3ra-689/18 — cu privire la contestarea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- cu privire la contestarea actului administrativ
- Temei legal
- termenul de declarare a recursului
3ra-689/18 — cu privire la contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
prima instanță: A. Roșca dosarul nr. 3ra-689/18
instanța de apel: A. Albu, E. Bejenaru, A. Toderaș
ÎNCHEIERE
6 iunie 2018 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu
Judecătorii Dumitru Mardari
Luiza Gafton
examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de
Asociația Obștească „Societatea pentru Protecția Drepturilor Consumatorilor din
Bălți” și Anna Verenico
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Asociației Obștești
„Societatea pentru Protecția Drepturilor Consumatorilor din Bălți” în interesele
Annei Verenico împotriva Societății pe Acțiuni „Cet - Nord” cu privire la
contestarea actului administrativ
împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 28 noiembrie 2017, prin care a
fost respinsă cererea de apel declarată de Asociația Obștească „Societatea pentru
Protecția Drepturilor Consumatorilor din Bălți” în interesele Annei Verenico și
menținută hotărârea Judecătoriei Bălți din 12 decembrie 2016, prin care a fost
respinsă acțiunea
constată:
La 3 mai 2016, AO „Societatea pentru Protecția Drepturilor Consumatorilor
din Bălți” a depus cerere de chemare în judecată în interesele Annei Verenico
împotriva SA „Cet - Nord” cu privire la contestarea actului administrativ.
În motivarea acțiunii a invocat că Anna Verenico s-a adresat la SA „Cet –
Nord” cu solicitarea de a fi anulat ordinul nr. 230 din 30 noiembrie 2011, totodată,
solicitând și eliberarea copiilor calculelor efectuate, care stau la baza prevederilor
pct. 1, 2A, 2B și 3 din ordinul contestat, cu eliberarea informației despre persoana
care a efectuat calculele respective, precum și copia ordinului prin care a fost
aprobată comisia, creată în baza prevederilor pct. 4 din ordinul menționat.
Relatează că în luna decembrie 2015, Anna Verenico a primit răspunsul
nr. V-01-11/827 din 23 decembrie 2015, la care au fost anexate doar o parte din
1
copiile documentelor solicitate, totodată, fiind informată că un anumit ordin
privind crearea comisiei speciale care ar soluționa posibilitatea recalculării, nu
există.
Consideră că ordinul SA „Cet – Nord” nr. 230 din 30 noiembrie 2011 este
unul ilegal.
Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor din Hotărârea Guvernului RM
nr. 191 din 19 februarie 2000 despre aprobarea Regulamentului cu privire la modul
de prestare și achitare a serviciilor locative, comunale și necomunale pentru fondul
locativ, contorizarea apartamentelor și condițiile deconectării acestora de
la/reconectării la sistemele de încălzire și alimentare cu apă.
Solicită admiterea acțiunii și anularea ordinului SA „Cet – Nord” nr. 230 din
30 noiembrie 2011.
Prin hotărârea Judecătoriei Bălți din 12 decembrie 2016, a fost respinsă
acțiunea ca fiind depusă cu încălcarea termenului de prescripție.
Prin decizia Curții de Apel Bălți din 28 noiembrie 2017, a fost respinsă
cererea de apel declarată de AO „Societatea pentru Protecția Drepturilor
Consumatorilor din Bălți” în interesele Annei Verenico și menținută hotărârea
primei instanțe.
La 6 aprilie 2018, prin intermediul Oficiului Poștal, AO „Societatea pentru
Protecția Drepturilor Consumatorilor din Bălți” și Anna Verenico au declarat
recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând repunerea în termen,
admiterea recursului și casarea deciziei recurate.
În motivarea recursului au invocat că că la materialele dosarului lipsesc
documentele solicitate de recurenți și prezentate de către intimat și anume, copiile
autentificate a ordinului SA „Cet – Nord” nr. 230 din 30 noiembrie 2011, precum
și copiile neautentificate a acestui ordin în limba de stat și în limba de circulație
internațională, deși acestea au fost anexate și instanța de judecată a constatat faptul
că în registrul ordinelor SA „Cet – Nord” persistă doar copia în limba rusă a
ordinului nr. 230 din 30 noiembrie 2011.
Menționează că potrivit copiei scrisorii ANRE a RM nr. 05/C/406 din
26 octombrie 2015 se menționează că SA „Cet – Nord” și-a însușit competența
Guvernului RM și a emis actul administrativ, fapt ce contravine prevederilor
legale, însă instanța de apel a refuzat să anexeze copia acestui răspuns la
materialele dosarului.
Având în vedere prevederile art. 13 din Legea privind actele normative ale
Guvernului și ale altor autorități ale administrației publice centrale și locale,
reiterează că SA „Cet – Nord” nu este împuternicită să emită ordine cu caracter
normativ.
Consideră că instanța de fond și instanța de apel au interpretat în mod eronat
prevederile din Legea contenciosului administrativ.
Evidențiază că ordinul SA „Cet – Nord” nr. 230 din 30 noiembrie 2011 este
un act administrativ cu caracter normativ.
2
Prin urmare, având în vedere prevederile art. 14 și 17 din Legea
contenciosului administrativ, remarcă că termenul de 30 de zile prevăzut în această
normă nu se referă la actele administrative cu caracter normativ.
Examinând argumentele recursului în raport cu materialele cauzei civile,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de AO „Societatea pentru
Protecția Drepturilor Consumatorilor din Bălți” și Anna Verenico este inadmisibil
din considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 433 lit. b) CPC, cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea termenului de
declarare prevăzut la art. 434 CPC.
Conform art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data
comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.
Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție constată că recursul declarat de către AO „Societatea pentru
Protecția Drepturilor Consumatorilor din Bălți” și Anna Verenico urmează a fi
considerat inadmisibil din motiv că este depus cu omiterea termenului de declarare.
Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată
în adresa părților la 9 ianuarie 2018, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire
(f. d. 120), care a fost recepționată de către AO „Societatea pentru Protecția
Drepturilor Consumatorilor din Bălți” la 11 ianuarie 2018, ceea ce se confirmă prin
avizul de recepție (f. d. 121), iar corespondența expediată în adresa Annei Verenico
a fost returnată ca fiind nereclamată (f. d. 123).
Astfel, în conformitate cu art. 111 alin. (3) CPC, termenul de procedură
stabilit în ani, luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare datei
calendaristice stabilite, datei comunicării actului de procedură sau producerii
evenimentului ori momentului care a condiționat începutul lui.
Prin prisma normei enunțate, în speță se constată că termenul de declarare a
recursului a început să curgă pentru AO „Societatea pentru Protecția Drepturilor
Consumatorilor din Bălți” din data de 12 ianuarie 2018, ziua imediat următoare
datei comunicării deciziei contestate, ca urmare ultima zi de depunere a cererii de
recurs fiind 12 martie 2018.
Iar în privința corespondenței expediată în adresa Annei Verenico care a fost
returnată în adresa instanței de apel de către Oficiul Poștal, cu
mențiunea „nereclamat”, instanța de recurs reține prevederile pct. 2 din Hotărârea
Guvernului nr. 1457 din 30 decembrie 2016 pentru aprobarea Regulilor privind
prestarea serviciilor poștale, care definește trimiterea nereclamată ca fiind o
trimitere poștală care nu a fost distribuită (predată) destinatarului din cauza
nesolicitării sau refuzului de recepționare a acesteia.
Drept urmare, faptul că destinatarul Anna Verenico nu a solicitat ridicarea de
la Oficiul Poștal a plicului cu decizia motivată a Curții de Apel Bălți din
3
28 noiembrie 2017, nu poate fi considerat ca necomunicare a deciziei instanței de
apel, ca urmare și depunerea recursului în termen.
Mai cu seamă aceasta deoarece, fiind cert că AO „Societatea pentru Protecția
Drepturilor Consumatorilor din Bălți” a depus cererea de chemare în judecată în
interesele Annei Verenico, care la fel a semnat cererea de chemare în judecată,
dânsa urma să se informeze de soarta dosarului, despre care avea la cunoștință și să
întreprindă măsurile necesare de a proteja drepturile sale de acces la instanță, fapt
însă ignorat, ce a generat omiterea termenului de declarare a recursului.
Astfel fiind, având în vedere că cererea de recurs împotriva deciziei instanței
de apel a fost depusă de către AO „Societatea pentru Protecția Drepturilor
Consumatorilor din Bălți” și Anna Verenico numai la 6 aprilie 2018, se consideră a
fi cu omiterea termenului de 2 luni, prevăzut art. 434 alin. (1) CPC.
În acest sens se vor reține și prevederile art. 263 Cod civil, care
reglementează calcularea termenelor de un an și de o lună și care indică că
termenele de un an și de o lună se calculează fără a se ține cont de curgerea lui
neîntreruptă, se consideră că luna are 30 de zile și anul–365 de zile.
Ca consecință, termenul de 2 luni de declarare a recursului, care conform
alin. (2) art. 434 CPC, este unul de decădere și nu poate fi restabilit, urma a fi
respectat întocmai de către recurenții AO „Societatea pentru Protecția Drepturilor
Consumatorilor din Bălți” și Anna Verenico.
La acest segment se va reitera că o astfel de soluție este compatibilă și cu
respectarea standardelor inserate în Convenția Europeană pentru Apărarea
Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, având în vedere că prelungirea
nejustificată, chiar și cu o singură zi, a termenului pentru exercitarea recursului ar
împiedica rămânerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a
hotărârii judecătorești emise în instanțele de fond și ar leza, în acest mod,
principiul securității raporturilor juridice.
În susținerea opiniei enunțate, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție invocă și hotărârea Curții
Europene a Drepturilor Omului în speța Ponomaryov contra Ucrainei din 03 aprilie
2008, definitivă din 29 septembrie 2008, unde se notează că, deși în speță nu era
vorba despre desființarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile în
urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanțe nou
descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de
introducere a unei căi ordinare de atac, totuși, reînnoirea acestui termen pentru
motive neconvingătoare, reprezintă o soluție care ar putea înfrânge principiul
securității raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac.
Din considerentele menționate și având în vedere faptul că recurenții au
depus cererea de recurs cu omiterea evidentă a termenului de declarare a
recursului, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție ajunge la concluzia că în temeiul art. 433 lit. b) CPC, recursul
declarat de AO „Societatea pentru Protecția Drepturilor Consumatorilor din Bălți”
și Anna Verenico urmează a fi considerat ca inadmisibil.
4
În conformitate cu art. 270, art. 431 alin. alin. (1) și (2), art. 433 lit. b), art.
440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție
dispune:
Recursul declarat de Asociația Obștească „Societatea pentru Protecția
Drepturilor Consumatorilor din Bălți” și Anna Verenico se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, Ala Cobăneanu
judecătorul
Judecătorii Dumitru Mardari
Luiza Gafton
5