2ra-1036/18 — Apărarea onoarei, demnitătii si reputatiei profesionale, repararea prejudiciului moral
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- Apărarea onoarei, demnitătii si reputatiei profesionale, repararea prejudiciului moral
- Temei legal
- Temeiurile declarării recursului
2ra-1036/18 — Apărarea onoarei, demnitătii si reputatiei profesionale, repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
dosarul nr. 2ra – 1036/18
Instanța de fond: Judecătoria Orhei
Judecătorul: V. Cupcea,
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău
Judecători: M. Guzun, I. Cotruță, L. Pruteanu,
Î N C H E I E R E
06 iunie 2018 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului,
judecătorul Svetlana Filincova,
judecători Nicolae Craiu,
Dumitru Visternicean,
examinând admisibilitatea recursului declarat de către Ministerul Sănătății,
Muncii și Protecției Sociale,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ministerul
Sănătății Muncii și Protecției Sociale împotriva Tamarei Plămădeală cu privire la
apărarea onoarei, demnității și reputației profesionale, repararea prejudiciului
moral,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 12 decembrie 2017,
C O N S T A T Ă:
La 12 februarie 2016, Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei
(actualmente Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale) a depus cerere de
chemare în judecată împotriva Tamarei Plămădeală cu privire la apărarea onoarei,
demnității, reputației profesionale și încasarea prejudiciului moral în mărime de
30000 lei.
În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la data de 28 decembrie 2015,
Președintele Asociației Obștești “Apărătorul copilului” dna Plămădeală Tamara în
cadrul unei conferințe de presă cu genericul “Adopția forțată a trei frați în SUA”
desfășurată la Agenția de presă IPN a făcut mai multe declarații publice referitor
la activitatea Ministerului Muncii Protecției Sociale și Familiei în domeniul
protecției copilului și în special cu privire la adopția copiilor.
1
Reclamantul menționează că în cadrul conferinței de presă, pârâta a utilizat
în adresa Ministerului mai multe sintagme, printre care: „interes personal”,
„constrângeri asupra copiilor”, „exces de putere”, se realizează o loterie când se
selectează familia, „corupție sistemică”, „grup de ONG care le au la mână”,
“business cu copii”, etc.
Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei specifică că deși instituțiile
publice trebuie să suporte un nivel mai ridicat de critică decât persoanele
particulare, totuși acestea nu trebuie să depășească o anumită limită, deoarece
urmează a se ține cont de misiunea pe care o are Ministerul. În conformitate cu
prevederile Hotărârii Guvernului nr.691 din 17 noiembrie 2009 pentru aprobarea
Regulamentului privind organizarea și funcționarea Ministerului Muncii,
Protecției Sociale și Familiei, structurii și efectivului-limită ale aparatului central
al acestuia, Ministerul are misiunea de a asigura realizarea prerogativelor
constituționale ale Guvernului privind elaborarea, promovarea și realizarea
politicii statului în diferite domenii, inclusiv, în domeniul protecției familiei și a
drepturilor copilului, coordonarea și monitorizarea activităților în domeniul
adopției în cazul dat, având ca obiective finale asigurarea unui trai decent al
populației, pacea și securitatea socială.
Reclamantul argumentează că pentru a-și îndeplini cu succes obligațiile,
Ministerul trebuie să beneficieze de încrederea populației, motiv din care este
necesară protejarea încrederii societății față de activitatea desfășurată de
Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei împotriva atacurilor distructive
care sunt nefondate.
Reclamantul consideră că informațiile prezentate în presă de Plămădeală
Tamara au un caracter defăimător care nu corespunde realității, deoarece nu se
bazează pe un substrat factologic suficient, fiind răspândite relatări false cu
privire la procedura de adopție a copiilor. Prin declarațiile sale, pârâta a lezat
onoarea, demnitatea și reputația profesională a Ministerului Muncii, Protecției
Sociale și Familiei, ducând la defăimarea imaginii acestuia și la reflecția negativă
în conștiința socială a calității activității desfășurate de către funcționarii publici
din cadrul Ministerului ca autoritate centrală.
Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei solicită admiterea cererii de
chemare în judecată, recunoașterea drept ilegale acțiunile dnei Plămădeală
Tamara, obligarea pârâtului să dezmintă în cel mult 15 zile de la data intrării în
vigoare a hotărârii judecătoreștia declarațiile defăimătoare răspândite și repararea
prejudiciului moral în mărime de 30000 lei.
Prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 16 februarie 2016 a
fost restituită cererea de chemare în judecată.
La 01 martie 2016 Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei a depus
recurs împotriva încheierii instanței de fond solicitând admiterea recursului,
2
casarea încheierii Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 16 februarie 2016 cu
dispunerea restituirii cauzei spre rejudecare în instanța de fond.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 07 aprilie 2016 a fost admis
recursul depus de Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei, a fost casată
integral încheierea instanței de fond cu remiterea cauzei în prima instanță, la faza
primirii în procedură a cererii de chemare în judecată.
La 04 mai 2016 Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei a depus
supliment la cererea de chemare în judecată cu reiterearea solicitărilor inițiale.
Prin încheirea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 05 iulie 2016 a fost
admis demersul Tamarei Plămădeală cu privire la strămutarea cauzei după
competență la Judecătoria Orhei.
La 12 iulie 2016 Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei a depus
recurs împotriva încheierii instanței de fond solicitând admiterea recursului,
casarea încheierii Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 05 iulie 2016 cu
dispunerea examinării cauzei în Judecătoria Buiucani, după compentență.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 04 octombrie 2016 a fost respins
recursul declarat de către Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei cu
menținerea încheierii Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 05 iulie 2016.
Prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 06 martie 2017 cererea de chemare în
judecată a fost respinsă ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a concluzionat că reclamantul nu a
dovedit faptul că pârâta ar fi acționat cu rea-credință și faptul atingerii onoarei,
demnității și reputației sale profesionale prin informația ce se conține în
conferința de presă la care face referință, iar limbajul folosit în declarațiile
contestate de reclamant nu poate fi caracterizat ca fiind unul ofensator sau abuziv,
fiind unul critic la adresa Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei în
calitate de autoritate publică privind activitatea acestuia la procedura adopției
copiilor.
Nefiind deacord cu hotărârea instanței de fond la 04 aprilie 2017 Ministerul
Muncii, Protecției Sociale și Familiei a depus apel, iar la 11 august 2017 cerere de
apel motivată împotriva hotărârii Judecătoriei Orhei din 06 martie 2017,
solicitând admiterea acesteia, casarea hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei
noi hotărâri prin care să fie admisă integral cererea de chemare în judecată.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 12 decembrie 2017 s-a respins
apelul declarat de către Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei și s-a
menținut hotărârea Judecătoriei Orhei din 06 martie 2017. (f.d.137)
Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la 16 aprilie 2018 Ministerul
Sănătății, Muncii și Protecției Sociale a contestat-o cu recurs, solicitând
admiterea recursului, casarea integrală a deciziei Curții de Apel Chișinău din
12 decembrie 2017 și a hotărârii Judecătoriei Orhei din 06 martie 2017, cu
3
pronunțarea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să fie
admisă integral.
În motivarea recursului, recurentul a indicat că decizia instanței de apel
contravine prevederilor legislației procesual civile în vigoare, reprezintă o
interpretare eronată a legii și îngrădește dreptul accesului liber la justiție al
Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale.
În conformitate cu art. 434 alin.(1) CPC recursul se declară în termen de
2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție consideră că recurentul, Ministerul Sănătății, Muncii și
Protecției Sociale s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 12 decembrie 2017, în termen.
Examinând temeiurile recursului declarat de către Ministerul Sănătății,
Muncii și Protecției Sociale în raport cu materialele cauzei civile, completul
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție consideră că recursul urmează a fi declarat inadmisibil, din următoarele
considerente.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți
participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept
material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța
judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care
nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod
eronat analogia legii sau analogia dreptului.
În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept
procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost
judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina
a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat
locul, data și ora ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate
regulile privind limba de desfășurare a procesului; instanța a soluționat problema
drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipsește
procesul-verbal al ședinței de judecată; hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea
competenței jurisdicționale.
Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvârșirea a altor încălcări
decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în
cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea
greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea
probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care
4
erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale
omului.
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai
asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea
deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
În acest sens Completul reține, că sarcina instanței de recurs la aceasta
etapă este de a verifica temeiurile recursului și argumentele privind caracterul
ilegal al deciziei atacate, în limitele în care au fost formulate și prin prisma
drepturilor garantate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Completul evidențiază că, în lumina jurisprudenței Curții Europene a
Drepturilor Omului, procedura de examinare a admisibilității unui recurs în
materie civilă trebuie să corespundă în principiu garanțiilor unui proces echitabil,
consfințite de art. 6 din CEDO, în special cu referire la dreptul de acces liber la
justice și la dreptul subsecvent de a fi audiat de о instanta judecatoreasca
(hotărârile Delcourt contra Belgiei din 17 ianuarie 1970 și Erfar-Avef contra
Greciei din 27 martie 2014).
In acest context, completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la
justiție poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a
admisibilitații recursului, or prin însăși natura lor, condițiile pentru examinarea
unei cereri introduse ре о cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât
condițiile stabilite pentru о cale de atac ordinară. Asemenea rigori urmăresc
scopul de aplicare și interpretare unitară a legislației și îndeplinesc funcțiile de
administrare eficientă a justiției, fiind în deplină concordanță cu art. 6 din CEDO
(hotarârea Trevisanato contra Italiei din 15 septembrie 2016).
Completul reține că obligația de a motiva un act judecătoresc poate varia în
funcție de natura actului în cauză (hotărârea Hansen contra Norvegiei din
2 octombrie 2014), iar în concepția CEDO, nu se impune motivarea detaliată a
deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,
respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes” (hotărârea Nersesyan contra
Armeniei din 19 ianuarie 2010).
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Ministerul
Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, este declarativ și nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmația
de ilegalitate a deciziilor instanței de apel, i-ar alegațiile invocate în recurs nu
indică încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau
a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie
5
temei pentru declararea recursului admisibil.
Astfel, reieșind din considerentele menționate, completul Colegiului civil,
comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la
concluzia de a considera recursul declarat de către Ministerul Sănătății, Muncii și
Protecției Sociale, ca fiind inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție
D I S P U N E :
Recursul, declarat de către Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției
Sociale, se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Svetlana Filincova
judecători Nicolae Craiu
Dumitru Visternicean
6