelegate de calităţile sale profesionale, este interzisă.

La caz sunt relevante și actele juridice internaționale, inclusiv Convenția ONU privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitării profesiei nr. 111 din 25 iunie 1958, ratificată prin Hotărîrea Parlamentului nr.593 din 26 septembrie 1995 care menționează la art.1 lit.b) că, termenul discriminare se înţelege ca fiind orice altă diferențiere, excludere sau preferință având ca efect suprimarea sau știrbirea egalității de posibilități sau de tratament în materie de ocupare a forţei de muncă şi exercitare a profesiei, care ar putea fi specificată de către statul membru interesat după consultarea organizaţiilor reprezentative ale celor care angajează şi a organizaţiilor lucrătorilor, dacă acestea există, precum şi a altor organisme competente.

Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art.14 prevede: „exercitarea drepturilor şi libertăţilor recunoscute de prezenta convenţie trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională şi socială, apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naştere sau orice altă situaţie” Practica Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza D. H. și alții v. Republica Cehă par.82-84, par.177, cauza Chassagnou și alții v. Franța par. 91-92, Timishev v.Rusia par.57) prevede o regulă specială referitor la sarcina probei în litigiile privind discriminarea, și anume: sarcina probei trece la reclamat atunci când petiționarul prezintă dovezi din care se poate prezuma că a existat un tratament discriminatoriu și anume că: 1) tratamentul mai puțin favorabil față de o persoană sau un grup de persoane; 2) în comparație cu altă persoană sau grup de persoane; 3) aflate în situație analogică și 4) criteriul protejat.

Aici, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție reține, că recurentul Barbalat Eugeniu, activînd în aceeași funcție similară cu colegii săi - funcția de ”șef de secție”-, avînd o vechime mare în lucru, primea un salariu mai mic și prin urmare, nu a beneficiat din partea angajatorului de plata salariului, în cuantum de 5078,70 lei, stabilit pînă la prima sa concediere ilegală, inclusiv și de majorarea stabilită prin ordinul nr. 55a-pr din 29 aprilie 2010 ”cu privire la retribuirea muncii la Î.S. “C.R.I.S.“Registru”, drept de care au dispus toți angajații întreprinderii, în acest caz a avut o discriminare în raport cu alți angajați pe criteriu de exercitare a profesiei.

Recurentul Barbalat Eugeniu în mod vizibil a fost discriminat pe motive de diminuare a plăților salariale pentru faptul că, a contestat ordinul de concediere în instanța de judecată, apoi a fost restabilit în funcție, fapt cu care nu a fost de acord angajatorul. În conformitate cu art.330 alin. (1) lit.e) și f) și alin. (2) Codul muncii, angajatorul este obligat să compenseze persoanei salariul pe care aceasta nu l-a primit, în toate cazurile privării ilegale de posibilitatea de a munci. Această obligaţie survine, în particular, în caz de reţinere a plăţii salariului și reţinere a tuturor plăţilor sau a unora din ele în caz de eliberare din serviciu. 7 În conformitate cu art. 130 alin. (1) Codul muncii, salariul include salariul de bază (salariul tarifar, salariul funcției), salariul suplimentar,(adaosurile și sporurile la salariul de bază) și alte plăți de stimulare și compensare.

Conform adeverinței eliberate de Î.S. “C.R.I.S.“Registru” nr. 21 din 16 ianuarie 2012 se atestă, că la momentul concedierii, data de 07 iunie 2011, i-au fost calculate și achitate indemnizația de eliberare de un salariu mediu lunar -2500 lei și compensația pentru concediul nefolosit de 10 zile calendaristice în mărime de 848, 50 lei. La data de 15 august 2011 dl. Barbalat Eugeniu, la prezentarea carnetului de muncă a primit un salariu mediu lunar pentru a doua luna în mărime de 2500 lei, prevăzut de legislația în vigoare (f.d.75 vol.I). Conform adeverinței menționate supra, angajatorul Î.S. “C.R.I.S.“Registru” a achitat lui Barbalat Eugeniu, salariul neachitat în perioada 22 februarie 2011 până la 07 iunie 2011, indemnizaţia de eliberare, precum și salariul mediu lunar pentru a doua lună după concediere, însă reieșind din salariul mediu lunar în mărime de 2500 lei.

Avînd în vedere cele constatate supra, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție conchide că, plata drepturilor salariale sau de altă natură, ce i se cuvin salariatului, după ulterioara eliberarea a sa din funcție, urma a fi efectuată din suma de 5078,70 lei. În acest sens, Colegiul lărgit constată ca fiind întemeiată poziția instanței de fond, prin care s-a dispus încasarea din contul Î.S. “C.R.I.S.“Registru” în beneficiul lui Barbalat Eugeniu a diferenței salariale și a altor compensații, pentru salariul neachitat în perioada 22 februarie 2011 (data restabilirii în serviciu) până la 07 iunie 2011 (data concedierii repetate) în mărime de 9 127, 57 lei; a indemnizaţiei de concediere necalculată în mărime de 5118, 08 lei, precum și salariu mediu lunar pentru a doua lună după concediere în mărime de 2 938, 70 lei.

În conformitate cu art. 114 alin. (1) lit. c) Codul muncii, în vechimea în muncă care dă dreptul la concediul de odihnă anual se include timpul absenței forțate de la lucru - în cazul eliberării nelegitime din serviciu. În conformitate cu art. 119 alin. (1) lit. c) Codul muncii, în caz de încetare a contractului individual de muncă, salariatul are dreptul la compensarea tuturor concediilor de odihnă anuale nefolosite. Luînd în considerație art. 114 alin. (1) lit. c) Codul muncii, vechimea în muncă care dă dreptul la concediu de odihnă al recurentului constituie: a) 2 ani 3 luni (27 luni): perioada 24 noiembrie 2008 (data eliberării ilegale) -22 februarie 2011 (data executării hotărîrii și admiterii la locul de muncă); b) 3,5 luni, perioada 22 februarie 2011 (data executării hotărîrii și admiterii la locul de muncă) și 07 iunie 2011(data concedierii repetate).

La materialele dosarului, nu sunt probe care ar justifica că angajatorul a achitat lui Barbalat Eugeniu indemnizația de concediu pentru perioada absenței forțate de la serviciu, iar pentru anul 2011 (perioada 22 februarie 2011-07 iunie 2011) s-a calculat compensația concediului anual nefolosit, reieșind din mărimea salariului incomplet de 2500 lei. În baza Convenției Colective nr.7 din 09 iunie 2010, p.8.7 se stipulează că salariaților li se vor acorda anual ajutor material în mărime de cel puțin un salariu tarifar în modul și condițiile prevăzute de contractul colectiv de muncă.

8 În conformitate cu art. 330 alin. (2) Codul muncii, în caz de reţinere, din vina angajatorului, a salariului (art.142), a indemnizaţiei de concediu (art.117), a plăţilor în caz de eliberare (art.143) sau a altor plăţi (art.123, 124, 127, 139, 186, 227 lit.j), 228 alin.(8) etc.) cuvenite salariatului, acestuia i se plătesc suplimentar, pentru fiecare zi de întîrziere, 0,1 la sută din suma neplătită în termen.

În acest sens, este justă poziția instanței de fond, prin care s-a dispus încasarea din contul Î.S.“C.R.I.S.“Registru” în beneficiul lui Barbalat Eugeniu a compensației necalculate pentru concediul de odihnă nefolosit în perioada din momentul pronunţării hotărârii judecătoreşti din 28 decembrie 2010, cu privire la restabilirea în funcţie, până la momentul concedierii repetate din 07 iunie 2011, în sumă de 1944,99 lei, compensarea necalculată pentru concediul de odihnă nefolosit pentru perioada absenţei forţate de la locul de muncă din 24 noiembrie 2008 pînă la 28 decembrie 2010 în sumă de 12696, 75 lei, ajutorul material anual neacordat pentru anul 2009 şi 2010 în sumă de 7500 lei, precum a penalității în mărime de 0,1% din sumele neplătite în termen pentru reținerea plăților salariale și a altor compensații în mărime de 31 775 lei, la data pronunțării hotărîrii judecătorești a instanței de fond, conform calculului anexat la materialele dosarului (f.d.155 vol.I).

Calculul prezentat de reclamant n-a fost contestat de reprezentantul pîrîtului. Cu privire la încasarea prejudiciului moral în mărime de 10 157, 04 lei, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că instanaţa de fond corect a admis această pretenție parțial. În conformitate cu art. 9 alin. (1) lit.n) Codul muncii, salariatul are dreptul la a repararea prejudiciului material şi a celui moral cauzat în legătură cu îndeplinirea obligaţiilor de muncă, în modul stabilit de prezentul cod şi de alte acte normative; În conformitate cu art.329 Codul muncii, angajatorul este obligat să repare integral prejudiciul material şi cel moral cauzat salariatului în legătură cu îndeplinirea de către acesta a obligaţiilor de muncă sau ca rezultat al privării ilegale de posibilitatea de a munci, dacă prezentul cod sau alte acte normative nu prevăd altfel.

Prejudiciul moral se repară în formă bănească sau într-o altă formă materială determinată de părţi. Litigiile şi conflictele apărute în legătură cu repararea prejudiciului moral se soluţionează de instanţa de judecată, indiferent de mărimea prejudiciului material ce urmează a fi reparat. În conformitate cu art.1422 din Codul civil al RM în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral prin care se atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum şi în alte cazuri prevăzute de legislaţie, instanţa de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparaţia prejudiciului prin echivalent bănesc. În speță, Colegiul lărgit reține că unul din criteriile orientative generale de apreciere a prejudiciului moral este criteriul echităţii, care exprimă că indemnizaţia trebuie să prezinte o justă şi integrală despăgubire.

În temeiul Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, acest criteriu se traduce prin necesitatea ca partea vătămată să primească o satisfacţie echitabilă pentru prejudiciul moral suferit. Cuantumul despăgubirilor trebuie astfel stabilit, încât acestea să aibă efect compensatoriu şi nu trebuie să constituie nici sume excesive pentru autorii daunelor şi nici venituri nejustificative pentru victimele daunelor.

9 Astfel, prin prisma prevederilor art. 330 alin. (1) lit.e) și f) Codul Muncii, ţinând cont de criteriul echităţii, care presupune că despăgubirile pentru prejudiciul moral trebuie să fie juste, raţionale şi echitabile, adică trebuie stabilite în aşa fel, încât să asigure efectiv o compensare suficientă şi nicidecum exagerată a prejudiciului moral cauzat, fiind menţinut echilibrul între daunele efectiv pricinuite şi suma acordată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, cuantumul compensaţiei pentru prejudiciul moral în sumă de 2000 lei, acordată de instanța de fond, va asigura o compensare suficientă a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la muncă și la protecția muncii a recurentului.

Astfel, prin prisma circumstanţelor indicate şi a normelor de drept, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 martie 2015 este neîntemeiată, fiind adoptată cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi urmează a fi casată. Totodată, hotărârea instanţei de fond este legală fiind adoptată cu aplicarea corectă a normelor de drept material şi procedural. În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit.d, f) Cod de procedură civilă, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e: Se admite recursul recursul declarat de Barbalat Eugeniu, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 martie 2015, prin care s-a admis apelul declarat de întreprinderea de stat “Centrul Resurselor Informaţionale de Stat “Registru”, s-a casat hotătîrea Judecătoriei Rîșcani mun.

Chișinău din 16 octombrie 2013, fiind pronunțată o hotărîre nouă, prin care acțiunea s-a respins integral, ca neîntemeiată. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 martie 2015 și se menține hotărîrea Judecatoriei Rîșcani mun. Chişinău din 16 octombrie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Barbalat Eugeniu împotriva întreprinderii de stat “Centrul Resurselor Informaţionale de Stat “Registru” cu privire la încasarea salariului, indemnizaţiei de concediere, salariului mediu lunar pentru a doua lună după concediere, compensaţiei pentru concediul anual nefolosit, ajutorului material, compensaţiei pentru reţinerea din vina angajatorului a plăţilor cuvenite salariatului şi repararea prejudiciului moral.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Judecători Galina Stratulat Tamara Chișca-Doneva Iurie Bejenaru Dumitru Mardari 10