3ra-564/18 — cu privire la contestarea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- cu privire la contestarea actului administrativ
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
3ra-564/18 — cu privire la contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
prima instanță: A. Roșca dosarul nr. 3ra-564/18
instanța de apel: A. Albu, A. Toderaș, E. Bejenaru
ÎNCHEIERE
16 mai 2018 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu
Judecătorii Dumitru Mardari
Luiza Gafton
examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de
Asociația Obștească „Societatea pentru Protecția Drepturilor Consumatorilor din
Bălți” și Aurel Rotari
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Asociației
Obștești „Societatea pentru Protecția Drepturilor Consumatorilor din Bălți” în
interesele lui Aurel Rotari împotriva Societății pe Acțiuni „Cet-Nord” cu privire la
contestarea actului administrativ
împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 28 noiembrie 2017, prin care au
fost respinse apelurile declarate de Asociația Obștească „Societatea pentru
Protecția Drepturilor Consumatorilor din Bălți” și Aurel Rotari și menținută
hotărârea Judecătoriei Bălți din 12 decembrie 2016, prin care a fost respinsă
acțiunea ca fiind depusă cu încălcarea termenului de prescripție
constată:
La 27 mai 2016, AO „Societatea pentru Protecția Drepturilor
Consumatorilor din Bălți” în interesele lui Aurel Rotari a depus cerere de chemare
în judecată împotriva SA „Cet-Nord” cu privire la contestarea actului
administrativ.
În motivarea acțiunii a invocat că la 26 noiembrie 2015, s-au adresat la
SA „Cet-Nord” cu solicitarea de a fi anulat ordinul nr. 230 din 30 noiembrie 2011,
totodată, solicitând și eliberarea copiilor calculelor efectuate, care stau la baza
prevederilor pct. 1, 2A, 2B și 3 din ordinul contestat, cu eliberarea informației
despre persoana care a efectuat calculele respective, precum și copia ordinului prin
care a fost aprobată comisia, creată în baza prevederilor pct. 4 din ordinul
menționat.
Relatează că în luna decembrie 2015, a fost recepționat răspunsul nr. R-01-
11/786 din 8 decembrie 2015, la care au fost anexate doar o parte din copiile
1
documentelor solicitate, totodată, fiind informată asociația că un anumit ordin
privind crearea comisiei speciale care ar soluționa posibilitatea recalculării, nu
există.
Consideră că ordinul SA „Cet-Nord” nr. 230 din 30 noiembrie 2011 este
unul ilegal.
Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor din Hotărârea Guvernului RM
nr. 191 despre aprobarea Regulamentului cu privire la modul de prestare și achitare
a serviciilor locative, comunale și necomunale pentru fondul locativ, contorizarea
apartamentelor și condițiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de
încălzire și alimentare cu apă.
Solicită admiterea acțiunii și anularea ordinului SA „Cet-Nord” nr. 230 din
30 noiembrie 2011.
Prin hotărârea Judecătoriei Bălți din 12 decembrie 2016, a fost respinsă
acțiunea ca fiind depusă cu încălcarea termenului de prescripție.
Prin decizia Curții de Apel Bălți din 28 noiembrie 2017, au fost respinse
apelurile declarate de AO „Societatea pentru Protecția Drepturilor Consumatorilor
din Bălți” și Aurel Rotari și menținută hotărârea primei instanțe.
La 14 martie 2018, prin intermediul Oficiului Poștal, AO „Societatea pentru
Protecția Drepturilor Consumatorilor din Bălți” și Aurel Rotari au declarat recurs
împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei
recurate și a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a
acțiunii.
În motivarea recursului au invocat că la materialele dosarului lipsesc
documentele solicitate de recurenți și prezentate de către intimat și anume, copiile
autentificate a ordinului SA „Cet-Nord” nr. 230 din 30 noiembrie 2011, precum și
copiile neautentificate a acestui ordin în limba de stat și în limba de circulație
internațională, deși acestea au fost anexate și instanța de judecată a constatat faptul
că în registru ordinelor SA „Cet-Nord” există doar copia în limba rusă a ordinului
nr. 230 din 30 noiembrie 2011.
Susține că potrivit copiei scrisorii ANRE a RM nr. 05/C/406 din
26 octombrie 2015 se menționează că SA „Cet-Nord” și-a însușit competența
Guvernului RM și a emis actul administrativ, fapt ce contravine prevederilor
legale, însă instanța de apel a refuzat să anexeze copia acestui răspuns la
materialele dosarului.
Cu referire la prevederile art. 13 din Legea privind actele normative ale
Guvernului și ale altor autorități ale administrației publice centrale și locale,
reiterează că SA „Cet-Nord” nu este împuternicită să emită ordine cu caracter
normativ.
Consideră că instanța de apel a interpretat în mod eronat prevederile din
Legea contenciosului administrativ.
Evidențiază că ordinul SA „Cet-Nord” nr. 230 din 30 noiembrie 2011 este
un act administrativ cu caracter normativ.
2
Prin urmare, având în vedere prevederile art. 14 și 17 din Legea
contenciosului administrativ, remarcă că termenul de 30 de zile prevăzut în această
normă nu se referă la actele administrative cu caracter normativ.
În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de
2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.
Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată
în adresa părților la 10 ianuarie 2018, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire
(f. d. 115), fiind recepționată de către AO „Societatea pentru Protecția Drepturilor
Consumatorilor din Bălți” la 12 ianuarie 2018 și de către Aurel Rotari la
13 ianuarie 2018, ceea ce se confirmă prin avizele de recepție (f. d. 117-118).
Astfel, se constată că recurenții s-au conformat prevederilor legale și au
declarat recursul la 14 martie 2018, în termenul legal.
Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este
inadmisibil din considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces
sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate
sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele
indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în
măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii
sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către
instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la
încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de AO „Societatea pentru
Protecția Drepturilor Consumatorilor din Bălți” și Aurel Rotari nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural
de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai
asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea
deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura
admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
3
Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile
trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate
în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea
de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul
declarat de AO „Societatea pentru Protecția Drepturilor Consumatorilor din Bălți”
și Aurel Rotari, asemenea aspecte nu se regăsesc.
Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
considera recursul declarat de AO „Societatea pentru Protecția Drepturilor
Consumatorilor din Bălți” și Aurel Rotari ca inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție
dispune:
Recursul declarat de Asociația Obștească „Societatea pentru Protecția
Drepturilor Consumatorilor din Bălți” și Aurel Rotari se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, Ala Cobăneanu
judecătorul
Judecătorii Dumitru Mardari
Luiza Gafton
4