2ra-215/19 — Apărarea onoarei, demnitătii si reputatiei profesionale

Dosarul nr.2ra-215/19

Prima instanță: Judecătoria Orhei, sediul Central, judecător: V. Cupcea

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători: A. Minciuna, V. Mihaila, V. Sîrbu

ÎNCHEIERE

30 ianuarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Nicolae Craiu

Svetlana Filincova

examinând admisibilitatea recursului declarat de Ion Levința,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ion Levința către Victor

Mudrea, Alexandru Pănuță și Ana Pereu cu privire la apărarea onoarei și

demnității, prin recunoașterea faptului că informațiile răspândite la conferința de

presă nu corespund adevărului, sunt injurii, obligarea pârâților să-și ceară scuze în

public și să dezmintă informația, repararea prejudiciului moral și încasarea

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 10 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul declarat de Ion Levința și menținută hotărârea din 27 martie

2018 a Judecătoriei Orhei, sediul Central de respingere a acțiunii,

constată:

La 09 martie 2017, Ion Levința a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Victor Mudrea, Alexandru Pănuță și Ana Pereu, privind apărarea

onoarei și demnității, prin recunoașterea faptului că informațiile răspândite la

conferința de presă nu corespund adevărului și sunt injurii; obligarea pârâților să-și

ceară scuze în public și să dezmintă informația; repararea prejudiciului moral în

mărime de 10 000 de lei de la fiecare și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că, pârâții au organizat o conferință de presă,

care a fost înregistrată video și răspândită în întreagă țară, prin intermediul mai

multor posturi de televiziune, precum și fiind postată pe „Internet”.

În cadrul acestei conferințe de presă, aceștia și-au permis să răspândească

despre el informații cu caracter denigrator și care nu corespund adevărului. Astfel,

Victor Mudrea a afirmat că Ion Levința a fost mituit de Vladimir Plahotniuc, care,

pentru faptul că a părăsit Partidul Politic „Platforma Demnitate și Adevăr” i-ar fi

oferit un post de lucru cu un salariu lunar de 10 000 de lei, automobil de serviciu și

oficiu. Tot, în cadrul aceleiași conferințe, Alexandru Pănuță a afirmat că Ion

Levința este un bețiv și câțiva ani în urmă s-ar fi tratat într-un spital de psihiatrie de

alcoolism. În cadrul aceleași conferințe de presă, Pereu Ala a afirmat că Levința

Ion a acceptat un oarecare târg, în rezultatul căruia se plimbă cu o mașină de

serviciu, are un salariu de 10 000 de lei și alte beneficii oligarhice. Pereu Ala a mai

afirmat că el „s-a înfruptat vârtos” din careva miliarde furate și că el roade oase de

la masa unor tâlhari.

Astfel, pârâții au răspândit informații ce-1 vizează, informații care au un

caracter denigrator și nu corespund realității, fiind bazate pe fapte în esență false.

Întru respectarea procedurii prealabile, dânsul a expediat acestora câte o

cerere prealabilă în care le-a solicitat să-și ceară de la dânsul scuze oficiale în

public, prin intermediul acelorași posturi de televiziune la care a fost difuzată

conferința de presă, să dezmintă prin intermediul acelorași posturi de televiziune

informațiile cu caracter de denigrare, ce nu corespund adevărului, pe care ei le-au

răspândit despre dânsul și să-i repare prejudiciul moral cauzat, prin achitarea de

către fiecare din ei a sumei de 10 000 de lei. Cererile prealabile au fost recepționate

de către pârâți, dar au fost lăsate fără răspuns, motiv din care reclamantul s-a

adresat în instanța de judecată.

În raport cu situația creată, el este o persoană publică în sensul legii cu privire

la libertatea în exprimare, deoarece art.2 lit. m) al acestei Legi definește persoana

publică ca o persoană care datorită unor circumstanțe trezește interesul public, iar

el, fiind anterior președinte al organizației teritoriale Orhei al Partidului Politic

„Platforma Demnitate și Adevăr”, a părăsit această formațiune și a dat interviu

despre cauzele acestei decizii a sale și referitor la cele ce se petrec în interiorul

formațiunii și, astfel, consideră că a trezit interesul public.

Totodată, informațiile răspândite, în opinia sa, se referă la o chestiune de

interes public. Pârâții conștientizau faptul că informațiile pe care le răspândesc,

având un caracter defăimător, nu corespund realității.

Prin acțiunile pârâților, i-a fost lezat dreptul său la onoare și demnitate, care

este un drept personal nepatrimonial. Prin aceste fapte i s-au creat suferințe psihice,

legate de faptul că un număr mare de persoane inclusiv cunoscuți, rude și prieteni

au recepționat informația defăimătoare răspândită despre dânsul, la o parte mare

din ei creându-se impresii negative despre personalitatea sa, fiind tratat ca un om

trădător, corupt și alcoolic.

El este o persoana cinstită și onestă, a lucrat mulți ani în sistemul organelor de

interne, manifestând un serviciu impecabil, este veteran al conflictului armat din

Transnistria, a fost decorat cu mai multe diplome de onoare și distincții de stat,

inclusiv cu cea mai mare distincție militară - ordinul „Ștefan cel Mare”.

Informațiile defăimătoare ce îl vizează au fost difuzate de mai multe televiziuni

centrale și plasate pe internet, răspândindu-se astfel prin toată țara.

În pofida faptului că, prin cererile prealabile a cerut dezmințirea informației,

nici un pârât până în prezent nu a dezmințit informațiile răspândite și nu și-a cerut

scuze. Ținând cont de toate aceste circumstanțe, un cuantum rezonabil al

prejudiciului moral, care i-ar putea aduce satisfacție, este de câte 10 000 de lei de

la fiecare din pârâți, în total 30000 de lei.

Prin hotărârea din 27 martie 2018 a Judecătoriei Orhei, sediul Central, cererea

de chemare în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată.

Nefiind de acord cu hotărârea instanței de fond, la 29 martie 2018, Levința

Ion a declarat apel împotriva hotărârii instanței de fond, solicitând instanței

admiterea apelului, casarea hotărârii, cu adoptarea unei noi hotărâri prin care să fie

admisă integral cererea de chemare în judecată în sensul formulat.

Prin decizia din 10 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Ion Levința și menținută hotărârea primei instanțe.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a specificat că, publicațiile realizate pe

paginile web indicate nu constituie o informație defăimătoare despre Levința Ion,

intimații în acest caz și-au expus opinia pe marginea unei teme discutate în mediul

public, față de o problemă actuală la acea etapă, ce reprezenta la acel moment un

interes public. La caz, instanța de apel a mai reținut că, nici în cadrul examinării

cauzei în instanța de apel și nici în cadrul judecării cauzei în instanța de fond,

apelantul nu a probat precum și nici nu a delimitat, dacă informația constituie o

relatare cu privire la fapte și este în esență falsă, or, careva probe, care ar confirma

contrariul nu au fost prezentate instanței. La fel, apelantul a omis să prezinte probe,

care ar demonstra faptul că, judecata de valoare nu se bazează pe un substrat

factologic suficient.

La 10.12.2018, Ion Levința a declarat recurs împotriva deciziei instanței de

apel.

În motivarea recursului a indicat că în cadrul ședințelor de judecată s-a stabilit

incontestabil că informația răspândită este falsă, defăimătoare și îl vizează direct,

ori intimații l-au învinuit în corupere și sustragere în proporții deosebit de mari, iar

în privința lui nu a fost pornită niciodată urmărirea penală.

Astfel, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a

hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei hotărâri noi de admitere a acțiunii.

La 29.01.2019, Ion Levința a depus supliment la recursul declarat împotriva

deciziei instanței de apel, invocând argumente și cerințe similare recursului de

bază.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) al Codului de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că decizia recurată a fost pronunțată la 10

octombrie 2018 și expediată pentru comunicare participanților la proces la 23

octombrie 2018 (f. d. 171), iar recursul a fost depus la 10 decembrie 2018. Astfel,

se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul

împotriva deciziei din 10 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, în termen.

Examinând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către Ion

Levința, neîntemeiat și care urmează a fi declarat inadmisibil, din considerentele ce

urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în

sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de Ion Levința, nu pot duce la admisibilitatea

recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 al Codului de

procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,

fiind necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de

nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului

înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în

apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții,

instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la

o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de

recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o

minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe

care se bazează.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs depusă de către Ion Levința.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Ion Levința.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Nicolae Craiu

Svetlana Filincova